Adaugă aici textul pentru subtitlu

VIDEO / Daniel DAVID, Ministrul Educației și Cercetării: La învățământul primar suntem în 2013, la gimnaziu în 2017, iar la liceu avem de fapt un model din anii ’90, un pic modificat pe aici pe colo prin 2009. Trebuie modernizat

Add Your Heading Text Here

18 septembrie, 2025

Ministerul Educației a pus la dispoziția comisiilor care lucrează la redesenarea conținutului programelor școlare modele din țări la care ne raportăm, așa încât reforma să asigure că profesorii vor preda lucruri mai relevante, a explicat Daniel David, ministrul Educației, avertizând că modelul actual al învățământului liceal este cel mai rămas în urmă.

„Nu știu cum o să rezulte lucrurile, dar am încredere că oamenii care sunt acolo vor veni cu programe adecvate. Vor avea cele 2-3 modele și am încredere că o să le adapteze. Nu trebuie să le copieze, dar ar trebui un pic să fie influențați de ce fac și alte țări. Să nu mi se spună încă o dată că nu se poate fără chestia respectivă. Dacă în toate celelalte țări vestice se poate”, a comentat el.

Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”Capitalul uman: Educația – stringența economiei. Ce livrează sistemul de educație de la școală la universitate – pregătire, adecvare la economie, soluții la problema momentului”, organizată în 16 septembrie de CursdeGuvernare.ro, la ASE-Academia de Studii Economice din București. – înregistrarea integrală poate fi văzută AICI-LINK.

Redăm în continuare principalele declarații:

Tema mea este legată de educație și de mediul economic, de ce face educația, să ne gândim cum ar trebui să arate lucrurile. Noi toți spunem că în educație țintim 8 competențe cheie. Care sunt ele: 1, limbă și comunicare, 2, multi-lingvism, 3, ceea ce numim STEM, știință, matematică, tehnologie, 4, componente digitale, 5, demersuri antreprenoriale, 6, componenta de autocunoaștere, a învăța să înveți, 7, educație civică pentru democrație și competențe din această zonă și 8, sensibilitate culturală.

Le putem reduce la 5, în sinteză: limbă și comunicare, matematică, științe, digital și civic.

Cum ar trebui aceste competențe să fie formate în școală? În educația timpurie am începe să construim prerechizitele pentru ele, în cel primar începem să le construim. Le finisăm în zona gimnaziului și apoi le ducem în zona de specializare în zona de liceu și cine va continua, la nivelul învățământului superior. Așa ar trebui să stea lucrurile.

Eu am accentuat în raportul QX faptul că, în acest moment, sistemul nostru de educație, are probleme majore. Dacă ar fi să o sintetizăm: sub-performanță la nivel de sistem și performanță în zonă de excepții. Cam așa stăm. Când ai în jur de 40 și ceva la sută analfabetism funcțional, fără a-i socoti pe cei care au abandonat școala pentru că PISA îi măsoară pe cei pe care îi avem în școală – avem copii care nu au ajuns în clasa a 9-a… Deci lucrurile arată foarte rău.

Acum, ca ministru, după 9 luni, nu pot corecta problema analfabetismului funcțional. Dar dacă sunt întrebat ce am făcut, dincolo de diagnostic, pot să spun ce am făcut și ce cred că putem să facem să corectăm această plagă a analfabetismului funcțional, care ne pune la risc întreaga țară – este o problemă de securitate națională și dacă nu facem ceva, cum de 15 ani ducem în societate aproape 50% analfabetism funcțional, Doamne-ferește încă 10-15 ani că o să arate foarte rău această țară.

La nivelul educației timpurii: lucrurile care nu funcționează bine se leagă mai ales de infrastructură. Copiii pe care îi avem între 0 și 3 ani sunt cuprinși în creșe numai într-o proporție de 11-12%. Curriculum pe care îl avem bun. Am moștenit unul bun ca să spun așa, făcut în 2019, actualizat în 2024. Nu avem de lucru acolo. Profesorii și educatorii care sunt în zona creșelor, într-adevăr, avem o problemă cu trainingul. Ce am făcut ca ministru: am susținut programe la nivel național prin care efectiv antrenăm educatorii din creșe să treacă dincolo de logica de om care are grijă, în logica de educație – în baza curriculum. Și de asemenea, cu Ministerul Dezvoltării încerc să cresc infrastructura pentru creșe. A avea un grad de includere de numai 11-12% este ceva neacceptabil într-o societate modernă. Asta am reușit să fac în cele 9 luni aici, să promovez ideea și să începem să construim mai multe creșe și să începem trainingul educatorilor la acest nivel.

Învățământul primar: acolo avem un curriculum care a fost elaborat și pus în lucru cam din 2013 – ar trebui lucrat la el dar nu m-am apucat deocamdată. Am făcut altceva: odată cu măsurile fiscal-bugetare, care au dus la creșterea normei profesorilor cu 2 ore, de la 18 la 20 în timpul de lucru de 40 de ore pe săptămână (…), cred e că un lucru foarte important care a fost introdus și sper să funcționeze bine. O să îl monitorizez cu mare-mare grijă, vorbesc de cele 2 ore la nivelul învățământului primar pentru învățători de educație remedială. Altfel spus, în acele 2 ore pe săptămână în plus mă aștept să consolidăm competențele pe care le-am învățat, să corectăm competențele pe care ar fi trebuit să le învățăm și nu le-am învățat, adică să le recuperăm, iar în al treilea rând să folosim aceste competențe în viața de zi cu zi: să îi învățăm pe copii cu matematica, științele, mai încolo istoria, geografia… Nu sunt doar lecții la școală. Îi ajută în viața de zi cu zi. Este o schimbare fundamentală. Copiii noștri nu învață acest lucru în școală. Se trezesc în clasa a 9-a că se ciocnesc cu testele PISA care testează exact acest lucru și au performanțe foarte slabe. Și în al patrulea rând, să își dezvolte competențele pe care le-au învățat pentru performanță. Cei care doresc. Este o schimbare importantă, o schimbare fundamentală care a venit pe fondul măsurilor fiscal-bugetare. Nu am țintit-o, dar măsurile fiscal-bugetare au vizat salvarea salariilor și burselor. Dacă tot a trebuit să luăm aceste măsuri, m-am gândit ce pot obține pentru educație în contextul în care trebuie să implementez aceste măsuri fiscale, iar acest program național de educație remedială la nivelul învățământului primar este o consecință secundară a acestor măsuri.

O altă schimbare pe care o țintim, sper să o pot aproba zilele acestea, se leagă de testările pe care le facem în clasa a 2-a și clasa a 4-a. Știți că avem acele testări naționale. Sunt testări bune ca intenție, dar ele ar trebui să măsoare ce: mai multe competențe pentru că țintim în învățământul primar 8 competențe, în sumarizarea mea 5, dacă vreți. Dar adesea în testările respective vizăm 2, matematica și știința sunt la pachet și apoi partea de limba. Dar noi țintim mai multe competențe. Cine verifică, la nivel național, realizarea acelor competențe? De asemenea, în aceste testări aș vrea văd chestiuni legate de logica PISA, adică folosirea conținuturilor în viața de zi cu zi. Acestea sunt iarăși contribuții avute în aceste 9 luni la aceste testări din clasa a 2-a, a 4-a și în clasa a 6-a va fi aceeași logică. Deci scurt spus, extindem competențele pe care le verificăm, mai ales că nu este o miză, nu au de ce să meargă părinții să spună: domnule, ministrul vine cu mai multe competențe, îi ducem la meditații… Nu-i o miză pentru a intra undeva. E un element de autocunoaștere pentru copil. Iar aceste rezultate trebuie să se întoarcă după aceea la școală, să învețe școala cum stă în raport cu alte școli, să învețe profesorul, învățătorul și dirigintele cum stau copiii față de copiii din alte școli și să ajungă la familie. Cum stă copilul tău sub aspectul acestor testări. Dacă doar le facem și le punem statistic într-o formulă comunicată din când în când nu facem nimic. Deci testările în clasa a 2-a și a 4-a vor fi schimbate după această logică. În această săptămână, poate următoarea, voi semna și ordinul de ministru.

Cred că aceste 2 dezvoltări, programul remedial și regândirea evaluărilor naționale în clasele a 2-a și a 4-a o să ne ajute enorm de mult.

Cred că o contribuție importantă a avut-o… ministrul Funeriu cred că a fost cel care a făcut metodologia pentru a introduce clasa zero, cum se numea cândva clasa pregătitoare. Acea contribuție cu clasa pregătitoare, cu celelalte două – învățarea remedială și regândirea testărilor pentru a avea itemi și de utilizare în viața de zi cu zi, a măsura mai multe competențe – o să ne pregătească mai bine copiii pentru gimnaziu. O să îi facă să aprecieze mai mult școala, să vină cu bucurie la școală când o să vadă că ce învață va fi folositor și în viața de zi cu zi.

La nivelul învățământului gimnazial: aici, cele 8 competențe cheie trebuie să fie dezvoltate, finisate. Pentru a stimula acest proces, ce am făcut ca ministru în acest 9 luni: am folosit o libertate dată de lege, care nu a fost implementată până acum în această logică. Legea spune așa: 25% din timpul alocat pentru fiecare disciplină este la dispoziția profesorului. Atunci eu am continuat spunând așa: este la dispoziția profesorului, dar nu aș vrea să fie din nou lecții în plus. Acel 25% să îl folosim exact ca în învățământul primar într-o logică remedială. Adică după ce ai predat programa, conținuturile, consolidează lucrurile pe care le-ai predat. Corectează lucrurile pe care copiii ar fi trebuit să le știe dar nu le știu după ce ai predat acele lucruri. Gândește cum folosești conținuturile respective și ajută-l să vadă cum îl ajută matematica, chimia, fizica, în viața de zi cu zi și dezvoltă pentru performanțe, pentru că poate vrei olimpici din clasa respectivă. Este iarăși un lucru fundamental: duci 25% din timpul pentru fiecare disciplină într-o logică în care te asigură că la sfârșit copilul chiar are competențele respective. Asta e problema noastră, asta înseamnă analfabetismul funcțional: nu are competențe sau nu știe să le folosească. Cu astfel de contribuții o să reușim în viitor să corectăm zona asta de analfabetism funcțional.

Evaluarea națională în clasa a 6-a e gândită în aceeași logică ca cele din clasele a 2-a și a 4-a. Adică extindem competențele și în același timp verificăm și utilizarea lor în viața de zi cu zi.

La nivelul liceului: schimbarea e mai mare. E o schimbare începută din primul mandat, planurile cadru au fost regândite. Este o problemă… Sistemul nostru preuniversitar e prea centralizat, foarte centralizat. Orice mișcare pe care vrea să o facă ministrul, nu o mișcare de reformă structurală, ci vrei să aduci o disciplină în plus pentru că lumea evoluează și apar discipline noi… mai diminuezi alte discipline pentru că lumea s-a schimbat și nu mai au aceeași pondere, mai schimbi numărul de ore… Orice mișcare de genul ăsta în zona asta generează scandaluri naționale. Orice tendință de a ajuta sistemul, oamenii, mereu generează valuri, ai sute de mii de oameni care sunt legați de un sistem centralizat și ministrul din cabinetul lui, cu disciplina și numărul de ore, creează valuri în sistem.

Atunci, ce am făcut: e clar că la nivelul învățământului liceal lucrurile erau cel mai în urmă, sub aspectul curriculumului. La primar suntem în 2013, la gimnaziu în 2017, la liceu avem defapt model din anii ’90, un pic modificat pe aici pe colo prin 2009.

Suntem în faza în care am supraviețuit și am trecut de planurile cadru, vă amintiți de scandalul din primul mandat. Pe lângă varianta standard, ce am făcut: e un lucru foarte important zic eu la nivel de liceu. Dacă va rămâne ceva la nivel de liceu după acest mandat, acesta sper să rămână: pe lângă planul cadru standard, am dat un plan alternativ, pe care eu îl știu foarte bine din practicile educaționale din SUA. Anul acesta am avut mai multe vizite să mi le reamintesc. Când vorbeam cu directorii de licee de acolo, le ceream să îmi arate planurile cadru și îmi răspundeau: ce planuri cadre să îți arătăm?

Logica era așa: avem câteva discipline obligatorii pe care copiii trebuie să le facă. Cum sunt stabilite? Păi care sunt domeniile fundamentale, care sunt cele de universitate, ce fac și alte state. La noi, acele lucruri sunt reprezentate în ceea ce numim trunchi comun. Ok. Avem trunchiul comun, discipline obligatorii. Avem un buget de ore, să spunem: x ore pe an, y ore la nivelul liceului. Și spunem școlilor așa: la sfârșitul liceului, copilul trebuie să aibă aceste competențe și să fie pregătit pentru a da aceste examene de bacalaureat.

Acum, punând cap la cap aceste lucruri, faptul că materiile astea sunt obligatorii, ai acest buget de ore, competențele finale să fie acestea și să fie pregătit pentru aceste examene… Te rog să îți faci planul cadru, personalizat, pentru școala ta. Este un sistem care funcționează în toate țările care merg bine. În Finlanda funcționează și în Europa, în SUA funcționează. Noi vrem ca ministrul să ne protejeze pur și simplu disciplina și numărul de ore din cabinetul lui. Este inacceptabil pentru că dacă de fiecare dată stăm în această paradigmă, când începi o schimbare generezi valuri în sute de mii de oameni.

Sigur că, această personalizare trebuie făcută de un director. Este director, Consiliu de administrație, trebuie să știe elevii, părinții… Eu știu ce mi se spune mereu: unii o să poată să facă că sunt bine pregătiți, alții nu. Sunt și riscuri când faci descentralizare. Dar eu cred că o să își asume astfel de programe aceia care au experiență. Dacă ești într-o școală cu un astfel de director automat îți poți stabili un plan cadru: nu îți place câte ore a pus ministrul? Pune tu alte ore. Nu îți place ce discipline a pus ministrul? Pune tu alte discipline. Astfel încât să îți păstrezi profesorii pe care ți-i dorești, astfel încât să îți accentuezi profilul pe care îl ai – poate unii la mate-info vor să accentueze matematica, că ai profesori foarte buni. Poate alții de la mate-info, în altă școală, vor să accentueze informatica.

Dacă acest sistem poate funcționa în țări la care noi ne raportăm, nimeni să nu îmi spună că nu poate funcționa – ca un plan alternativ. Nu am spus că e obligatoriu. Dar ca un plan alternativ, în România. Sper să funcționeze și sunt foarte curios să văd câți vor adopta acest lucru pentru următorii ani.

Am trecut dincolo de planurile cadru, suntem în faza în care avem comisiile care lucrează acum la conținutul programelor. Am încercat în acele comisii să prindem profesori din pre-universitar, din universitar, din zona academiei, astfel încât lucrurile să fie legate logic între ele. Cei din universitar să știe unde se termină pre-universitarul în matematică sau în chimie, fizică, ca să știe ce preiau și duc mai departe la nivel de universitate. Am cerut celor din minister să asigure fiecărei comisii, sper că au făcut acest lucru – altfel îi rog pe cei din comisii să îmi spună – să le prezinte 2-3 modele de programe care există și în alte țări la care noi ne raportăm. Mie mereu mi se spune că nu putem să renunțăm la nimic, că trebuie să predăm toate aceste lucruri. Le-am spus: să fie un model, de exemplu în chimie, din țările nordice, un alt model din zona latină, un model din zona anglo-saxonă, ca să ne uităm să vedem cum fac și alții programele respective și poate ne inspirăm și noi.

Nu spun că trebuie să predăm mai puțin. Dar spun că trebuie să predăm lucruri mai relevante și ar trebui să predăm într-o logică în care să ne amintim că mai există și zona universitară. Nu trebuie să îi ducem pe copii, la nivel de liceu, într-o zonă în care îi facem academicieni. Nu știu cum o să rezulte lucrurile, dar am încredere că oamenii care sunt acolo vor veni cu programe adecvate. Vor avea cele 2-3 modele și am încredere că o să le adapteze. Nu trebuie să le copieze, dar ar trebui un pic să fie influențați de ce fac și alte țări. Să nu mi se spună încă o dată că nu se poate fără chestia respectivă. Dacă în toate celelalte țări vestice se poate.

Mai ales că mă uit la acest lucru: eu pot accepta faptul că liceul nostru trebuie să arate altfel, cu multe cunoștințe, să îi ducem pe copii în lucruri foarte avansate. Dar atunci să nu mai vedem în zona analfabetismului funcțional scoruri de 40%. Este clar că nu funcționează modelul.

Tot ca o consecință secundară, nu a fost intenționat, a acestor măsuri fiscal-bugetare, în mediul rural am extins posibilitatea ca un profesor să predea și alte discipline din aceeași arie curriculară. Unii au protestat și au spus: domnule, ce se întâmplă, este o prostie, eu sunt profesor de fizică, cum să predau și elemente de chimie sau chimie? Nu vă supărați: aceste mecanisme existau în această țară la nivel de gimnaziu, în mediul rural, și înainte. Doar că mulți nu știau acest lucru, cred, și au ieșit la suprafață acuma. La nivel de gimnaziu aveam această practică în zona rurală și am extins-o și la nivelul liceului.

Și va trebui să ne hotărâm ce vrem pentru viitor. Țările vestice la care ne raportăm, nu toate, dar Finlanda și chiar SUA, își pregătesc profesorii să predea într-o zonă curriculară mai largă. Predau științe, științe sociale – dacă cineva a făcut economie, oare la nivel de liceu nu poate preda și sociologie? Vrem să aducem specializările, nu doar la nivel de liceu, la nivel de gimnaziu. Eu cred că e o chestiune care trebuie problematizată serios. (…)

Arată bine gimnaziul nostru? Dar liceul nostru arată bine? Poate e timpul să regândim aceste lucruri și acestea sunt demersuri pe care deja le-am făcut. Dacă lucrurile merg bine la început de an va trebui să facem trainingul profesorilor pentru programele care vor fi create la nivel de liceu, să avem noi manuale, ca din toamnă, din clasa a 9-a, copiii să înceapă cu un nou curriculum.

Ieri am trecut printr-o moțiune a celor de la AUR și desigur, oamenii au fost preocupați de faptul că arată prost școala și rezultatele la Bacalaureat. Mi-au spus că domnule ministru, în timpul dvs. rezultatul la Bacalaureat – se refereau la sesiunea a doua – arată catastrofal, sunteți responsabil. Am spus că eu pot duce multe, dar nu pot fi responsabil de rezultatele de Bacalaureat și evaluare națională din acest an. Rezultatele astea au în spate 2-3 ani de pregătire. Dar sunt responsabil dacă reforma pe care am început-o la nivelul învățământului liceal, pe curriculum, ce am descris – planurile cadru am trecut de ele, lucrăm la programe, urmează trainingul profesorilor și manualele –, peste 4-5 ani, când terminăm ciclul, măsurăm lucrurile și dacă ies prost acolo eu sunt responsabil. Dacă reușim să ducem această reformă până la capăt. Acel lucru mi-l asum. După cum îmi asum că după 2-3 ani, după ce testăm, facem evaluarea și testăm în clasa a 2-a, a 4-a și a 6-a în altă logică și copiii nu încep să aibă o performanță și mai bună și la PISA iarăși îmi asum acest lucru.

Liceele vor fi gândite în această logică pe care o avem în legea educației, legea învățământului preuniversitar. În clasa a 11-a ar trebui să aibă nivelul 3 de calificare, în a 12-a să aibă nivelul 4 de calificare. În zona filierei tehnologice, în timp, multe din programe vor trebui să meargă într-un învățământ dual, iar după aceea unii sperăm că vor trece – cât mai mulți pentru că stăm prost acolo – vor trece în zona post-liceală și zona universitară, în care iar mă aștept să înțelegem ce este universitatea. Nivelul 5-6, licența, ar trebui să fie – exceptând domeniile vocaționale, ingineria, medicina, teatrul etc. unde mă aștept să lucrezi în acele domenii – introducere într-o specializare, cum se întâmplă în alte țări și ce înseamnă filosofia Bologna. Adică mergi la licență, te orientezi și specializarea se întâmplă la nivel de masterat. După aceea, dacă vrei mai departe, la nivel de doctorat.

La nivelul 5-6, licența, legătura cu piața muncii în zonele vocaționale trebuie să fie puternică.

La nivel de masterat noi trebuie să țintim ca acești absolvenți să dinamizeze piața muncii, nu doar să se adapteze la piața muncii. Să vină să inoveze, incremental, să miște lucrurile.

Iar absolvenții de la nivel de doctorat să vină cu inovații disruptive. Să inventeze lucruri. Să aducă noi piețe ale muncii, noi domenii. Cam așa ar trebui văzută zona învățământului universitar.

Și să asigurăm această continuitate între programele duale pe care le dezvoltăm în zona învățământului pre-universitar. Iar cei care vor dori să meargă mai departe să aibă oportunitate de învățământ dual și la nivel universitar. Și sunt câteva universități care au început astfel de programe pe care o să le susținem.

După aceea trebuie să fim preocupați de învățarea pe tot parcursul vieții. Aici încă nu am avut timp să fac ceva. Decât să susțin ANC-ul, Autoritatea Națională pentru Calificări, care să vină cu modernizarea standardelor pentru diverse ocupații, cu conectarea cu piața europeană. Dar aici încă este nevoie de lucru mult și trebuie colaborat strâns aici și cu Ministerul Muncii.

La un diagnostic simplu și direct lucrurile nu arată bine. Cum am spus, subperformanță în sistem, cu performanță în zone de excepție – avem și zone de lumină, avem olimpici și profesori dedicați – dar sistemul în general este subperformant.

Eu am spus ce ar trebui făcut, ce am apucat eu să fac în aceste 9 luni și ce ar trebui probabil făcut în următoarea perioadă.

Întrebări și Răspunsuri

Întrebare moderator: Ați zis că facem testări ale elevilor să vedem în ce stadiu sunt, să le spunem și părinților. Cum evaluăm profesorii? Dacă sunt slabi ce facem? Cum îi motivăm, mai ales că nu vorbim doar de financiar?

Răspuns:

Am spus-o și nu șochez pe nimeni, dar paradigmele în care noi lucrăm – adică aspectul de structură, nu cele specifice –, mai ales în zona educației, centralismul acesta foarte puternic – ele vin din perioada comunistă. Ideea de normă, norma didactică, cât reprezintă… Bun: acest sistem, așa cum am spus, în general nu funcționează. Nu ignor excepțiile, dar sunt excepții. Ne-am propus prin programul QX să facem schimbări de paradigmă. Nu schimbări în paradigmă. Măsurile fiscal-bugetare au venit pe turnantă și au provocat la rândul aceste (schimbări în) paradigme. Nu cum aș fi vrut eu, nu în ritmul pe care l-aș fi vrut, dar au fost provocate. Acum e important să adunăm oamenii din sistem, care sunt afectați de aceste măsuri, și să ne hotărâm cu toții că nu doar reașezăm vechile paradigme. Că dacă după această provocare reașezăm vechile paradigme facem iar modificări pe ici pe colo am trecut degeaba prin această situație complicată fiscal-bugetară. Vor trebui regândite paradigmele astfel încât fiecare să își găsească un loc și să fie mulțumit. Dacă schimbi paradigmele cu toți oamenii nemulțumiți…, nici așa nu e bine.

Va trebui să vedem și cu zona profesorilor. Știm că noi avem evaluări ale profesorilor și 99% sunt evaluări de foarte bine. Deci e clar că sistemul de evaluare nu funcționează. Dar evaluarea nu trebuie făcută în sensul că cineva nu știe sau că nu funcționează bine lucrurile, mai ales pentru un om care lucrează de 10-15 ani, e greu să îi treci prin teste… Dar ideea e să îl ajutăm să se dezvolte, pentru a-l încuraja să meargă la cursuri. Avem sistem de acest gradație de merit, care ar trebui să aibă această funcție motivațională. 30.000 de profesori din pre-universitar au gradație de merit. Probabil e un mecanism care trebuie regândit, cu păstrarea gradației pentru care m-am bătut să nu fie afectată în aceste măsuri fiscal-bugetare – tocmai pentru că mă poate ajuta să o duc în zona de stimulare a profesorilor.

Dar trebuie să ne coordonăm cursurile. Și prin programele de la Minister, făcute de alte ministere, autorități locale, diverse companii. Sunt programe de formare peste programe de formare, dar sunt necoordonate. De multe ori se suprapun unele cu altele. Unele sunt bune, dar pe alocuri devin forme fără fond pentru a lua un certificate sau o diplomă.

Un ministru nu poate găsi soluții individuale. Am spre 4 milioane de oameni în sistem și soluțiile pe care noi le putem propune sunt soluții de sistem, statistice. Eu sunt foarte atent mereu la devierile personale și caut soluții la ele. Faptul că apar probleme individuale nu înseamnă că trebuie să aruncăm în aer soluțiile de sistem.

Dacă erau vremuri de normalitate nu majoram norma didactică. Nu era o miză, 18, 20, 21 de ore… Nu asta era miza… Fă-le bine pe cele pe care le faci. Dar dacă tot s-au mărit aceste norme didactice…: tu ai 40 de ore pe săptămână, până acum 18 erau pentru predare. Acum pentru norma didactică e de 20. Salariul tău mereu a fost pentru cele 40 de ore, nu pentru cele 18. Dar dacă tot am mărit componenta de predare, trebuie să folosim tehnologia sau alte mijloace să ajutăm profesorii să își reducă încărcătura birocratică. E de preferat să predai mai mult și să faci mai puțină birocrație. Următorul pas e să ajutăm profesorii să aibă mai puțină birocrație.

Întrebare moderator: Pe școlile pilot s-au oprit achizițiile. Știți ceva acolo, s-a evaluat cât au făcut din achiziții, se va mai da drumul? Din banii pe PNRR.

Răspuns:

Din banii din PNRR, ar trebui să se întrebe toate școlile, acolo unde s-au oprit lucrurile, cât de avansate sunt. Când au început proiectele. Și de ce nu sunt mai avansate. Deocamdată suntem în faza în care tot ce era posibil de a fi încheiat pe august 2026 noi am împins în PNRR. Tot. Dar sunt multe proiecte pe care nu le putem duce pentru că nu sunt gata la termenul limită de august 2026. Toată lumea a sperat că el e orientativ. Dar nu e. Pe celelalte care nu sunt gata în august 2026, în funcție de gradul de execuție, unele vor fi închise pentru că nici măcar nu au început, nu au ordin de execuție, dar cele care au început să facă ceva le vom reprioritiza și vom căuta alte fonduri. Odată ce ai început să construiești, ai făcut ceva, nu poți să oprești demersul, doar că trebuie căutate alte fonduri ca să nu pui pe PNRR la risc întregul jalon.

Întrebare Conf. Dr. Cătălin Gherghe: Apropo de schimbări, se spunea că cea mai mare de la un ministru este să nu schimbe nimic. (…) În mediul rural, 3 persoane cele mai importante erau primarul, preotul și apoi învățătorul. Mă doare sufletul să observ că nu mai e nici în top 10 rolul profesorului. Apropo de reformă, în planurile cadru sunt multe lucruri bune, dar din ele lipsesc profesorii. De ce nu ați gândit să puneți în reformă statutul profesorului? Pentru că a scăzut îngrijorător. Vorbesc cu studenții și nu vor să se facă profesori. Nu e vorba doar de bani pentru că au mai crescut salariile. Cu noile măsuri fiscale a scăzut și mai puternic statutul profesorilor. Lumea de afară a înțeles că profesorul lucrează numai cele 8 ore și după se duce acasă și nu mai face nimic. Pe când profesorul dedicat face mult mai mult.

Răspuns:

Raportul QX, în a 3-a reformă din cele 10, este statutul profesorului. Câteva idei punctuale: problema e cu foarte multe domenii când nu avem mulți studenți nici la nivel de universitate, nici în fizică, nici în chimie, nici în biologie. Problema nu e că absolvenții de fizică, chimie, matematică, nu vor să vină în învățământul pre-universitar. Știți bine că nici la nivel de universitate nu mai avem tineri doritori să studieze aceste lucruri. După ce termină, mai ales fizică, chimie și matematică – pe data science – încep să fie ofertați de marile companii pe care le avem. Față de acum 25 de ani s-a schimbat piața muncii. Când ești absolvent de matematică și primești o ofertă de la o mare companie într-un laborator de data science, de ce ar merge în școală într-un mediu urban mic sau rural, dacă nu ar fi poate un colegiu național extraordinar de bun și ar avea un post de titular acolo. Sunt și condițiile acestea, nu e doar faptul că miniștrii nu au încercat să apere statutul personalului didactic. S-a schimbat piața și sunt mulți competitori puternici.

Măsurile fiscal bugetare nu sunt dorite, nu le-am dorit ca ministru dar au trebuit luate pentru a salva salariile și bursele și pentru a începe a gândii să creștem de anul viitor. Dar parcă nu aș duce în zona asta, că au afectat și mai mult personalul statutului didactic. (…) În Franța norma didactică e 20 de ore. În Spania 21, în Irlanda 22. Este drept, sunt și țări unde sunt mai puțin de 18 ore – Turcia, Bulgaria, Finlanda – dar ai și Ungaria unde sunt 26. Dar a-l duce într-o zonă complet de catastrofă, cum s-a făcut în spațiul public, în condițiile în care e un reper, o medie europeană, nu mi se pare că discuția merge într-o zonă constructivă. Iar timpul de lucru e 40 de ore pe săptămână. (…) Nu aș merge în zona de afectare a statutului didactic. Dar avem o problemă în mediul rural, pentru că profesorii în mediul rural au activități mai complicate. Nu ne-am hotărât ce vrem să facem cu învățământul rural, fiecare s-a temut să vorbească despre acest lucru.

Noi avem ponderea mediului rural în populație cam în jur de 44-45%. Ce vrem? Rolul profesorului la țară? Dacă vrem să ținem școli mici, că nu prea sunt copii (acolo)… Deși avem 45% populație în zona rurală sunt foarte fragmentate școlile. Va trebui să ne asumăm că avem școli cu 7 copii, cu 10, cu 12 copii, și va trebui să ne asumăm că acolo nu poți face decât învățământ simultan. Adică ai o clasă cu 3 copii din clasa a 2-a, 4 din clasa a 4-a, alții din clasa a 3-a… E o problemă? Mulți spun că da, este o plagă. Dar să ne hotărâm ce vrem. Dacă vrem aceste școli în comunitățile mici nu ai altă variantă. Franța ce face: la fel. Irlanda la fel. Și-au asumat ca politică de stat faptul că vor școli în mediile lor rurale și vor să țină școli în comunități mici. Doar că spre deosebire de noi și-au antrenat profesorii să predea într-o logică multi-grade, cum se numește. Noi n-am făcut asta. Eu am început să îmi pun această problemă pentru că nu mă tem să le confrunt. Țin la poziția de ministru, dar nu e o carieră pe următorii ani. Eu chiar vreau să ajut oamenii din sistem și acest sistem. Eu am confruntat această problemă și am întrebat: vrem învățământ simultan? În comunități mici nu poate decât simultan. Atunci să ne antrenăm profesorii în această logică și am început un astfel de training din acest an. Întrebarea e de ce doar din acest an? De ce până acum, cu învățământ simultan, nu am făcut-o din timp? Altă soluție nu e, cu astfel de comunități mici și fragmentate. Nu trebuie să ne fie rușine pentru că și alte țări și-au asumat asta ca politică națională, și țări vestice.

Altă soluție este să iei copiii aceștia din comunitățile mici, să îi duci în centru de comună și să ai o școală cu 30-40 de copii. Sau să îi duci în campusuri rurale. Este o altă perspectivă. Dar trebuie să ne hotărâm. Eu cred că ambele sunt bune, dar trebuie lăsate autoritățile locale să se hotărască ce doresc.

Poți cu tehnologie și alt model, cu hibridul. Să rămâi în școală, sunt 2-3 copii în clasa respectivă dar sunt afiliați altei școli, unde sunt mai mulți copii în clasă, și intră hibrid. Dar atunci trebuie să ne asigurăm că îi învățăm pe profesori cum să predea într-o variantă online și acolo la tine în sat ai un profesor de sprijin – după ce ai făcut matematică cu cel mai bun profesor dintr-o școală mentor din centrul Bucureștiului, cu toate că ai fost în Munții Apuseni sau în Deltă, ai un profesor de sprijin acolo care după aceea lucrează practic. Este al treilea model. Nu trebuie forțat un model sau altul. Doar că trebuie discutat foarte cinstit despre ce avem, ce vrem, câți bani avem și să lăsăm autoritățile locale să implementeze un model definit de noi pe criterii de calitate.

După ce s-au luat măsurile fiscal-bugetare, o mulțime de probleme ale sistemului au ieșit la iveală și au fost atribuite acestor măsuri. Nu apăr măsurile spunând că sunt cele mai bune practici că nu sunt, dar sunt practici care se regăsesc în țările europene sau în țări OCDE.

Dar reforma zero, o reformă majoră, este reforma învățământului dual unde avem 40 și ceva la sută dintre copii și întrebarea este cum vrem să arate școala acolo. Eu am descris 3 modele, o mai fi și altele, dar acolo trebuie într-adevăr făcut ceva. Altfel ne prefacem că facem școală. Eu am fost mirat să aflu că parcă totuși nu e normal să lași ca în clasa a 8-a să ai un singur copil – au fost 12 astfel de clase la nivel național – sau cu 2 copii și am avut peste 20 spre 30, clase de a 8-a cu 3 copii… Unul se îmbolnăvește, doi lipsesc… Ce faci atunci? Deci măsurile fiscal-bugetare – sigur, au venit pe latura financiară – dar întotdeauna le-am filtrat educațional ca să pot corecta unele lucruri care nu au funcționat bine și să creez premisele pentru o reformă pe viitor.

Nu mi s-a părut normal să avem clasa a 8-a cu 7 sau mai puțin copii. Plus că media a fost atât de scăzută că puteai să faci 2 clase de câte 8 copii în loc să faci o clasă de câte 16. Dar e o problemă să ai o clasă de 16 copii, trebuie neapărat să fie 2 clase de câte 8 copii? Dacă ai 2 clase de câte 8 copii înseamnă că ai normele dublate, începi să alergi după norme. Dacă ajungi la clase uriașe, sigur sunt țări, Coreea de Sud, 35-40 de copii pe clasă, nouă ni se pare de neacceptat. Pot fi și eu de acord, dar până acum câți au folosit limita maximă pe care o permitea legea? Adică la liceu 30+4 copii? Cam 1% din clase au ajuns acolo. Nu e o catastrofă, să nu ne imaginăm că în toată țara clasele sunt de peste 30 de copii. Nu, cele mai multe clase se află între limita inferioară și cea superioară.

Discuția a fost dusă într-o zonă politico-ideologică și ne-am trezit că excepțiile sunt prezentate ca reguli. 36 de copii într-o clasă e ilegal. Dacă există vă rog să-mi spuneți. 34, dar, există, cam 1 virgulă ceva la sută din totalul claselor din această țară.