Cele mai mari și importante bănci centrale ale lumii, Rezerva Federală a Statelor Unite (Fed), Banca Japoniei (BoJ) și Banca Centrală Europeană (BCE) implementează în prezent politici puternic divergente, iar ședințele de politică monetară de miercuri de la Fed și BoJ riscă să adâncească turbulențele de pe piețele financiare, cel puțin dacă banca centrală americană nu va semnala miercuri seară, măcar la nivel verbal, posibilitatea unor stimulente monetare sau o continuă soliditate a economiei SUA.
Fed are marți și miercuri ședința regulată de politică monetară, după care banca centrală americană este așteptată să mențină din nou dobânzile în intervalul 4,25-4,50%. Ședința Fed este învăluită în puțin mister, în condițiile în care administrația Trump aplică în debutul de mandat politici anti-creștere economică reducerea deficitului bugetar (stimulul fiscal devine negativ) de la 6,9% în 2024 la 3% din PIB în 2026, tarife vamale care vor lovi inclusiv economia americană și semnalarea de indiferență piețelor bursiere, al căror declin afectează încrederea de consum și consumul per total.
În același timp, la fel ca Fed, ședința Băncii Japoniei de marți și miercuri riscă să accentueze volatilitatea din piețe, dacă semnalele oficialilor japonezi vor duce la o întărire puternică a yen-ului în raport cu dolarul american, curs valutar favorit printre investitori pentru așa-numitul “carry trade” internațional. O creștere de acest tip a yen-ului, în august 2024, a produs un crah major pe piețele bursiere globale care a forțat oprirea creșterilor de dobândă din Japonia. În prezent, analiștii anticipează o menținere a dobânzilor din partea BoJ, dar o creștere nu este exclusă total din calcule.
Planul administrației Trump de rebalansare a economiei are nevoie de o contragreutate pe zona de politică monetară pentru a avea succes
Jerome Powell, președintele Fed, a ieșit public în urmă cu o săptămână și a transmis un mesaj de prudență conform căruia banca centrală așteaptă să vadă cum evoluează politicile economice ale președintelui Trump înainte de a lua noi măsuri în materie de dobânzi, având în vedere că tarifele prezintă risc inflaționist, iar restul politicilor au impact deflaționist din moment ce urmăresc scăderea cererii.
De menționat că planurile administrației Trump au creat volatilitate pe piețele financiare, iar Fed-ul este așteptat în mod normal să intervină în astfel de situații de creștere a volatilității, dacă nu neapărat cu instrumente de politică monetară (scăderi de dobânzi sau bani pompați în piețe), măcar verbal, pentru a transmite că situația este sub control sau nu atât de negativă.
Creșterea aversiunii la risc pe piețe prezintă în sine un risc de recesiune în creștere pentru economia americană din moment ce acestea, la nivel general, nu doar reflectă mersul economiei SUA, ci reprezintă un factor cheie cu input major asupra dinamicii efective a economiei prin efectul de avuție care crește consumul.
Riscul cel mai mare: piețele să nu coopereze, iar dolarul să scadă și mai mult blocând orice scăderi de dobândă ale Fed
Politicile administrației Trump vizează obținerea unui dolar mai slab pentru a sprijini exportatorii și a ieftini produsele americane de export, evitând totodată o diluare a diferitelor tarife vamale ce vor fi aplicate, petrol mai ieftin pentru a reduce costul energiei și inflația și dobânzi mai mici care să ajute cu refinanțările record din acest an ale creditelor din perioada pandemiei luate la dobânzi aproape de zero. Ulterior, conform planului administrației, Fed-ul va putea reduce dobânzile și se vor aplica politici de creștere a ofertei de bunuri și servicii din economie, cu accent mai slab pe stimularea cererii.
Totuși, un declin prea puternic al dolarului riscă să dea peste cap planurile administrației Trump, în condițiile în care importul de inflație ar crește și ar putea bloca orice scăderi de dobânzi din partea Fed, care ar fi nevoit să țină sus dobânzile pentru a sprijini dolarul – motiv pentru care Scott Bessent, ministrul Finanțelor de la Washington, a ieșit public în ultimele zile să sprijine „politica dolarului puternic”.
În plus, din septembrie 2024 până în ianuarie, deși Fed-ul a tăiat dobânzile cu 100 de puncte de bază (1%), piața a împins dobânzile efective din piață în sus, ceea ce a atras o reevaluare a ciclului de scădere a dobânzilor Fed la ședința băncii centrale din ianuarie. La pauza băncii a contribuit și victoria în alegeri a președintelui american Donald Trump, care aplică încă din debutul mandatului politici de rebalansare a economiei.
Banca Japoniei va majora din nou dobânzile. Dacă nu miercuri, în luna mai sau iulie. Anumiți oficiali au transmis că inflația nu necesită, încă, majorări la fiecare ședință – risc la adresa stabilității financiare după ce în august 2024 BoJ a produs un crah bursier global
Banca Japoniei, singura bancă centrală dintr-o economie dezvoltată cu dobânzi încă aproape de zero, ar putea anunța miercuri o nouă creștere a costurilor de îndatorare, după o majorare similară în ianuarie. Analiștii sunt ușor divizați: o majoritate anticipează o menținere a dobânzilor cu un semnal de creștere pentru luna mai, în timp ce un număr mic anticipează o creștere la ședința actuală, după o alta în ianuarie.
Majorarea nu ar fi una semnificativă – doar 0,25 puncte de bază, de la 0,5% la 0,75% –, dar riscul este cel la adresa stabilității financiare din cauza unor majorări văzute drept prea rapide. În luna final de iulie și început de august 2024, semnalele BoJ, cuplate cu date economice slabe din SUA, au produs o creștere rapidă a yen-ului în raport cu dolarul american, curs valutar favorit printre investitori pentru așa-numitul “carry trade” internațional, creștere ce a produs un puseu major de volatilitate în piețe în debutul lunii august.
Japonia și-a pus atunci pe pauză intențiile de majorare a dobânzilor, după puseul de volatilitate din piețe. În august 2024, în doar 3 zile, piața bursieră de la Tokyo s-a prăbușit cu 25%, iar piața bursieră americană a marcat o scădere de 10%.
USD/JPY este cursul valutar favorit pentru așa-numitul “carry trade”, prin care investitorii și speculatorii din piețele financiare se împrumută la dobânzi mici (aproape de 0% în Japonia) și investesc în active cu dobânzi nominale ridicate (4-5% în SUA).
O semnalare a unor noi intenții de majorare a costurilor de îndatorare ar reîntări percepția privind planurile băncii centrale de la Tokyo de a normaliza ratele dobânzilor, după aproape două decenii de dobânzi negative sau aproape de zero.
Japonia încearcă de două decenii să iasă din spirala deflației
Analiștii anticipează în prezent că rata-cheie de dobândă la yen va fi urcată până în final de an la 1%, un nivel care nu ar stimula și nici înfrâna activitatea economică.
Oficialii japonezi au transmis în debutul lunii martie că dinamica de creștere a salariilor și a prețurilor de consum din Japonia nu necesită la momentul actual ca Banca Japoniei să majoreze dobânzile la fiecare ședință, ceea ce a produs așteptări ca dobânzile să fie menținute miercuri. În plus, riscurile internaționale par să indice spre o posibilă decelerare a economiei mondiale, potrivit oficialilor băncii japoneze.
În prezent, rata de dobândă la obligațiunile pe 10 ani ale Japoniei se situează la 1,5% – cel mai ridicat nivel din 2008 încoace cu o tendință puternic ascendentă -, în creștere cu 30 de puncte de bază (0,3%) de la ultima majorare a BoJ, din 23 ianuarie, când guvernatorul Kazuo Ueda (foto) a afirmat că nu există precondiții cu privire la numărul și ritmul majorărilor de dobândă din viitor. Afirmația a crescut posibilitatea unor creșteri susținute, mai ales având în vedere majorarea prognozei de inflație.
Banca Japoniei se chinuie de decenii să stimuleze inflația, iar politica BOJ a fost crearea unui așa-numit ciclu virtuos, în care majorările de salarii vor permite majorarea dobânzilor și ieșirea din regimul dobânzilor zero.
Inflația anuală din Japonia este de mai bine de doi ani peste ținta băncii centrale.
Modelul japonez, aplicat în viitor de SUA? Probabilitatea unui jubileu al datoriilor în SUA crește
Din cauza deflației și a ritmului slab de creștere a salariilor și a economiei, Banca Japoniei a fost forțată să cumpere tot mai mult din datoria guvernului de la Tokyo pentru ține jos dobânzile și pentru a preveni colapsul întregului său sistem financiar, lasat incapacitat după dezumflarea agresivă a unei bule speculative în finalul anilor ’80.
În prezent, Banca Japoniei deține aproape 60% din totalul datoriei guvernamentale japoneze, iar dobânzile sunt ținute în apropiere de zero de aproape 3 decenii – un model despre care analiștii vorbesc că ar putea fi aplicat și de SUA, în caz de criză financiară, în condițiile în care SUA au o datorie de peste 36 de trilioane de dolari. În prezent, din această datorie, Fed-ul deține circa 4,7 trilioane de dolari.
(Citește și: ”Bursele se prăbușesc în întreaga lume – teama de o recesiune în SUA. Indicele bursei japoneze – cea mai mare cădere de după criza financiară globală”)
***
Urmărește-ne pe Google News
