Ratele de dobândă la obligațiunile de stat au crescut puternic în ultimele două săptămâni, cea mai importantă creștere venind pe scadențele medii și lungi.
Dobânzile pe 5 și 10 ani (7,6%) din piața secundară sunt acum semnificativ peste nivelul de acum o lună și jumătate, de la momentul învestirii, respectiv peste nivelul de acum o lună când s-a adoptat primul pachet de corectare a dezechilibrului bugetar.
Dobânzile au scăzut în primă fază după cele două evenimente și după primele semnale de confirmare a ratingului suveran, respectiv după turul doi al alegerilor prezidențiale, dar au revenit acum pe creștere, în contextul unei mișcări similare piețele internaționale și pe fondul perspectivei de creștere a inflației la leu spre 10% în final de septembrie.
În același timp, dobânzile pe termen scurt (<12 luni) la care Guvernul contractează noi credite (piața primară) sunt stabilizate în jurul valorii de 6,9-7%, iar per total costurile de împrumut pe maturitățile cuprinse între 2 ani și 10 ani se situează între 7,2 și 7,5%.
Partea pozitivă este că Ministerul Finanțelor a reușit să reducă substanțial emisiunile de titluri pe termen scurt în ultimele săptămâni și a început să emită mai multă datorie pe termen mediu și lung, începând în același timp procesul de lungire a scadențelor la datoria publică, după ce în ultimul an de criză electorală s-a finanțat foarte mult pe termen scurt.
(Citește și: ”Fenomen – evitarea creditelor pe termen lung: Datoria României plătibilă în mai puțin de 1 an a ajuns la 20% din întreg stocul de datorie în lei. Ce spun analiștii”)
Inflația, mediul extern și necesarul mare de bani al Guvernului țin sus dobânzile
Explicația rezidă în contextul internațional (unde dobânzile marilor economii au luat-o în sus pe piața financiară internațională) și în maniera în care se operează ajustarea fiscală: corecția din a doua parte a lui 2025 (prezent) se face prin inflație și majorări de prețuri aplicate consumatorilor (TVA, accize și prețuri la energie majorate, cu probabile efecte de rundă a doua), iar ulterior, din 2026, mare parte din ajustare (>3% din PIB impact bugetar) se face prin taxe mai mari pe capital și mediul de afaceri – care ar putea să se ducă tot în inflație, după ce firmele își vor fi luat măsurile de protejare a marjelor de profitabilitate.
În același timp, pe lângă inflație, costurile de finanțare sunt ținute sus, la cel mai ridicat nivel din UE (mult peste Polonia, vezi graficul de mai jos), de necesarul mare de finanțare al statului: deficitul bugetar este estimat de analiști și oficialii guvernamentali la peste 8% din PIB în acest an, în scenariul optimist.
Asta înseamnă un necesar pentru acoperirea găurii din buget (deficitul) de peste 150 de miliarde de lei în acest an, la care se adaugă sumele necesare pentru rambursarea datoriei ce ajunge la scadență (principal) în acest an, de aproape 110 miliarde de lei.
România va continua să împrumute sume masive în anii următori, chiar dacă scade deficitul
Mai mult, anul viitor, deficitul se va duce spre 6% din PIB, în timp principalul plătit în contul rambursării datoriei publice în 2026 va ajunge la cel puțin 135 miliarde de lei, posibil chiar 150 de miliarde de lei pe măsură ce Ministerul Finanțelor se va mai finanța pe termen scurt. Aceasta din urmă este o sumă imensă pe care Guvernul României, respectiv Ministerul de Finanțe, o plătește din împrumuturi noi – fenomen cunoscut drept rostogolire a datoriei, adică plata datoriei ce ajunge la scadență prin împrumuturi noi.
Acest necesar de finanțare este masiv prin comparație cu adâncimea și lichiditatea piețelor financiare din România, iar dobânzile este normal să rămână ridicate, în contextul inflației record, pentru atragerea finanțării.
De menționat că piața secundară nu este extraordinar de lichidă, iar dacă piața este dominată de vânzători (dobânzile cresc la vânzarea titlurilor de stat) este normală o exacerbare a tendinței de creștere a dobânzilor.
Cauzele deficitului bugetar țin de politicile economice defectuoase
După cum a arătat recent Consiliul Fiscal, derapajul bugetar foarte mare din ultimii ani al României este cauzat de ”programări financiare inadecvate, decizii suboptime de politică fiscal-bugetară și ignorarea necesității vitale de a crește veniturile fiscale”.
De notat că România este în procedura de deficit excesiv din 3 aprilie 2020, în urma deficitului de peste 4,3% din PIB din 2019 (înainte de pandemie și război), din nou cel mai mare din UE la vremea respectivă.
În ceea ce privește deficitul bugetar masiv din anul electoral 2024 de 9,3% din PIB, Consiliul Fiscal arata luni că el a fost generat ”în principal de majorările discreționare de salarii din sistemul public, de procesul de indexare și de recalculare a pensiilor și de schema de compensare a prețurilor din sectorul energetic”.
(Citește și: ”Dobânzile ne-au ajuns din urmă – datoria publică crește doar din costul finanțării. Prețul leilor a ajuns la valori record”)
(Citește și: ”Guvernul a ajuns cu împrumuturile la 171 mld. lei – 73% din tot necesarul de finanțare din 2025”)
(Citește și: ”Scade prima de risc suveran a României – Dobânzile coboară la cel mai redus nivel din 2025, după adoptarea pachetului fiscal”)
(Citește și: ”La ce să ne așteptăm în următorul an: Inflația va ajunge la un maxim de aproape 10% în septembrie, cererea va scădea, economia scade deja. Vremuri mai bune – în 2026”)
***
Urmărește-ne pe Google News
