Exodul s-a oprit, decalajele rămân: revenirea în țară a românilor ajută PIB-ul potențial. Marea problemă a economiei rămâne lipsa competențelor și calificărilor capitalului uman

Impactul negativ al emigrației românilor asupra potențialului economic al României a început să se estompeze în ultimii ani, iar tendința lentă de reîntoarcere în țară a românilor și afluxul constant de imigranți din Asia a început să producă un aport ușor pozitiv al factorului muncă la PIB potențial.

Problemele pieței muncii nu se estompează, însă, odată cu reîntoarcerea românilor din străinătate: competențele și calificarea adecvată, la care se adaugă problema educației pentru marea masă de tineri care nici nu muncesc și nici nu învață, rămân marile provocări ale economiei din punctul de vedere al capitalului uman.

Evoluția este evidențiată și în Strategia fiscal-bugetară 2025-2027, document ce a însoțit legea bugetului de stat pe 2025. În documentul guvernului, factorul muncă este evidențiat cu o contribuție pozitivă de +0,3pp la PIB-ul potențial din 2023 și de +0,4pp la PIB-ul potențial al anului 2024 (vezi grafic mai jos).

Pe lângă asta, se manifestă o tendință ușor descendentă a contribuției capitalului (marele factor de convergență economică cu media bunăstării din Europa, din moment ce emigrația și reducerea efectivului de salariați a redus potențialul României), care conform Comisiei de Strategie și Prognoză (CNSP) vine pe fondul ”stabilizării beneficiilor economice aduse de acumularea de capital”.

• PIB-ul potențial exprimă ritmul de creștere pe care economia îl poate susține, la nivel teoretic, pe termen mediu și lung fără a genera inflație sau ”tensiuni” în piața muncii (de ex. inflație dintr-o forță de muncă insuficientă sau nepotrivită în raport cu nevoile/cerințele posturilor), iar, în acest context, aportul pozitiv al factorului muncă indică o îmbunătățire, cu toate că modestă, a pieței muncii ca input la producția economică potențială a României – PIB potențial accelerează dacă mai multă lume intră pe piața muncii. Este vorba doar despre efectivele de salariați, nu și despre gradul de calificare.

Convergență rapidă cu bunăstarea medie din Europa

De reținut, nu îmbătrânirea populației a determinat în cea mai mare parte depopularea țării ci în primul rând condițiile economice. Respectiv lipsa locurilor de muncă și remunerarea scăzută, care trimite sub limita de sărăcie salariații cu câștiguri mici (aproape un sfert dintre cei supuși riscului de sărăcie sau excluziune socială lucrează).
Desigur, a contat în context și liberalizarea pieței forței de muncă odată cu intrarea în UE (numărul celor emigrați s-a dublat față de anul 2007).

Odată cu convergența rapidă a României către media UE post-aderare (vezi grafic mai jos) și reducerea diferențelor în ceea ce privește indicatorii economici relevanți – inclusiv cei ce țin de salarii, prețuri la locuințe sau la bunurile de trai zilnic – beneficiile muncii în exteriorul României s-au redus, iar populația plecată a început să se întoarcă în țară (pe lângă atractivitatea în creștere pentru imigranți). Evoluția s-a accelerat în ultimii 2 ani, după ce s-a demarat în perioada imediată post-Covid.

Din nou, merită amintit că o creștere sau descreștere a populației influențează potențialul unei economii de a produce roade economice. La fel, o forță de muncă mai educată și cu calificări mai înalte este mai productivă, capabilă să producă mai mult și să primească venituri mai mari per oră lucrată.

România este, cel mai probabil, în al patrulea an în care mai mulți români se întorc decât pleacă

Pe lângă tendința de reîntoarcere, în țara noastră s-au stabilit din 2022 și mulți ucraineni, pe fondul războiului, dar și asiatici, care au venit în Europa în căutarea unui trai mai bun.
Ca exemplu, în 2022, România a câștigat peste 90.000 de rezidenți, iar în 2024 aproape 60.000, conform datelor INS. O bună parte sunt cetățeni din Republica Moldova și din Ucraina, care s-au stabilit la noi în țară, iar la aceștia se adaugă românii care au revenit în țară după ce au stat în Spania, Italia, Germania și Marea Britanie.

”În ceea ce privește contribuția factorului muncă la creșterea potențială, aceasta este afectată negativ de evoluțiile demografice, însă în medie se menține pozitivă datorită îmbunătățirilor structurale de pe piața muncii, în condițiile în care trendul ratei de activitate a populației în vârstă de 15-74 ani este ușor ascendent și influxului din ce în ce mai mare de lucrători din străinătate în condițiile unei integrări eficiente pe piața muncii din România”, se arată în programul de convergență 2023-2026 al Guvernului României, document neactualizat însă în ultimii doi ani și jumătate.

Nevoie de implicare mai mare a forței de muncă la activitatea economică. Rata tinerilor fără niciun fel de activitate oficială (NEET) e foarte mare în România

Cifrele din Strategia fiscal-bugetară 2025-2027 confirmă estomparea contribuției negative a factorului uman, de natură să sprijine PIB potențial. În același timp, un factor pozitiv ar putea fi atragerea pe piața muncii a tinerilor din așa-numita categorie NEET (Not in Employment, Education, or Training), adică a tinerilor care nu lucrează, nu urmează niciun program școlar sau de formare profesională – și care, cel mai probabil, sunt într-un număr ridicat emigrați.

La nivelul Uniunii Europene, statistica arată că undeva la 11% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 29 ani făceau parte din categoria NEET în 2023. În cazul nostru, România înregistrează cea mai mare pondere din UE, cu 19% dintre tineri în 2023 care nu lucrează, nu merg la școală și nu urmează programe de formare. Țara noastră se remarcă, totodată, drept singura țară dintre cele cu o rată NEET ridicate unde nu s-a înregistrat o ameliorare a situației, ci o înrăutățire a ei între 2019 și 2023.

• În plus, ultimele date Eurostat arată că, în România, rata șomajului în rândul tinerilor care au terminat cel mult gimnaziul a fost de 27,1% în 2024, cu peste patru puncte procentuale față de 2023 și cu aproape 13 puncte procentuale mai mult decât în 2019.

De aici și nevoia de atragere de forță de muncă din Asia, de integrare pe piața muncii a tinerilor fără activitate și de reatragere în țară a românilor/tinerilor emigrați.

Această nevoie începe să devină din ce în ce mai importantă pentru dezvoltarea societății, creșterea PIB-ului potențial și redresarea din situația economică actuală, caracterizată de consum peste potențialul de producție al economiei interne – adică consum din import și pe datorie prin care se transferă în exterior capitalul împrumutat și acumulat local și se creează locuri de muncă în alte țări cu care România face comerț.

România ar adăuga 14 puncte procentuale la creșterea PIB dacă am ajunge cu testele PISA la scorul mediu din UE

Așa cum afirma recent Ciprian Dascălu, economistul-șef al BCR, la conferința CDG „Finanțarea Dezvoltării: (Re)capitalizarea României și utilizarea instrumentelor de irigare financiară a economiei”, creșterea economică nu înseamnă numai cerere și ofertă din diferite industrii și sectoare economice, ci trebuie privită și prin prisma factorilor de producție.

”Ei contează pentru creșterea economică. Factorii de producție în economie sunt simpli: capitalul și forța de muncă. Resursele naturale sunt relativ constante. Deci avem factorii de producție, iar pe de altă parte avem productivitatea factorilor de producție. Dacă ne uităm la date, creșterea economică a fost în principal trasă de factorul de producție capital. Cu factorul de producție muncă, în general, o contribuție negativă. Demografia a fost principalul vinovat pentru această contribuție negativă. Pe de altă parte ea nu s-a compensat cu productivitatea dat fiind sistemul de educație”, a afirmat Dascălu la conferința CDG.

În același timp, potrivit acestuia, dacă România ar ajunge la testele PISA cu un scor la nivelul mediu al UE s-ar adăuga, pe termen lung, undeva la aproximativ 14 puncte procentuale la creșterea economică.

„Avem un raport de la Comisia Europeană publicat acum 2 ani, cred că prezentarea e și pe site-ul BNR pentru că autorii au avut un seminar acolo. El estimează care ar fi aportul la PIB-ul potențial al României dacă am face diverse reforme structurale, care sunt prezentate peste tot. De la reglementarea excesivă, condițiile de participare la piața forței de muncă, sistemul de educație, stimulentele pentru cercetare și dezvoltare… O concluzie a fost că dacă România ar ajunge la testele PISA cu un scor la nivelul mediu al UE ar adăuga, pe termen lung, undeva la cam 14 puncte procentuale la creșterea economică”, a declarat Dascălu.

Peste 2 milioane de oameni – populație aptă de muncă plecată în străinătate, din cauza lipsei de locuri de muncă decente

Conform datelor INS, ponderea românilor cu rezidență în țară a continuat să scadă în ultimii 4 ani, în condițiile în care sporul natural al populației (diferența dintre numărul nou-născuților și al decedaților) a rămas negativ. Ritmul de scădere al populației rezidente s-a temperat însă puternic în ultimii ani, din moment ce migrația a devenit net pozitivă: emigrația s-a redus, iar imigrația (din Asia, Republica Moldova, Ucraina etc.) a crescut.

În același timp, ponderea românilor cu domiciliul în țară dar cu reședința obișnuită în străinătate s-a redus ușor în ultimii ani. Datele publicate de INS indică o populație după domiciliu de 21.739 mii persoane (1 ianuarie 2025) și una după rezidență de 19.036 mii persoane (1 ianuarie 2025).

Asta înseamnă că aproape un român din opt cu domiciliul în România locuiește, de fapt, în străinătate, ceea ce face diferența între populația legală și cea de facto să fie de 2,7 milioane de persoane.
De asemenea, la aceștia se pot adăuga românii cu rezidență în străinătate care nu și-au reînnoit actele de identitate în România după expirare, grup de populație prin care se explică, de altfel, scăderea mai rapidă a populației domiciliate. Aceasta este, dincolo de copii și vârstnici, forță de muncă aflată în străinătate – Estimările Eurostat și Banca Mondială sugerează că aproximativ 70–75% din aceștia sunt persoane în vârstă de muncă.

Numărul persoanelor emigrate este cel puțin egal cu diferența dintre populația cu domiciliul în România și numărul de rezidenți, deoarece în această din urmă categorie se contabilizează și totalitatea persoanelor cu cetățenie străină sau fără cetățenie care au reședința obișnuită în România, pentru o perioadă de cel puțin 12 luni.

Notă metodologică

Numărul populației rezidente (stabile) – calculat conform metodologiei și reglementarilor internaționale în domeniu – cuprinde totalitatea persoanelor care au reședința obișnuită în România, pentru o perioada de cel puțin 12 luni.

Numărul emigranților reprezintă numarul persoanelor care au emigrat din România, respectiv și-au stabilit reședința obișnuită în străinătate pentru o perioadă de cel puțin 12 luni.

Populaţia după domiciliu reprezintă numărul persoanelor cu domiciliul legal pe teritoriul României.

(Citește și: ””Tichia de mărgăritar a Reformei”: CRONICILE 73: Sumarul, titlurile, autorii, coperta”)

(Citește și „Cristian Popa, BNR: România are un deficit de forță de muncă persistent și mai sever decât media UE”)

(Citește și „România, a 3-a cea mai mare creștere a costului forței de muncă din UE”)

***