Creșterea abruptă a dobânzilor la obligațiunile de stat ale României, implicit scăderea majoră a prețurilor acestor titluri, readuce în prim plan problema concentrării activelor bancare în dețineri de titluri de stat, în contextul unei expuneri de peste 20% din totalul activelor sistemului bancar.
Acest șoc bilanțier nu este neînsemnat, după cum reiese din scenariile de risc ale BNR, cu toate că băncile din România sunt mai mult decât solide și au indicatori care le situează pe primele trepte în topul european al solvabilității și profitabilității.
Explozia dobânzilor
Rezultatul final al alegerilor prezidențiale, care au consemnat respingerea euroscepticismului în România și încheierea ciclului electoral, a calmat dobânzile suverane pe termen lung, dar dobânzile pe termen scurt au rămas la niveluri cu mult superioare celor de dinainte de criza electoralo-guvernamentală.
Dobânzile pe termen lung (7 și 10 ani) au crescut masiv după primul tur al alegerilor și au scăzut acum la un nivel ancorat în jurul valorii de 7,5-7,6%, în timp ce titlurile pe scurt și mediu, cu pondere mai mare în portofoliul de dețineri al băncilor, au rămas la niveluri astronomice: 7,25% pentru maturitatea 1 an, 7,57% pe 2 ani, 7,57% pentru 3 ani și 7,65% pentru 5 ani (vezi grafic).
Băncile dețin titluri de stat în cuantum de 22% din total active. Care e șocul realist, dincolo de scenariul sever, care s-a resorbit
Ratele de dobândă pe termen scurt și mediu sunt astfel cu mult peste nivelurile de acum 6 sau 12 luni, fapt ce echivalează cu pierderi nemarcate la piață pentru băncile locale și alți investitori. Desigur, băncile sunt mai mult decât solide și au indicatori care le situează pe primele trepte în topul european al solvabilității și profitabilității, dar menținerea dobânzilor cu între 130 și 180 de puncte de bază mai sus ca acum 12 luni (vezi grafic și tabel) reprezintă un veritabil șoc bilanțier.
El s-ar putea dovedi totuși temporar dacă volatilitatea și incertitudinea se calmează și dobânzile scad. În plus, el poate fi acoperit prin majorări de capital de către bănci.
În plus, șocul pare a fi cam la jumătate din intensitatea celui mai sever modelat de BNR în ultimul raport asupra stabilității financiare, din decembrie 2024.
- BNR a calculat că în cel mai sever scenariu – care presupune un șoc paralel ascendent de 350 puncte de bază asupra curbei randamentelor titlurilor în lei și de 200 puncte de bază asupra curbei randamentelor titlurilor în euro – „impactul potențial asupra portofoliului de titluri emise de administrația centrală aflate în bilanțul băncilor, evaluat la valoare justă la data de 30 septembrie 2024, echivalează cu o reducere a fondurilor proprii de nivel 1 de 9,7%”, în medie, la nivel de sector bancar.
Scenariul în care pare că suntem, unde impactul estimat este redus, este cel alternativ – al „creșterii ratelor dobânzilor pe termen scurt”. În acest caz, conform calculelor BNR, s-ar „genera o reducere potențială a fondurilor proprii de nivel 1 de (…) de 5,1 la sută”.
Notă: Capitalul de nivel 1 (Tier 1 Capital) reprezintă componenta principală a fondurilor proprii ale unei bănci și este folosit pentru a absorbi pierderi în mod continuu. Acesta este esențial pentru reziliența sistemului bancar. Băncile din România au fonduri proprii de nivel 1 de peste 70 de miliarde de lei.
Pozitiv: Obligațiunile sunt deținute în fapt, în cea mai mare parte, până la scadență
Pierderea este eterogenă la nivelul băncilor, procentul individual de scădere a capitalului în scenariul cel mai sever variind între 0% și 29%, în funcție de structura bilanțieră, în timp ce în scenariul actual vorbim despre un impact individual la nivelul băncilor cuprins între 0% și 16-17%.
Aici vorbim despre impactul total asupra activelor și pasivelor sensibile la riscul de rata dobânzii ale sectorului bancar.
De notat că, pe parcursul anului 2024, traiectoria expunerilor directe ale băncilor asupra statului a fost ascendentă, cu o majorare anuală a soldului de 18,6% în septembrie 2024, semnificativ superioară dinamicii anuale a creditării sectorului neguvernamental (+8,4 la sută).
Explicația rezidă, în special, în atractivitatea titlurilor de stat ale administrației centrale și locale pentru bănci din perspectiva profitabilității și a cerințelor prudențiale. Acestea cumulează la nivel de septembrie 2024 aproximativ 21,9% din totalul activelor bancare, cu o pondere în creștere de la precedentul raport al al BNR.
Câte din titlurile de stat deținute de bănci sunt marcate de la piață. Tendința e descrescătoare
Deținerile de titluri de stat contribuie la îmbunătățirea indicatorilor de solvabilitate (prin ponderile reduse de risc) ale băncilor și la asigurarea unor rezerve de lichiditate. Acestea expun însă sectorul bancar la riscul de concentrare și riscul de rată a dobânzii, în eventualitatea unor evoluții nefavorabile.
Deși tendința este una descrescătoare, cea mai mare parte a portofoliului de titluri era evaluată la valoare justă, în septembrie 2024, cu un procent de 58% față de 61% în septembrie 2023. De notat că băncile își acoperă riscul (hedging) de rată de dobândă și prin alte instrumente financiare derivate, chiar dacă utilizarea lor nu este la fel de extinsă ca în piețele dezvoltate.
BNR arată în raportul său că, în anul 2022, marcat de creșterea randamentelor titlurilor de stat, s-au concretizat pierderi nerealizate „semnificative” din reevaluarea titlurilor, care au influențat negativ fondurile proprii.
Șocul din 2022, când inflația a fost una galopantă. Băncile își hedge-uiesc deținerile
Ca urmare a faptului că cea mai mare parte a titlurilor evaluate la valoare justă prin alte elemente ale rezultatului global (FVOCI) sunt deținute în fapt până la scadență, în condițiile unei relative stabilizări a randamentelor titlurilor din anii 2023-2024, valoarea de piață a titlurilor din portofoliile băncilor pentru care se recunoscuseră anterior pierderi a cunoscut o convergență la par, fiind astfel redusă o bună parte din pierderea nerealizată.
Banca Națională mai explică faptul că, în pofida unor expuneri ridicate, cerințele de capital pentru riscul de credit aferente administrației centrale sunt reduse, ponderea de risc medie specifică acestor expuneri conform abordării standardizate fiind 3,5%, aspect relevant pentru preferința băncilor de a crește expunerile față de stat.
În ultimii ani, interconexiunea băncilor din România cu sectorul guvernamental s-a accentuat, fiind cea mai ridicată în comparație cu țările UE din perspectiva raportului între valoarea expunerilor suverane și fondurile proprii de nivel 1: 366%, față de 206% în UE, la nivelul lunii iunie 2024.
Această legătură include și expunerile indirecte, constituite din credite către sectorul real și garantate de stat – acestea ating 5,3% din active la nivelul lunii septembrie 2024, din care:
- 3,8% din active reprezentând credite acordate prin programele IMM Invest, IMM Invest Plus, etc., respectiv,
- 1,5% din active reprezentând garanții Prima Casă/Noua Casă.
(Citește și: ”Nicușor Dan a depus jurământul de învestire: „Statul are nevoie de o schimbare fundamentală”. Discursul integral”)
(Citește și: ”Cele 2 Românii – de dinainte și de după alegeri – indicatorii revenirii într-un echilibru fragil. Criza electorală s-a consumat, rămâne criza bugetară”)
(Citește și: ”De unde și cu ce dobânzi: Guvernul a ajuns cu împrumuturile din acest an la 115 mld. lei – adică 50% din necesarul pe 2025”)
(Citește și: ”BCR Raport: Guvernul are nevoie de noi măsuri fiscale echivalente cu 0,7-0,8% din PIB pentru a atinge ținta de deficit. Povestea stagflației aferentă României”)
(Citește și: ”Costul crizei: BNR a cheltuit aproximativ 6 miliarde de euro din rezerva valutară pentru a sprijini leul – BNR anunță un curs de 5,099 pentru euro, cu o ușoară apreciere a leului după o nouă intervenție”)
(Citește și: ”(Primele) 8 efecte economice ale crizei guvernamentale – de la debandadă în deficit, la costul datoriei și pe piețele financiare”)
***
Urmărește-ne pe Google News
