Trecerea UE de la combustibilii fosili către sursele regenerabile precum și digitalizarea vor modifica „fundamental” dependențele geopolitice ale Europei, afirmă grupul de reflecție Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR) într-o nouă lucrare publicată joi.
Analiza ECFR – ”Cum poate UE contribui la realizarea marii schimbări verzi” – apare înainte de debutul COP 26: lideri mondiali se vor aduna la Glasgow, la începutul lunii noiembrie, pentru a decide cum să implementeze Acordul de la Paris privind schimbările climatice.
ECFR avertizează că tranziția verde prezintă o serie de oportunități, dar și riscuri pentru Europa: eforturile de eliminare a emisiilor de carbon ar putea crește dependența Uniunii Europene de tehnologii de vârf și de materii prime, chiar în momentul în care blocul comunitar încearcă să scape de importurile scumpe de petrol și gaze, în special din Rusia.
Între concluziile raportului:
- Blocul UE trebuie să gestioneze eficient aceste dependențe, menținând în același timp consensul fragil dintre statele membre cu privire la Pactul Verde European și împlinindu-și ambițiile de leadership global în domeniul climei.
- UE ar trebui să contribuie la realizarea unui mare acord ecologic utilizând toate sursele sale de putere economică, multilaterală și soft-power.
- Blocul UE ar trebui să recadreze dezbaterea internațională privind securitatea energetică și să se concentreze pe avantajul resurselor energetice curate și pe eficiență, angajându-se în reformele de piață necesare pentru a stimula această schimbare.
- UE ar trebui să depună toate eforturile pentru a asigura țările din sud că tranziția ecologică nu le va lăsa în urmă. Global Gateway oferă un cadru puternic pentru a face acest lucru, la fel ca și fondul UE de co-inovare și fondul de difuzare al tehnologiei ecologice.
- UE trebuie, de asemenea, să plaseze suveranitatea europeană în centrul narațiunii sale interne preferitoare la Pactul verde european. Acest lucru ar putea ajuta la obținerea sprijinului pentru acord din partea statelor membre care sunt preocupate de efectele economice și sociale ale tranziției ecologice.
Raportul conține și perspective/abordări ale relațiilor UE cu terții:
UE și China
China va continua să dezvolte și să producă tehnologii ecologice low-cost, cum ar fi vehiculele electrice. Într-o perioadă de tensiuni geopolitice în creștere, UE trebuie să coopereze, dar și să concureze cu China în acțiuni climatice. Această cooperare poate acoperi aspecte precum metodele de calcul a amprentei de carbon și definirea activităților durabile.
UE ar trebui să concureze China pentru a echilibra influențele acesteia în Africa și America Latină și pentru a oferi țărilor în curs de dezvoltare căi alternative către neutralitatea climatică. În unele domenii, cum ar fi controlul rețelelor electrice, preocupările de securitate națională vor modela abordarea UE față de China.
UE și SUA
Relațiile dintre UE și SUA sunt cruciale pentru dezvoltarea tehnologiilor verzi și pentru prevenirea dominației chineze pe piețele acestor tehnologii. Alianța Transatlantică pentru Tehnologia Verde trebuie să înceapă să funcționeze rapid, cu un angajament suficient de ambele părți.
Acordurile transatlantice pe termen lung privind, de exemplu, cercetarea și dezvoltarea pot juca, de asemenea, un rol în acest sens. Este recomandată și cooperarea cu state avangardiste din SUA, cum ar fi California. Angajamentele comune, obligatorii din punct de vedere juridic, de a crea piețe pentru produsele verzi ar putea contribui la reducerea riscului unei schimbări rapide în politica climatică a Statelor Unite după alegerile prezidențiale din 2024.
UE și Rusia
La fel ca proliferarea nucleară, schimbările climatice sunt o problemă în care toate țările europene trebuie să colaboreze cu Rusia. UE a recunoscut acest lucru în declarații precum cea a Consiliului European din iunie 2021, care a vorbit de un „angajament selectiv” în relația cu Rusia, pe probleme precum clima și mediul.
Nici Rusia nu își poate permite să ignore schimbările care vor afecta cea mai importantă piață a sa: energia. UE trebuie să privească însă cu precauție declarațiile recente ale Rusiei cu privire la ambițiile sale sporite în materie de climă și să lege cooperarea în domeniul climei de evoluții din alte domenii din Rusia.
Cu toate acestea, atâta timp cât Kremlinul are legături puternice cu sectorul petrolului și gazelor – și continuă să favorizeze corupția la scară largă și represiunea mass-media și a societății civile – va fi dificil ca UE să observe progrese semnificative în cooperări bilaterale.
UE și Turcia
Este în interesul strategic al UE să sprijine comunitatea de afaceri pro-occidentală a Turciei și să ajute la dezvoltarea sectorul promițător al surselor regenerabile, oferind acces, de exemplu, la capital pentru proiecte verzi. Întrucât Turcia este un exportator esențial de energie către mai multe state membre, UE ar putea dezvolta o zonă comună de energie regenerabilă, ajutând țara să-și dezvolte energia hidroelectrică, eoliană și solară și prin angajamentul de a importa energie regenerabilă din Turcia în următorii ani.
Blocul ar trebui, de asemenea, să coopereze cu Ankara în ceea ce privește prețul carbonului și finanțarea ecologică, inclusiv taxonomia verde. Această nouă abordare nu ar rezolva disputele mai ample dintre părți pe probleme precum drepturile omului, dar ar îmbunătăți angajamentul bazat pe reguli și, în consecință, alte domenii ale relației lor. O astfel de zonă este tensiunile din estul Mediteranei.
Acest lucru ar fi valabil mai ales dacă UE ar prelua inițiativa să convingă statele membre mediteraneene să înceapă să dezvolte politici de energie verde pentru a reduce dependența acestora de hidrocarburi, ceea ce ar putea încetini cursa pentru resurse energetice în regiune.
Urmărește-ne pe Google News
