Deficitul bugetar al României a fost de 9,28% din PIB în 2024, calculat pe metodologia ESA, standardul la nivel european, potrivit datelor publicate marți de Eurostat. Deficitul ESA este mult superior celui calculat pe metodologia națională (cash) utilizată de Ministerul Finanțelor, după care deficitul s-a cifrat la 8,65% din PIB.
Diferența provine din faptul că metodologia ESA calculează în mod diferit (1) anumite costuri cu datoria publică și (2) ia în calcul, spre deosebire de metodologia națională, anumite plăți amânate în final de an pentru cosmetizarea deficitului.
Bugetul României a înregistrat după orice standard o dezechilibrare majoră în anul electoral 2024, cu un deficit mai mare față de prognozele Guvernului de aproximativ 4 puncte procentuale. Nivelul de 9,3% reprezintă nivelul de la care începe efectiv corecția bugetară, ținta pentru acest an fiind de 7,04% din PIB.
O dificultate pentru procesul de corecție a deficitului este reprezentată de întinderea alegerilor în anul 2025, care reduce fereastra de acțiune a Guvernului la doar cele 7 luni post-electorale din an.
Deficitul bugetar al țării noastre ne pune pe primul loc în UE la capitolul dezechilibru între venituri și cheltuieli bugetare. Țări în care s-au mai înregistrat deficite bugetare semnificative sunt Polonia (-6,6%), Franța (-5,8%) și Slovacia (-5,3%) în condițiile în care 12 țări au deficite peste limita europeană de 3% din PIB. Surplusuri bugetare pe metodologia ESA au înregistrat Danemarca (+4,5%), Irlanda (+4,3%), Cipru (+4,3%), Grecia (+1,3%), Luxemburg (+1,0%) și Portugalia (+0,7%).
În cazul României, nivelul de 9,3% din PIB al deficitului ESA reprezintă echivalentul unui deficit bugetar de criză/recesiune gravă, în condițiile în care în anul 2020, marcat de criza Covid-19 și incertitudini economice majore, deficitul a fost tot de 9,3%.
Comparativ, în zona euro, deficitul bugetar a fost redus de la 3,5% în 2023 la 3,1% în 2024, în timp ce la nivelul tuturor celor 27 state membre ale UE, corecția deficitului mediu a fost de la 3,5% la 3,2%, conform datelor Eurostat.
Notă: Deficitul bugetar reprezintă suma de bani lipsă pentru acoperirea tuturor cheltuielilor planificate într-un an de Guvern, cu tot cu cheltuielile cu dobânzile asociate datoriei publice.
Marea cauză a dezechilibrului bugetar
Creșterea alertă a deficitului în ultimul an a venit pe fondul unor majorări semnificative de salarii pentru bugetari și de pensii – totodată, creșterea deficitului a survenit în ciuda unor venituri bugetare care au fost peste așteptări (+10,4% față de 2023) și faptului că ANAF a colectat cu câteva miliarde de lei peste programul trasat de Ministerul Finanțelor – ceea ce arată că economia și mai ales consumul au mers bine, în ciuda ritmului lent de creștere economică.
Creșterea deficitului este de astfel explicată de creșterea cheltuielilor bugetare (+19,1%, față de planificarea bugetară de la început de an de doar +10%) în 2024, pe fondul creșterii cheltuielilor de personal (salariile bugetarilor) cu 24% la un total de 165 de miliarde de lei și creșterii cheltuielilor cu asistența socială (mare parte pensii) cu 17,2%.
România se află în procedură de deficit excesiv din 2020, din cauza deficitului de 4,3% din 2019. În 2020, Guvernul Orban s-a angajat ca România să aibă deficit de sub 3% din PIB la final de 2024. Acum, Guvernul Ciolacu a angajat România pe o traiectorie de reducere a deficitului mai îndelungată, în 7 ani, care ar urma să ducă deficitul bugetar la sub 3% din PIB în 2031.
Creșterea (în lipsă a) economiei nu a avut cum să mai țină sub control datoria publică
Încetinirea ritmului de creștere economică (+0,8% dinamica PIB real) până aproape de stagnare a făcut totodată ca datoria publică să crească într-un ritm extrem de alert, de la 48,9% din PIB în 2023 la 54,8% din PIB în 2024.
Amintim că, în 2020, an de criză economică, socială și de sănătate publică, în care 95% din veniturile fiscale ale României (impozite + contribuții de asigurări) s-au dus pe salariile din sectorul public, pensii și alte beneficii sociale, România s-a împrumutat 163,8 miliarde de lei (echivalentul a 33,6 miliarde de euro), o sumă record atunci, cu 73 de miliarde de lei peste sumele împrumutate în anul 2019. Comparativ, în 2024, an electoral cu toate rundele de alegeri și fără criză economică, în care ANAF a colectat peste programul inițial de la debutul de an, România a împrumutat 252 miliarde de lei.
Nassim Taleb, în cartea Skin in the Game: „Defectele structurale nu pot fi corectate niciodată; sistemul se corectează prin colaps”
Comparativ cu 2017, datoria publică s-a triplat: în final de 2017, datoria administrației publice era de 300 de miliarde de lei. Comparativ, în aceeași perioadă, produsul intern brut (PIB) doar s-a dublat: de la 856,35 miliarde de lei la final de 2017, la 1.766 miliarde de lei, conform datelor INS. Practic, stocul de datorie publică a crescut mai alert decât economia.
De notat că, în România, din cauza neglijării investițiilor cu valoare adăugată și direcționării împrumuturilor preponderent către stimularea consumului, impactul în PIB al îndatorării s-a redus în ultimii ani spre un nivel apropiat de 1:1. Adică 1 leu împrumutat a ajuns să genereze în ultimii ani doar 1 leu la nivelul creșterii economice (PIB).
Un motiv structural pentru care nivelul datoriei tot crește ține de economia politică din sistemul politic din întreaga lume. Politicienilor le vine natural să aducă bani „din viitor” pentru cheltuieli curente, ca să satisfacă nevoile curente, sau să păstreze taxele la niveluri scăzute. Vorbim despre cheltuieli pentru care, altfel, nu ar exista în prezent bani, din cauza cumulului de posibilități monetare și economice și al nivelului taxării.
Așa se nasc peste tot deficitele bugetare, iar într-o țară ca România, care trăiește de mai bine de 30 de ani cu deficite bugetare constante, aceste deficite devin normă și sunt foarte greu de corectat când deficitul se transformă în unul structural (adică când este provocat de cheltuieli recurente care nu pot fi tăiate ușor). Pur și simplu, fără ele, „viața cetății” ar fi mult mai săracă, la propriu.
Proiecție Comisia Europeană: dacă o ține tot așa, România va ajunge la o datorie publică de peste 90% în 2034
Comisia Europeană a publicat în martie o nouă ediție a raportului său privind sustenabilitatea datoriilor publice (Debt Sustenability Monitor), iar România este inclusă în categoria țărilor cu risc ridicat din perspectiva sustenabilității fiscale, din cauza deficitului tot mai mare. Alte 10 state europene sunt incluse în această categorie, printre care Franța, Spania, Italia, Polonia sau Slovacia.
Potrivit calculelor Comisiei, dacă nu se face niciun fel de corecție asupra politicilor fiscale, România riscă să ajungă în 2034 la un nivel al datoriei publice de peste 90%.
Proiecția Comisiei este îngrijorătoare pentru că, în ciuda faptului că mai există și alte țări în categoria celor cu risc ridicat, țara noastră este prognozată să înregistreze a doua cea mai mare creștere a datoriei publice ca procent din PIB în perioada analizată – de la 50% în 2024 la 93% în 2035.
Asta ar însemna o povară și mai mare a datoriei în raport cu veniturile bugetare, în condițiile în care dobânzile percepute României sunt în continuare cele mai mari din Europa și vor rămâne așa în cazul în care nu se face o corecție credibilă a deficitului bugetar.
(Citește și: ”Bulgărele de zăpadă al României: nu datoria e problema, ci ritmul în care accelerează și dobânzile exorbitante pe care le produce. Numai pe dobânzi dăm anul acesta 9 mld. euro”)
(Citește și: ”Buget 2025: Principalele coordonate privind veniturile și cheltuielile. Ce, cât, cum pentru ministere și administrațiile locale”)
***
Urmărește-ne pe Google News
4 răspunsuri
De ce sustineti ca Romania are cel mai mare deficit din UE ? V-ati uitat la cel italian?
Da, deficitul bugetar al Italiei a scăzut anul trecut la 3,4% din PIB.
Motto:
„Legile și instituțiile trebuie să meargă mână în mână cu progresul general al minții umane. Odată cu schimbarea circumstanțelor instituțiile trebuie să progreseze și ele pentru a ține pasul cu timpul.”
(Thomas Jefferson)
Cresterea deficitului bugetar al României are loc în continuare, desi țara noastră a primit deja semnale negative ale ratingului suveran de la toate cele trei mari agenții de rating: Moody’s, Fitch și Standard & Poor’s. Toate aceste agenții au considerat creșterea deficitului ca factor de risc major, astfel:
-Moody’s a confirmat ratingul României la „Baa3”, dar a schimbat perspectiva de la „stabilă” la „negativă” în martie 2025, invocând riscurile legate de deficitul ridicat și mediul politic intern turbulent.
-Fitch Ratings și S&P Global Ratings au avut deja, din iarna anului 2024-2025, o perspectivă „negativă” pentru România, plasând țara la un pas de ratingul „junk”.
-Standard & Poor’s a revizuit perspectiva în „negativă” în ianuarie 2025, a menținut ratingul la „BBB-” și a avertizat că ratingul ar putea fi coborât la categoria „junk” dacă deficitele și datoria publică vor crește mai mult decât estimările.
Degringolada vine de la “aceşti imbecili care ne guvernează” cum ar spune André Santini în cartea sa intitulată “Ces imbéciles qui nous gouvernent: manuel lucide et autocritique à l’usage des hommes politiques”.
Din păcate, după alegerile parlamentare din decembrie, 2024 s-a refăcut vechea coalitie de guvernare PSD-PNL-UDMR care a adus România în această situatie.
Uniunea Europeană a creat un sistem de clasificare comun al unităților teritoriale din țările membre pentru statistică denumit NUTS (Nomenclature of territorial units for statistics), având drept scop realizarea de analize socioeconomice în cadrul regiunilor, cât și pentru încadrarea intervențiilor în contextul politicii de coeziune a UE.
Nivelul NUTS căruia îi aparține o unitate administrativă este stabilit pe baza numărului de locuitori si anume:
-NUTS 1: Minim 3 milioane; Maxim 7 milioane;
-NUTS 2: Minim 800.000 ; Maxim 3 milioane ;
-NUTS 3: Minim 150.000 ; Maxim 800.000 ;
România este singura ţară din Uniunea Europeană care nu a făcut reforma administrativ-teritorială . Noi încă ne conducem după legi comuniste din 1968, adică centralism democratic-socialist, în plin capitalism democratic-european. Ori acest centralism este o frână a dezvoltării economice. Prin reorganizarea administrativ-teritorială s-ar desfiinţa foarte multe structuri inutile populate cu tot felul de nepotisme. Un alt avantaj este decimentarea reţelelor clientelare construite in timp de peste 50 de ani. Dacă s-ar sparge astfel de strcturi, s-ar crea şansa ca România să renască administrativ ca ţară.
Chiar si la atragerea de fonduri europene au existat sincope deoarece România nu a fost in stare sa facă o reforma administrativ- teritoriala compatibilă cu structurile europene. Din această cauză diferențele economice dintre județe sunt imense, iar birocrația omoară multe proiecte în fașă, desi dispune de un aparat administrativ supradimensionat, dar fără ca acesta să facă nimic. De aceea, trebuie recurs la o restructurare a acestor unități administrativ- teritoriale pentru ca structurile respective să fie compatibile cu cele europene, să devină funcționale si eficiente economic, deoarece in prezent cele mai multe dintre judete sunt adevărate feude pentru baronii locali. Trebuie in sfârsit să fie realizată regionalizarea, dar nu formal asa cum o avem acum, cu ADR-uri (Agentii de Dezvoltere Regională) ca organizații nonguvernamentale, ci cu regiuni administrative funcționale, cu forță juridică, adică să poți merge direct la Bruxelles să depui proiecte pe bani europeni fără să mai fi nevoit să treci prin București.
Reforma administrativ-teritorială este o necesitate si aceasta se poate face printr-o procedură mai simplă fără modificarea constitutiei , printr-o lege organică in care să fie prevăzută comasarea mai multor judete in structuri administative mai mari. Această comasare contribuie la reducerea numărului de judete si păstrarea denumirii de „judet” prevăzută in actuala constitutie. Este modelul Poloniei care a făcut regionalizarea in 1999 prin comasarea celor 49 de voievodate existente (similare cu judetele de la noi) in 16 mari voievodate pentru a corespunde cerintelor Uniunii Europene.
Astfel, în perioada 2014-2020, Polonia a accesat 23,6 miliarde de de euro fonduri europene pentru transporturi, în timp ce România a cerut și a obținut doar 5,5 miliarde.
Prin reducerea numărului de judete s-ar reduce automat si numărul de agentii si institutii deconcentrate care in prezent sunt răspândite în cele 40 de judete si în municipiul București
De asemenea, in România sunt 2862 de comune din care 2.390 au sub 5.000 de locuitori, 891 n-au nici măcar 2.000 de oameni. Avem 216 orașe din care 117 au sub zece mii de cetățeni. Au însă aparate birocratice stufoase care le conduc, în mai toate cazurile cu ajutor de la stat. 2.593 de localități au beneficiat de fonduri din bugetul statului pentru a putea să funcționeze. Și așa se întâmplă în fiecare an.
Si aici e nevoie de o comasare a satelor astfel încât să rezulte comune cu minimum 5000 de locuitori capabile să-si asigure cheltuielile de functionare din bugete proprii.
Asadar, e nevoie de o reformă administrativ-teritorială care să asigure dezvoltarea economico- socială a țării pe bază sustenabilă.
Amintim că în anul 2023 când presedintele Camerei Deputatilor era Marcel Ciolacu a fost depus la parlament un proiect de LEGE pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.57/2019 privind Codul administrativ, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.2/1968, republicată, privind organizarea administrativă a teritoriului României.
(Vezi: https://www.cdep.ro/proiecte/2023/400/30/3/pl197.pdf)
Mai recent a fost depus la parlament un alt proiect de reorganizare administrativ-teritorială pe structura regiunilor de dezvoltare:
Reforma administrativ-teritorială este o necesitate. Noi încă ne conducem după legi comuniste din 1968, adică centralism democratic-socialist, în plin capitalism democratic-european. Ori acest centralism este o frână a dezvoltării economice. Prin regionalizare s-ar desfiinţa foarte multe structuri inutile populate cu tot felul de nepotisme. Un alt avantaj este decimentarea reţelelor clientelare construite in timp de peste 50 de ani. Dacă s-ar sparge astfel de strcturi, s-ar crea şansa ca România să renască administrativ ca ţară.
Inainte de alegerile parlamentare din 1 decembrie, 2024, Ilie Bolojan propunea un set de reforme din partea PNL, susținând că “lucrurile neplăcute trebuie făcute din primele luni ale mandatelor”.
(vezi: https://specialarad.ro/bolojan-si-pnl-propun-reforme-radicale-in-primele-6-luni-de-mandat-p/)
Din păcate, anularea alegerilor prezidentiale si amânarea lor până în luna mai, 2025 a dus la întârzierea implementării reformelor, cu consecinte în accentuarea deficitului bugetar.
INTRUCAT S-A DOVEDIT IN 35 DE ANI CU PROBE CA IN 1989 IN ROMANIA A FOST LOVITURA DE STAT SI NU REVOLUTIE ,ATUNCI TARA A FOST CAPTURATA . PANA LA STABILIREA VINOVATILOR-FAPTUITORILOR SA SE ANULEZE TOATE asa zisele certificate de revolutionar , daca se vrea si cu recuperarea sumelor NECUVENITE incasate abuziv, MAI ALES PENTRU CA IN MOMENTUL DE FATA TARA ESTE IN COLAPS ECONOMICO-FINANCIAR……………….IN FALIMENT………………