Autoritățile publice din România lucrează la crearea unei noi categorii de investitor, „investitorul semiprofesional”, o etichetă de mijloc care va permite inclusiv investitorilor de retail să investească în diferite fonduri de private equity și venture capital, chiar dacă aceștia nu îndeplinesc toate condițiile să devină „investitori calificați”, a declarat Cosmin Păunescu, șeful Serviciului Supraveghere Prudențială din Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF).
Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”Finanțarea Dezvoltării: (Re)capitalizarea României și utilizarea instrumentelor de irigare financiară a economiei”, organizată în 30 septembrie de CursdeGuvernare.ro, la Parlament, Comisia pentru industrii și servicii din cadrul Camerei Deputaților – înregistrarea integrală poate fi vazută AICI-LINK.
Redăm în continuare principalele declarații:
- Aș vrea să remarc că nu există un moment mai bun pentru a discuta despre bursă pentru că ea sărbătorește anul acesta 30 de ani de la redeschidere. Este bine și că ne amintim totdeauna că, în Europa, finanțarea bancară are o pondere mult prea mare comparativ cu cea de pe piața de capital – problema e că ne amintim doar când este o criză sau potențială criză economică.
- Am constatat asta prima dată în 2008, UE a emis prima astfel de analiză în 2008. S-au încercat acte legislative pentru a îmbunătăți situația, ne aflăm aproximativ tot acolo. Mai mult, ponderea capitalizării burselor europene la nivel internațional este în scădere, și nu doar datorită Brexit-ului – care a fost și un pol de modernizare a legislației europene, a participat la multe negocieri și a fost o pierdere destul de mare din care încă ne străduim să ne revenim.
- Poate că România va descoperi acum, vorbind de partea de deficit bugetar, că partea de venituri, soluția, este chiar aici prin intermediul Bursei de Valori. Poate ne vom găsi în situația în care declarațiile politicienilor vor fi făcute ținând cont și de impactul asupra bursei, așa cum este în SUA. De ce să nu fim optimiști? Pentru că un impact pozitiv asupra bursei înseamnă un impact pozitiv asupra economiei. Poate că stabilitatea fiscală va conta, nu doar pentru rezultatele companiilor, pentru că aceste impozite care vor fi majorate macină destul de mult profitabilitatea companiilor cu marje scăzute și le fac mai puțin atractive pentru bursă.
- Dar avem în ultimii 4 ani o triplare a numărului de investitori la BVB, suntem într-un moment destul de oportun – dar investitorii se vor putea afla în situația de a plăti impozite pe câștiguri din tranzacții chiar mai mari, în timp ce portofoliul lor este în ansamblu pe pierdere. Pentru că astfel de taxe nu se aplică la suma netă a portofoliului. Acesta poate fi un motiv pentru care ei nu ar accesa Bursa de Valori București.
- Ca să înțelegem rolul nostru – pe de o parte de supraveghetor și de gardian al interesului investitorilor, tuturor dar al celor de retail în principal – m-aș referi succint la cei 30 de ani de bursă. Redeschiderea bursei, marcată aproape imediat de o criză economică profundă, în România și regională în Rusia. Primii pași mai hotărâți, din anii 2000 – iar am avut o criză în 2008, o criză financiară din care ne-am străduit să ne recăpătăm încrederea în peste 10 ani. Aș putea să spun că românii au redescoperit cu adevărat bursa odată cu războiul din Ucraina și odată cu creșterea inflației. S-au trezit în situația pragmatică de a obține randamente mai mari decât rata inflației pentru că evident depozitele bancare nu oferă (acest lucru).
- Educația financiară poate fi o cale, dar e o cale de lungă durată. Noi încercăm să o facem la ASF. Dar poate că și poziționarea corectă a României, într-un peisaj european într-o continuă schimbare, poate va conduce la un rezultat. Partea de reglementare are un rol mai puțin important în acest moment, sau măcar nu un rol mai dur – contează atragerea banilor, partea de reglementare trebuie să fie un element stabil care să asigure confortul tuturor.
- Dar raportul Draghi ne aduce în primul rând mai multă unificare, remarcă nevoia de finanțare cu 750-800 de mld. euro pentru digitalizare, decarbonizare și finanțarea capacităților de apărare. O mică paranteză: Europa a pornit destul de hotărâtă pe partea de sustenabilitate și avem multă legislație pe care o gestionăm inclusiv noi la ASF. S-au alocat fonduri, s-au făcut investiții, acum intră cumva în subsidiar – și pe fondul creșterii prețurilor de energie cât și pe schimbările curentelor politice la nivel internațional, această parte de care se spune că este legată de conservatorism, care pune în secundar impactul schimbărilor climatice. Poate Europa trebuie să continue ce a început pentru că sunt puține căi care ne pot aduce competitivitate la nivel internațional și raportul Draghi subliniază destul de bine că banii nu merg către economia productivă, că investitorii sunt mai conservatori – nu doar în România, dar în Europa avem aceleași probleme.
- Draghi merge și mai departe și propune ca această ESMA din care și noi facem parte, supraveghetorul european, să aibă o structură de guvernanță asemănătoare BCE-ului, să aibă puteri de supraveghere directă, să ia decizii directe. Ca supraveghetor de 25 de ani și cu competență de reglementator cred că ar fi un ușor dezavantaj pentru companiile mici cum ar fi cele din România, ca și comunicare directă, ca mijloace de a găsi căi de dezvoltare, pentru că s-ar sări la un nivel mult prea mare. Este o problemă pe care noi am avut-o ca țară prin modificările frecvente ale legislației europene, ne-am trezit în situația de a ne alinia, noi și intermediarii pieței, la standarde destul de înalte fără a apuca să facem acea bază de cunoștință și acea bază financiară care să ne permită să investim în dezvoltarea anumitor sisteme și a unor skill-uri care la noi nu sunt.
- Din fericire, Comisia Europeană nuanțează puțin acest raport Draghi. Uniunea Investițiilor și Economiilor are ca modalități de abordare delegarea către ESMA doar a anumitor activități transfrontaliere, pe modelul BCE. Poate partea de criptomonede va fi relevantă. Din nefericire, spun eu, devine destul de relevantă la nivel european și asta ne neagă cumva încercarea de a găsi toate aceste instrumente care să aducă substanță economică către oameni. Noi, în comunicarea noastră, trebuie să păstrăm un pragmatism și să nu facem promisiuni supradimensionate.
- Tot Comisia Europeană nu neagă rolul piețelor naționale – nu le vede ca dispărând și evident că nu ar susține nimeni asta. Din contră, le vede mai bine conectate la aceste fluxuri financiare internaționale. Să vedem cum se va întâmpla efectiv asta pentru că eu cred că noi suntem destul de conectați, avem investitori instituționali externi reprezentați. Poate ne spun dacă mai sunt bariere, dar am văzut că au intrat bani în Hidroelectrica, în Premier Energy, în obligațiunile verzi ale Electrica, în cele ale Romgaz de anul trecut… Deci ori de câte ori a existat un interes, infrastructura pieței de capital românești a fost aliniată. Ăsta este rolul nostru și al reglementării, al nostru împreună cu piața.
- Toate aceste scenarii de dezvoltare viitoare, emise la nivel european, se vor regăsi automat în regulamente delegate sau în directive și trebuie să identificăm împreună unde ne putem poziționa și ce anume vrem să promovăm ca interes național, al nostru și al pieței de capital, la Bruxelles. Această negociere europeană nu este un proces exterior cum îl văd mulți, este un proces destul de pragmatic în care țările își formează poziții de negociere pornind de la particularitățile naționale și acolo încercăm să armonizăm lucrurile.
- Amintesc și de prevederile legislative care stimulează finanțare prin intermediul pieței de capital. Avem crowdfundingul, finanțarea participativă pentru proiectele mici, inclusiv pentru start-up-uri, inclusiv către investitorii de retail. Am participat la discuțiile inițiale pe regulamentul european de crowdfunding – acolo problemele erau ca și la noi: de ce IMM-urilor li se respinge finanțarea și care sunt cauzele pentru care nu au acces la finanțare? Erau mai multe discuții, în Marea Britanie e un sistem marcat, transparent, puteai găsi imediat un feedback. În partea europeană mai puțin, atunci am zis să găsim acest regulament să uniformizăm ceva ce oricum funcționa sub diverse forme.
- Deci avem o primă parte de finanțare pe partea de crowdfunding, inclusiv pentru investitorii de retail. Pot fi proiecte riscante, ca orice companie la început de drum, cu surse puține de finanțare, există o probabilitate ridicată de default și lumea trebuie să știe. Dar vor avea acces la informație, vor cunoaște riscul investiției, va avea loc o evaluare a adecvării lor de către aceste platforme de crowdfunding.
- Avem legislația fondurilor de investiții, care ar fi cea mai generoasă. Fondurile deschise de investiții, UCITS, un brand cel mai de succes la nivel european din sectorul financiar non-bancar. Are acces în baza unui pașaport în aproape toate jurisdicțiile la nivel internațional, au și dezavantaje dacă ne uităm la investiția în economie: pentru că merge doar către instrumente lichide, nu sunt atractive sau fezabile pentru partea de societăți nelistate, aflate la început de drum, dar pentru acele companii tranzacționate la bursă le pot aduce sume substanțiale.
- Avem fondurile alternative de investiții. Nevoia de reglementare a fondurilor alternative de investiții, la nivel european, a venit tot în 2008 cu declanșarea crizei – când foarte multe fonduri de hedging nu aveau pozițiile raportate, deci nu exista un registru în care să se vadă impactul sistemic al acestor fonduri, eventual prin poziții de short-selling asupra sistemului financiar european care era destul de tensionat. Și atunci s-a emis o directivă care încearcă să reglementeze administratorii: spune că dacă administrezi active sub 100 milioane de euro, dacă folosești levier (dacă folosești împrumuturi), sau 500 milioane active total, ai simplă cerință de înregistrare la autoritatea competentă. Dacă depășești aceste praguri ai cerințe de autorizare care vin cu mecanisme de management al riscului, cu cerință de depozitar, de valoare a activelor, de structură internă care sunt tehnice și costisitoare. Care este scopul final: crearea unui pașaport pentru produsele de retail care necesită autorizare și cerințe clare de transparență și de protecție a investitorilor de retail. Cheia de boltă este protecția investitorilor de retail.
- Cum avem noi în România implementată: avem fonduri destinate investitorilor de retail, fonduri alternative, o sumedenie – poate mult prea multe: diversificate, specializate în acțiuni, în instrumente ale pieței monetare, titluri de stat, inclusiv în fonduri de retail destinate investițiilor imobiliare. Avem fonduri destinate investitorilor profesionali, aici regăsim fonduri cu capital privat, fonduri speculative axate pe instrumente derivate, fonduri specializate în bunuri și mărfuri, în investiții imobiliare… Aici avem toată tipologia de fonduri care pot finanța proiecte nelistate, partea de private-equity sau companii aflate la început de drum.
- Dezavantajele: din câte știu se lucrează la o etichetă de investitori semi-profesionali, ca în alte jurisdicții europene, pentru că investitorul profesional are o cerință destul de restrictivă: portofoliu de cel puțin 500.000 de euro. Sau experiență în instituții financiare. Și ar mai fi al treilea criteriu: un număr de tranzacții semnificative în ultimele 4 trimestre. Deci nu oricine s-ar califica și atunci am tăia accesul către proiectele mai riscante dar cu potențial randament mai mare. Atunci putem veni cu această etichetă de investitor semi-profesional în baza unei investiții minime, așa cum se întâmplă în fondurile europene privind capitalul de risc.
- Mai avem un alt tip de fonduri, la nivel european, destinate proiectelor pe termen lung. Nu au neapărat un mare succes acum: sunt 20 miliarde de euro, 120 și ceva de fonduri la nivel european. Ar fi ideale pentru investițiile pe termen lung pentru companii care dezvoltă proiecte să spunem în domeniul infrastructurii, energetic, în domeniul durabilității, poate chiar în active fizice producătoare de venituri. Ar avea avantajul că nu există acea investiție minimă, deci s-ar adresa și investitorilor de retail. Ar putea face și plăți periodice, ar avea și dezavantaj pentru o jurisdicție cât de cât nouă ca a noastră.
- Dacă încercăm să limităm toate riscurile către zero ne putem găsi în situația să nu mai finanțăm pe nimeni, pentru că și în România, deși cadrul pare dificil, au fost discuții ample după criza din 2008 dacă n-ar fi fezabil să cerem rating obligațiunilor listate la bursă. Atunci omorai pe toată lumea, să pui ca eligibilitate criteriu de rating pentru investitorii instituționali locali.
- Trebuie îmbinat modul în care creștem împreună legislația cu nivelul de dezvoltare a pieței. Pentru a nu ne pune singuri bariere.
- Care ar fi această piață de fonduri de investiții alternative, mai riscante și mai pretabile pentru a finanța direct economia? Este limitată, undeva la 23 miliarde, deci jumătate din piața totală a fondurilor. În mare parte din acestea avem portofoliilor celor 5 foste SIF-uri și Fondul Proprietatea, deci nu sunt bani atrași în mod activ ci sunt bani care existau deja în piață. Avem totuși și 1,4 miliarde în aceste fonduri (altele decât SIF-uri + FP – n.r.). De ce ar fi atât de limitate și de ce majoritatea sunt de retail? Am văzut că destul de mult, la noi, partea de distribuție a mers pe partea de rețea bancară – sunt cei care au avut cel mai mare acces la clienți. Avem o singură bancă implicată ca administrator, prin administratorul propriu, pe partea de fonduri de investiții alternative. Poate ar mai fi loc de dezvoltare, poate dacă clienții mari ai băncilor ar găsi pe partea de consultanță și astfel de produse.
- Motivul: un raport EFAMA spune că rata anuală compusă de creștere a investițiilor în proiecte de infrastructură, private debt și private equity, rata compusă ar fi de 18% până în 2028. Deci poate ritmul de creștere ar fi și mai mare într-o țară aflată încă la început de drum ca România.
Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”Finanțarea Dezvoltării: (Re)capitalizarea României și utilizarea instrumentelor de irigare financiară a economiei”, organizată în 30 septembrie de CursdeGuvernare.ro, la Parlament, Comisia pentru industrii și servicii din cadrul Camerei Deputaților – înregistrarea integrală poate fi vazută AICI-LINK.
Întrebări și răspunsuri:
Întrebare Daniela Iliescu, Director Executiv al ROPEA și Membru al CA al Patria Bank, Membru al CS al Băncii de Investiții și Dezvoltare: Reprezentând asociația fondurilor de private-equity care investesc în România și interacționând mult în ultimii 2-3 ani cu ASF și cu autoritățile, vreau să știu cum vedeți defapt că ar putea autoritățile, prin cadrul legislativ, să stimuleze aceste investiții?
Răspuns:
- Răspunsul cel mai clar la întrebarea asta, dacă legislația poate atrage banii către piața de capital, l-am găsit undeva în The Economist. Se întrebau cei de la bursa de la Londra ce pot face pe partea legislativă pentru a ușura IPO-urile și listarea. Iar răspunsul era că nu poți face nimic. Dacă există interes, banii oricum vor veni. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să stăm pasivi.
- Eu cred foarte mult în debirocratizare, care nu e doar un termen generic, ci cred că poate fi aplicat pe multe arii ale piețelor de capital din România și ale funcționării entităților. Poate pe fonduri de investiții alternative, ce s-a întâmplat până acum a fost absolut firesc: ne-am trezit toți cu o directivă pe care n-am știut cum să o implementăm și cu un sistem care nu exista decât cu mici excepții.
- Cum aș vedea lucrurile pe viitor, pentru că colegii de reglementare vorbesc foarte mult, chiar cu asociația dvs.: aș vedea o distincție mai clară între investitorii de retail și investitorii profesionali. O mai mare simplificare pentru investitorii profesionali care pică sub anumite praguri din directivă pentru că rolul inițial al legislației a fost de a centraliza statistici, nu de a crea neapărat mecanisme de protecție costisitoare și mai multe decât ar fi cazul. Este foarte greu și pentru supraveghetor să abordezi zeci de produse customizate, nu ai resurse să dublezi toate back-office-urile, tot managementul de investiții al fiecărei companii.
- Deci aș vedea o debirocratizare, cerințe mai puține pe partea de investitori profesionali sub pragurile prevăzute în directivă și atenția pe care oricum o acordăm investitorilor de retail. Eu de exemplu, citind legislația, mi-este greu să fac distincție între toate tipurile de produse – asta nu o spun ca o critică pentru că și eu am fost implicat sub o formă sau altul în ea. Dar anumite lucruri pot fi îmbunătățite când descoperi că ele pot fi îmbunătățite.
Comentariu Gabriel BIRIȘ, Co-Managing Partner Biriș Goran SPARL și Fondator The Tax Institute: Ați menționat faptul că creșterea impozitului pe câștiguri, corelată cu faptul că pierderile nu pot fi offset-ate, ar putea fi un dezavantaj pentru investițiile la BVB. Da, dacă sunt făcute prin brokeri români. Că dacă folosești un broker strain nu ai dezavantajul ăsta – dar plătești 10% sau 16%. Acum, ne-am trezit în situația că avem tratamente diferite și că nevoia de bani duce la monștri, triplarea cotei de impunere. Ce o să se facă: o să se marcheze acum profiturile, o să vedem o creștere a rulajului pe bursă spre sfârșitul anului ca să plătească 1% și de la anul poate schimbă brokerii ca să poată să se compenseze pierderile cu câștigurile. Asta ne facem noi. Dar din păcate nu vedem dincolo de interesul imediat.
Răspuns:
- Nu vreau să comentez eu cadrul de impozitare, deși tentația există. Este un domeniu foarte sensibil pentru că ne-am străduit cu toții să aducem acest număr de investitori așa de sus. (…)
- Bursa se construiește odată pe investitori instituționali, care lucrează pe cerințe europene, standardizate, nu poți lucra mult pe ele, decât pe reglaje fine. Dar bursa se creează prin oameni. Ca să îi pierzi este foarte simplu, să intri pe un broker străin, și e foarte greu să se întoarcă după ce au plecat. Oricum noi concurăm cu piețe care oferă o diversificare sectorială mai mare, ETF-uri la care aici nu există acces.
- Rolul nostru e să sprijinim, mai mult decât să asigurăm un climat sigur în care investitorii să se simtă protejați… Pentru că nu am avut totuși crize majore la bursă, nu a auzit nimeni de o bună perioadă de vreme. Deci cumva am încercat să ne facem treaba. (…) Tot vedem companii poloneze care se extind în România, vedem preluări la bursă. De ce să nu ne gândim și noi că vom face același lucru? Cris-Tim asta vrea. Să încurajăm și alte companii că soluția aici este.
Partener instituțional:
Comisia pentru industrii și servicii, Camera Deputaților, Parlamentul României
Parteneri:
Asociația Cronica Europeană
***
Urmărește-ne pe Google News
