obligaţie asumată de o persoană fizică
sau juridică (debitor) faţă de o alta (creditor), care
are în contrapartidă o creanţă atestată într-un raport
juridic privind restituirea la un anumit termen a unei
sume de bani sau a unor bunuri economice. Această
obligaţie rezultă dintr-o relaţie contractuală sau din
lege. Generată fie de o relaţie bilaterală, fie de o
dispoziţie legislativă, datoria se stinge prin executarea
completă a obligaţiei (v. datorie externă, datorie pu-
blică).
