Rotația ridicată a premierilor era, odată, un fenomen rar în Franța, o piatră de temelie a Europei, cu un sistem politic conceput pentru a favoriza o guvernare stabilă. În ultimii ani, însă, Franța a intrat într-un cerc vicios: deteriorarea finanțelor publice alimentează fragmentarea politică, care, la rândul său, împiedică națiunea să ia decizii dificile cu privire la modul de remediere a haosului fiscal, , scrie Wall Street Journal.
Dacă premierul francez François Bayrou (foto) pierde, pe 8 septembrie, votul de încredere privind eforturile sale de a reduce deficitul bugetar al țării cu 44 de miliarde de euro, el va deveni al patrulea șef de guvern care își pierde funcția în decurs de un an și jumătate.
Este de așteptat ca Bayrou să nu supraviețuiască votului de încredere, ceea ce l-ar obliga pe președintele Emmanuel Macron să numească un nou prim-ministru pentru a forma următorul guvern. Bayrou a îndemnat parlamentarii să-l susțină, considerând că este „o chestiune de supraviețuire pentru statul nostru”.
Cu cât Franța devine mai greu de guvernat, cu atât investitorii îi împing costurile de împrumut la niveluri familiare periferiei europene împovărate de datorii. Randamentul obligațiunilor franceze pe 10 ani a crescut peste cel al Greciei, iar rata de împrumut este în prezent la egalitate cu cea a Italiei.
Atena și Roma și-au redus deficitele bugetare după ce au luat măsuri de austeritate dureroase în timpul crizei datoriilor din regiune din anii 2010. Iar Giorgia Meloni este pe cale să devină unul dintre cei mai longevivi prim-miniștri din istoria postbelică a Italiei, după aproape trei ani în funcție.
Pentru Franța, ieșirea din această spirală este dificilă, deoarece Adunarea Națională, camera inferioară a parlamentului, este divizată în facțiuni, fiecare cu priorități fiscale opuse și suficiente voturi pentru a schimba echilibrul de putere.
O serie de partide de stânga nu doresc nicio reducere a cheltuielilor sociale ale Franței, care reprezintă 65% din cheltuielile publice. Parlamentari centristi aliați cu Bayrou și Macron, precum și un grup de conservatori din establishment, doresc să crească cheltuielile militare pentru a contracara invazia Rusiei în Ucraina, fără a majora impozitele. Iar legislatorii de extremă dreapta ai Marinei Le Pen spun că guvernul ar trebui să reducă cheltuielile prin reducerea imigrației și a plăților către UE.
O criză declanșată de deciziile lui Macron din 2017
Macron a pus bazele actualei crize când a introdus reduceri fiscale drastice după ce a fost ales pentru prima dată în 2017, fără a face reduceri similare la costurile sistemului de sănătate, educației și altor servicii publice franceze. El a eliminat impozitele pe avere și pe locuințe, a redus impozitele pe profit și a introdus un impozit unic pe câștigurile de capital. Măsurile combinate au însemnat că, până în 2023, statul a fost privat de 62 de miliarde de euro din veniturile fiscale anuale, sau 2,2% din PIB.
Reducerile fiscale au contribuit la transformarea Franței într-una dintre cele mai atractive destinații pentru investițiile străine din Europa, iar șomajul a scăzut la 7%, cel mai scăzut nivel din ultimele decenii. Creșterea economică a înregistrat inițial o accelerare, contribuind la finanțarea măsurilor fiscale, dar apoi a fost lovită de o serie de crize. Violenta mișcare de protest a „vestelor galbene” a zguduit țara, determinându-l pe Macron să cheltuiască 17 miliarde de euro pentru a calma protestatarii.
„Politicile lui Macron au provocat un mare sentiment de nedreptate și au fost percepute ca având ca scop reducerea impozitelor pentru bogați și pentru întreprinderi”, a declarat Xavier Timbeau, economist la OFCE, un observator economic finanțat de stat, cu sediul la Paris.
Măsurile de atenuare a impactului pandemiei de Covid-19 au costat încă 41,8 miliarde de euro. Apoi, Rusia a invadat Ucraina, determinând creșterea prețurilor la energie. Macron a răspuns cu subvenții pentru energie în valoare de 26 de miliarde de euro.
Până atunci, Franța se afla într-o situație dificilă. Datoria a crescut de la 2,2 trilioane de euro înainte de alegerea lui Macron la 3,3 trilioane de euro, iar creșterea economică a stagnat. Macron a refuzat să majoreze impozitele și s-a străduit să reducă drepturile. A reușit să majoreze vârsta de pensionare la 64 de ani până în 2030 – pentru o economie estimată la 17,7 miliarde de euro în acel an – dar numai după o luptă dură cu partidele de opoziție și proteste pe scară largă.
Până atunci, Franța se afla într-o situație dificilă. Datoria a crescut de la 2,2 trilioane de euro înainte de alegerea lui Macron la 3,3 trilioane de euro, iar creșterea economică a stagnat. Macron a refuzat să majoreze impozitele și s-a străduit să reducă drepturile. A reușit să majoreze vârsta de pensionare la 64 de ani până în 2030 – pentru o economie estimată la 17,7 miliarde de euro în acel an – dar numai după o luptă dură cu partidele de opoziție și proteste pe scară largă.
Anul trecut, Franța a fost nevoită să facă o serie de corecții stânjenitoare la deficitul bugetar. Agenția națională de statistică a majorat deficitul Franței pentru 2023 la 5,5% din producția economică, comparativ cu previziunea guvernului de 4,9%. Câteva săptămâni mai târziu, guvernul a trebuit să-și revizuiască prognoza pentru deficitul din 2024, ridicându-l la 5,1% din producția economică, de la 4,4%. Agenția de rating S&P a răspuns prin retrogradarea Franței. Legislatorii conservatori au amenințat că vor contribui la demiterea guvernului dacă acesta nu va depune mai multe eforturi pentru a reduce cheltuielile.
Fragmentare fără precedent în Adunarea Națională
Emmanuel Macron a anticipat lupta parlamentară cu una dintre cele mai importante măsuri din mandatul său: a dizolvat parlamentul și a convocat alegeri anticipate. Alegerile din vară au dus la o fragmentare fără precedent a voturilor în Adunarea Națională. Fără o majoritate clară, orice act legislativ, inclusiv bugetul anual, a devenit un referendum asupra guvernului.
Prima alegere a lui Macron pentru funcția de prim-ministru după alegeri a fost conservatorul Michel Barnier – înlăturat rapid în urma unui vot de încredere pierdut. Bayrou a preluat funcția la sfârșitul lunii decembrie și a reușit să adopte bugetul pentru 2025, care era în întârziere, prin creșterea temporară a impozitelor pe profit.
El a început curând să avertizeze parlamentul că vor fi necesare sacrificii și mai mari pentru a reduce deficitul din 2025, care se estimează că va ajunge la 5,4% din PIB în acest an. Premierul a pierdut, apoi, sprijinul partidului socialist după ce negocierile nu au reușit să modifice reforma sistemului de pensii propusă de Macron.
Apoi, Bayrou a scandalizat țara cu un plan de stimulare a producției economice prin eliminarea a două sărbători naționale: Lunea Paștelui și 8 mai, când Franța sărbătorește capitularea Germaniei naziste în fața Aliaților.
Jordan Bardella, liderul de extremă dreapta, a calificat ideea drept „un atac direct la adresa istoriei noastre, a rădăcinilor noastre, împotriva francezilor muncitori”. Bardella și liderul socialist Olivier Faure au reafirmat că vor vota pentru căderea Guvernului, pe 8 septembrie.
Macron ar putea opta, în acest caz, pentru un premier de dreapta sau pentru unul de stânga, scrie presa franceză. Ministrul apărării de dreapta, Sébastien Lecornu, și fostul prim-ministru socialist, Bernard Cazeneuve, se numără printre posibili candidați.
(Citește și „Franța: Premierul Bayrou prezintă, marți, un plan de austeritate pentru reducerea deficitul bugetar în 2026”)
***
Urmărește-ne pe Google News
