Cursul de schimb euro/leu s-a apreciat la nivel real în anii 2023 și 2024 cu aproape 5% în fiecare an, potrivit unui amplu raport de analiză realizat de Comisia Europeană cu privire la dezechilibrele macroeconomice ale României.
Raportul tratează succinct și problema valorii cursului valutar euro/leu, care a fost ținut stabil din 2021 de către BNR inclusiv din considerente ce țin de încrederea populației în economia și moneda națională.
Această apreciere la nivel real a cursului de schimb a permis formarea unei percepții relativ eronate despre creșterea bunăstării din ultimii ani și despre puterea de consum, ambele finanțate și sprijinite prin împrumuturi masive realizate de guvern și de această apreciere reală a cursului, care au culminat într-o criză bugetară majoră – în condițiile în care România consumă prea mult și produce prea puțin.
„Leul a fost menținut stabil (de către BNR) față de euro, în ciuda provocărilor geopolitice semnificative și a creșterii incertitudinii politice interne după alegerile din 2024. În ultimii ani, BNR s-a concentrat pe menținerea unui curs de schimb relativ stabil, în special față de euro, pentru a asigura stabilitatea financiară și a ancora așteptările inflaționiste. În 2024, scăderea fondurilor europene nete și a intrărilor de capital de portofoliu a limitat presiunile de apreciere asupra leului și a condus la o creștere mult mai redusă a rezervelor valutare față de 2023. Rata efectivă reală de schimb (REER), deflatată cu costurile unitare ale forței de muncă (ULC), s-a apreciat cu aproape 5% anual atât în 2023, cât și în 2024. Pe termen mai lung, potrivit modelului EBA CA al FMI, REER (deflatată cu Indicele Prețurilor de Consum) este estimată ca fiind supraevaluată în raport cu fundamentele, această tendință fiind într-o oarecare măsură atenuată de creșterea productivității”, se punctează în raportul Comisiei.
Stabilitatea cursului a permis guvernanților să nu respecte angajamentele bugetare ale României
Analiștii Unicredit afirmau în debutul anului că aprecierea reală a cursului a afectat semnificativ competitivitatea României și a contribuit la dezechilibrarea balanței comerciale prin ieftinirea reală a importurilor și afectarea exporturilor prin această pierdere de competitivitate.
La nivel general, stabilitatea cursului la noi, cu o inflație mai mare raportat la cea din zona euro, echivalează cu o apreciere în termeni reali a monedei naționale. Aprecierea în termeni reali a leului este problematică din perspectiva competitivității economiei noastre, în mod special în sectoare cu productivitate scăzută, marje de profit mici și o forță de muncă ocupată cu calificări mai reduse.
Competitivitatea industriei poate fi afectată și de creșterile de salarii, dacă ea nu este fundamentată de creșterea productivității (numărul de clienți ”servisați”/comenzi ”servisate” într-o perioadă fixă de timp) – cu toate acestea, costurile cu forța de muncă din România sunt unele din cele mai scăzute din Europa, în mod susținut. În 2023, acestea au crescut la o medie pe economie de 11 euro/oră și la 10 euro/lună în industrie.
BNR spune că a ținut cursul ca să evite o apreciere ca cea de dinainte de criza financiară. La nivel real aprecierea în ultimii ani este de peste 20%
Totodată, țintuirea cursului a contribuit la avansul economic al României și a permis intrarea în țară a zeci de miliarde de euro, dar în același timp a permis guvernanților care nu au respectat deficitele angajate să ignore necesitatea corecției bugetare, dezechilibru care riscă acum să împingă România într-o corecție inflaționistă severă.
Comparativ cu țările din regiune, cu care ne comparăm adesea, România practică un regim de „flotare controlată” a monedei naționale. Asta înseamnă că valoarea leului nu este stabilită exclusiv de tranzacțiile participanților activi în piața valutară locală, ci este influențată inclusiv de țelurile politicii BNR, care intervine punctual în piață și calmează volatilitatea, într-o direcție sau alta, în funcție de obiectivul politicii monetare.
Guvernatorul BNR Mugur Isărescu admitea în luna noiembrie o supraevaluare a cursului euro/leu de 5% cu toate că acesta a minimizat impactul asupra competitivității exporturilor.
BNR permitea până în 2021 o depreciere anuală de 2% a leului
În ultimii 3 ani și jumătate, până în 2021, BNR a ținut cursul stabil. Anterior, BNR a controlat cursul cu o depreciere lentă anuală de maximum 2% pentru acomodarea dezechilibrelor externe – a permis tranzacționarea în intervale înguste de variație, chiar dacă deficitele externe ar fi solicitat poate o ajustare mai mare spre depreciere. Aceste dezechilibre au și făcut analiștii să estimeze un euro cu o valoare în RON de peste 5 lei încă din 2019.
De asemenea, atât din graficul Comisiei Europene atașat mai sus, dar și din cel de mai jos, se poate observa cum, în perioada pre-pandemie, cursul s-a apreciat în termeni reali mult mai lent.
Menținerea încrederii populației a fost relevantă pentru BNR în special din perspectiva consumului, principala componentă a creșterii PIB. În contextul temperării ușoare a ratelor de creștere a inflației și creșterii veniturilor nete disponibile din economie (majorări de pensii și salarii), precum și a ratei ridicate de economisire, disponibilitatea populației de a consuma a trebuit menținută pentru a ajuta încasările bugetare ale Guvernului, inclusiv prin creșterea creditării de consum.
(Citește și: ”Cele 24 de ore cât un balon de oxigen pentru instalația financiară a României – Cursul, ROBOR, bursa și dobânzile suverane își trag sufletul după săptămâni de sufocare”)
(Citește și: ”Raport Unicredit: Aprecierea real efectivă a leului față de euro a afectat competitivitatea sectorului manufacturier. Implicațiile cursului valutar”)
(Citește și: ”Monologul guvernatorului în fața clasei politice: cele 2 săptămâni de tumult pentru piețele românești – despre reforme, FMI și recesiune”)
***
Urmărește-ne pe Google News
