SIDA în programele naționale va costa 120 mil. euro în următorii 5 ani”

10 aprilie, 2025

În următorii cinci ani, costurile integrării noilor pacienți diagnosticați cu HIV/SIDA – circa 4.000 de persoane – se vor ridica la 120 mil. euro, în condițiile în care bugetul anual al programului este de 100 de milioane, a avertizat Claudiu Cheleș, general manager Gilead Sciences România.
”Anul trecut s-au testat în jur de 220.000 de persoane pentru infecția cu HIV/SIDA, cu o rată de pozitivare de 0,5%. Nu pot să nu întreb ce se poate întâmpla dacă mărim plaja de testare și în acest context”, a precizat el.

Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”Sănătatea – o componentă socială care devine domeniu de siguranță națională”, organizată în 8 aprilie de CursdeGuvernare.ro , la Parlamentul României – Comisia de Sănătate din Senat – înregistrarea integrală poate fi văzută AICI-LINK.

Cele mai importante declarații făcute de Claudiu Cheleș:

Am căutat o definiție a securității sănătății publice. La nivel global aceasta înseamnă activitățile necesare, atât proactive cât și reactive, pentru a minimiza pericolul și impactul evenimentelor acute de sănătate publică care pun în pericol sănătatea oamenilor dincolo de regiuni geografice și granițe internaționale.

Există mulți factori care pot pune în pericol siguranța noastră sanitară, de la boli infecțioase noi până la creșterea rezistenței antimicrobiene. Voi încerca să aduc două exemple din cadrul programelor naționale hepatite virale și HIV/SIDA.

Legătura între siguranța națională și sănătate, pentru a fi percepută corect, trebuie să ne raportăm la managementul acestor boli, care se întinde pe o perioadă mai lungă de timp, definită printr-o strategie corectă, care implică atât planuri de prevenție cât și norme de testare, screening, diagnosticare, tratament și de ce nu, integrarea socială și economică a pacienților.

Aceste programe pot avea un impact nu doar asupra pacientului, dar din cele două exemple, pot să asigure și un exemplu pentru autorități că dacă se intervine corect de la început, practic de-al lungul timpului se pot face economii și se pot găsi resurse financiare pentru noile probleme care pot să apară pe parcurs.

Hepatitele virale reprezintă una dintre cele mai serioase probleme de sănătate publică. Suntem pe locul doi în Europa și pe locul patru în lume în ceea ce privește decesele provocate de bolile hepatice, conform datelor din rapoartele Organizației Mondiale a Sănătății. Cu toții știm că încă din 2019, acum șase ani, Ministerul Sănătății în colaborare cu OMS a lansat un plan cadru național pentru controlul hepatitelor virale în România. Acesta urmărește un cadru de intervenție bazat pe dovezi, pentru un răspuns sistematic al sectorului de sănătate la provocarea adusă de către hepatitele virale, luând în considerare și nevoile și prioritățile naționale. Exemple de intervenții cu impact: asigurarea accesului universal și gratuit la tratamentul hepatitelor virale B,C, și de curând, de anul trecut, și hepatita Delta. Suntem în acest context corelat și cu dezvoltarea serviciilor complementare tratamentului antiviral pentru pacienți în contextul managementului complicațiilor și al comorbidităților.

În anul 2025 suntem la zece ani de la introducerea terapiilor interferon-free în România. Tratamentele fără interferon au fost prescrise și decontate în sistemul asigurărilor sociale începând cu anul 2015 și au dat șansa pentru populația țării noastre ca să fie tratați și vindecați peste 50.000 de pacienți având rate de vindecare demonstrate la nivel local, deci nu doar din studii, de peste 96%.

GILEAD are șansa de a trata peste jumătate dintre acești pacienți în ultimii trei ani prin prezența sa directă. GILEAD a înregistrat pentru prima dată la nivel global primul regim cu o singură tabletă, agent antiviral direct fără interferon în anul 2014, la doi diststanță, în 2016, înregistrând și medicația pangenotipică.

Lupta continuă. După 10 ani intrăm într-o nouă etapă. Strategiile de intervenție trebuie să cuprindă noi măsuri eficiente și simplificate pentru nevoile actuale. Spre exemplu, în ultima perioadă, în ultimii doi ani au fost activate în România programele LIVE(RO) 1 și LIVE(RO) 2. Recent am salutat alocarea de către autorități a unor noi fonduri prin programe de coeziune și chiar din PNRR – alocat testării și depistării în continuare, în particular în cadrul populației vulnerabile, a noi pacienți. S-au testat în anumite regiuni specifice peste 300 de mii de pacienți, această testare dând șansa unui tratament corect și o vindecare aproape imediată a unei treimi a pacienților care au accesat într-o etapă imediat următoare tratament.

Studiile recente arată că screening-ul pe bază de factor de risc nu este poate cea mai bună abordare, ci ar trebui testată poate toată populația, un mesaj pe care îl preluăm de mult timp de la specialiștii în domeniul sănătății cu care colaborăm.

Un alt element ar fi legat de targetul care poate să fie reprezentat de obiectivele OMS pentru eliminarea hepatitei virale. Câteodată uităm sau nu mai facem reper la ce ne-am propus. Vă amintesc că în aceste ținte globale se consideră ca și țintă diagnosticarea a 90% dintre persoanele care trăiesc cu HEV, acesta este un indicator al prevalenței, și tratamentul a 80% din populația eligibilă cu HCV. În România, în ultimii ani, orice pacient diagnosticat a avut acces la tratamentul gratuit cu aceste rate de vindecare de 96-97%.

Provocările rămase în continuare: diagnosticul precoce, menținerea accesului universal și încurajarea testării și urmarea tratamentului necesar.

În ceea ce privește specificul HIV în România, din păcate, voi începe cu două elemente negative: în fiecare săptămână trei români mor din cauza infectării HIV și în fiecare săptămână sunt diagnosticați 15 noi români. Din datele CNLAS, organismul care se ocupă de urmărirea în timp a acestor date, în 2024 au fost depistați 810 pacienți noi în România. Am apelat la specialiști pentru a evalua costul lipsei de acțiune. Un calcul ne arată costul mediu cu medicația, pe parcursul vieții unei persoane diagnosticate cu HIV este în jur de 200.000 de euro. Dacă ne referim doar la pacienții noi diagnosticați, în următorii cinci ani, pentru că avem aceste planuri până în 2030, corelate și cu strategia națională HIV/SIDA, vor fi înregistrate în jur de 4.000 de noi cazuri. Speranța de viață în România este de 75 de ani, vârsta medie a acestor pacienți în jur de 35 de ani. Nu discutăm de costul medicației pentru întreaga viață, dar vor face o referire punctuală pentru următorii cinci ani: ajungem la niște valori incredibile și anume 120 mil. euro în următorii cinci ani, costurile integrării în programul național HIV/SIDA.

Anul acesta valoarea programului este de 100 de milioane. Evident că nu se poate o dublare a acestor fonduri. Exemplul hepatitelor virale ne arată că la jumătatea distanței de 10 ani propusă pentru eliminarea hepatitelor virale, bugetele alocate s-au redus la jumătate. Este un impact important la început, dar ulterior valoarea unor astfel de programe strategice își arată eficiența.

Fiecare infecție HIV presupune o povară financiară pe tot parcursul vieții unui pacient, cu impact nu doar asupra acestuia, dar și asupra societății și sistemului de sănătate.

Trebuie să remarcăm că România se poziționează ca una dintre primele țări la nivel mondial vizavi de parametrii urmăriți și care au evoluat de la 90 la 95%. În ultimii ani, în mod particular asupra supresiei virale suntem în jur de 91%. Asta se datorează introducerii regimurilor cu o singură tabletă și eficiența acestora. Rămâne în continuare să urmărim parametrii legați de testare unde avem o diferență, suntem la o valoare de 85% din acest target în România.

Anul trecut s-au testat în jur de 220.000 de persoane pentru infecția cu HIV/SIDA, cu o rată de pozitivare de 0,5%. Nu pot să nu întreb ce se poate întâmpla dacă mărim plaja de testare și în acest context.

Ca și intervenții de impact: importanța prioritizării prevenției. Ce poate face sistemul sanitar și noi într-un context de parteneriat, evident că agreăm importanța nu doar a tratamentului, dar și a introducerii prevenției în anii următori. În perioada următoare vor fi disponibile la nivel global, cercetarea își urmează parcursul, tratamente injectabile cu acțiune prelungită și acoperire extinsă care pot fi introduse în planurile naționale susține de indicatori clari de progres.

În concluzie, aș spune că e mai bine să previi decât să îți pară rău. Anumite măsuri legate de finanțare, creșterea progresivă cu alocarea de minimum 0,5% din PIB anual îndreptat către targetul de 9% ca și finanțare în domeniul sănătății; folosirea unor modele care și-au arătat succesul la nivel local; colaborarea cu partenerii în domeniu, autorități, lumea medicală, domeniul farmaceutic pentru a asigura ceea ce ne dorim – accesul pacienților cât mai repede la medicația de care au nevoie.