Producătorii industriali din China și guvernele locale care se bat pe atragerea de noi investiții în capacități industriale ale viitorului au ajuns să se canibalizeze reciproc într-o așa de mare măsură încât factorii de decizie de la Beijing au adoptat ca prioritate combaterea deflației și reducerea a ceea ce liderul chinez Xi Jingping a numit ”o competiție excesivă pe prețuri”, scrie Financial Times.
Mai mult, oficialii de la Beijing nu doar că au adoptat combaterea deflației ca prioritate economică – secundară doar stimulării consumului intern – dar au și început să vorbească despre deflație ca despre corupție.
Toate provinciile chineze construiesc parcuri industriale pentru baterii, vehicule electrice și AI. Subvențiile de la centru și ținta de creștere sprijină tendința
FT scrie că, într-un gest rar de exasperare, președintele Chinei, Xi Jinping, a criticat direct tendința provinciilor chineze de a replica aceleași direcții de investiții industriale – vehicule electrice, inteligență artificială și putere de calcul.
„Toate provinciile trebuie neapărat să dezvolte aceste industrii?”, a întrebat el retoric în fața oficialilor de partid, în cadrul Conferinței Centrale pentru Politici Urbane, potrivit presei de stat.
Reacția liderului chinez vine într-un moment în care „involuția” (neijuan) – o competiție excesivă care duce la scăderi abrupte de prețuri și la profituri minime – devine tot mai vizibilă în industria chineză, afectând inclusiv sectoarele de vârf precum bateriile, panourile solare sau roboții, mai arată Financial Times.
Investițiile excesive în capacități industriale denaturează întreaga economie globală. Yuanul slab ajută exporturile chineze
După prăbușirea pieței imobiliare în 2021, economia Chinei s-a sprijinit tot mai mult pe investiții industriale și exporturi, într-un context în care cererea internă a rămas slabă, iar consumul casnic – dominat de active imobiliare – s-a contractat. Rezultatul: o criză tot mai severă de supracapacitate, combinată cu o presiune deflaționistă persistentă.
Oficial, scrie FT, Partidul Comunist Chinez începe acum să recunoască existența unei probleme în acest model. Dacă anul trecut Xi Jingping susținea în vizita sa din Franța că „nu există supracapacitate în China”, revista oficială Qiushi a partidului a publicat recent o analiză detaliată care recunoaște și disecă fenomenul. În paralel, Beijingul a început să anunțe măsuri pentru stabilizarea prețurilor și reducerea presiunii concurențiale.
Însă, cu un ritm de creștere al investițiilor în producție industrială de +7,5% în 2025 (după +9,5% în 2024), nu se întrevede o reducere reală ritmului de creștere a capacităților de producție industrială, mai arată FT. Dimpotrivă, experți precum Yan Se de la Universitatea Peking estimează că ponderea Chinei în valoarea adăugată industrială globală ar putea urca de la 27% la 40% în următorii cinci ani.
Frederic Neumann, economist-șef pentru Asia la HSBC, consideră că această criză de „involuție” nu afectează doar partenerii comerciali ai Chinei, ci și modelul intern de dezvoltare: „Pentru a reduce consecințele involuției, e nevoie de mai multă disciplină investițională și de o cerere internă mai robustă. Trebuie să reduci oferta și să stimulezi cererea. Ceea ce e mult mai ușor de spus decât de făcut”.
Parcuri industriale goale și prețuri de vânzare înjumătățite
La periferia orașului Tangshan, un centru industrial tradițional din apropierea Beijingului, autoritățile locale au construit un nou parc tehnologic destinat industriilor de vârf. Însă, în ciuda ambițiilor declarate de a atrage producători de baterii și vehicule electrice – parte a ceea ce Xi Jinping numește „noile forțe productive de calitate” – parcul rămâne în mare parte gol.
FT scrie că recepția din marmură era în întuneric la sosirea jurnaliștilor săi, iar printre puținii chiriași se numără un producător de piese auto, o firmă de ambalaje pentru muniție și o companie de echipamente pentru taxe de drum.
Situații similare se regăsesc în sute de orașe de rang inferior din China. În absența motorului imobiliar care să susțină PIB-ul, autoritățile locale se grăbesc să investească în sectoarele preferate de stat – AI, baterii, roboți, panouri solare – fără o cerere internă reală care să justifice expansiunea. Rezultatul: capacități industriale neutilizate, clădiri goale și un nou tip de „boom” economic cu randamente tot mai scăzute.
Bula investițiilor industriale ineficiente. Efecte în Europa, unde exporturile către China tot scad
Potrivit unui studiu al economistului Yuhan Zhang (Conference Board), în orașele mici și mijlocii din China, investițiile reprezintă până la 58% din PIB, mult peste media națională de 40% – și dublu față de media OECD (22%). Zhang subliniază că aceste investiții nu sunt doar ineficiente, ci și dăunătoare: ele scad productivitatea muncii și reduc eficiența totală a factorilor de producție. Deși scopul „noilor forțe productive” era tocmai creșterea valorii adăugate, rezultatul este adesea opusul: investiții duplicat, capacitate în exces, presiune deflaționistă.
Nici marile orașe nu sunt ferite. La Dongguan, antreprenoarea Zhao Fen, proprietară a patru fabrici de jucării spune că, în ultimul deceniu, prețurile de vânzare s-au înjumătățit. „Concurența a devenit absurdă”, afirmă ea, adăugând că uneori acceptă comenzi în pierdere doar ca să-și păstreze forța de muncă. „Nu mai faci profit. Să faci bani e doar glazura de pe tort”, a afirmat ea pentru FT.
Suprasaturarea nu afectează doar industriile tradiționale, ci și noile sectoare „strategice”. În Tangshan, în doar un an, s-au înregistrat 71 de noi firme de roboți. Dar, cum remarcă cercetătoarea Li Junlan de la IDC China, „vânzările au crescut, dar veniturile au stagnat sau chiar au scăzut – marjele s-au comprimat”.
În ciuda retoricii oficiale, realitatea din teren e încă guvernată de competiție irațională, investiții nerentabile și o dependență cronică de subvenții locale. Beijingul încearcă timid să inverseze trendul – prin plafonarea subvențiilor, consolidarea unui „piețe unice naționale” și interzicerea vânzărilor sub costul de producție –, dar rezultatele sunt incerte.
Conform economiștilor, fără o creștere a cererii interne și fără reforme reale în sistemul de protecție socială, China va rămâne captivă în acest cerc vicios care afectează și marile economii industrializate ale lumii și pe cele în curs de industrializare, iar presiunea deflaționistă va deveni structurală.
(Citiți și: ”China ante portas: Intrare agresivă a Chinei pe motoarele de creștere românești – sectorul auto și comerțul”)
(Citiți și: ”România, parte din strategia chinezilor de a transforma Europa într-o piață de dumping: Creștere spectaculoasă a importurilor din China în 2025 – scădere de 2 cifre a exporturilor. Alte state folosite pentru penetrarea UE”)
***
Urmărește-ne pe Google News
