Pertener EY: Mediul privat nu se așteaptă ca din școlile românești să iasă experți de nișă

18 septembrie, 2025

Mediul privat nu se așteaptă ca școala românească să producă experți de nișă, ci profesioniști cu competențe pe care se poate construi și cu o gândire critică bine antrenată, susține Claudia Sofianu, membră în Consiliul Director AmCham Romania, Chair – grupul de lucru pentru piața muncii/Partener EY Romania.

Ea a dat exemplul personal – cu o educație în filologie a ajuns în consultanță fiscală.

„Dar în legătură cu ce cere angajatorul sau ce poate să ceară: au cerut limbi străine pe care se nimerește să le ai și o gândire critică, pe care o înveți în școală. Prin acestea angajatorul clădește prin programele proprii, ceea ce mulți din membrii comunității noastre fac. Nu este așteptarea mediului de business și a mediului privat să iasă experți de nișă”, a precizat Sofianu.

Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”Capitalul uman: Educația – stringența economiei. Ce livrează sistemul de educație de la școală la universitate – pregătire, adecvare la economie, soluții la problema momentului”, organizată în 16 septembrie de CursdeGuvernare.ro , la ASE-Academia de Studii Economice din București. – înregistrarea integrală poate fi văzută AICI-LINK.

Redăm în continuare principalele declarații:

Domnul ministru a avut ocazia să audă ce are de spus comunitatea noastră în discuțiile și întâlnirile pe care le-am avut pe parcursul verii. Încep prin a preciza perspectiva din care voi discuta în următoarele momente. Sunt mama a două fetițe care învață în sistemul public românesc, una în ciclu primar, una în ciclu gimnazial. Cu toate provocările credem în sistemul public din România și în primul rând din perspectiva continuității și variației de oferte pe care totuși le are pe partea liceală și universitară și întâmplarea face să provin dintr-o familie de cadre didactice, unele din ele active.

Aș vrea să aduc input-ul comunității de business pe care o reprezint și anume Camera de Comerț Americană în România, AmCham, care reprezintă 600 de companii americane, românești, internaționale. Împreună creăm peste 250.000 de locuri de muncă în România, avem o investiție estimată de peste 30 de mld. dolari în România și acoperim cam 32 de domenii de activitate.

În cadrul AmCham sunt membru în board și mai ales președinte și coordonator al comitetului de piață a muncii și evident colaborăm în strânsă legătură cu platforma de educație care e un pilon prioritar în comunitatea noastră. Ce încercăm noi să facem este să cuantificăm importanța și carențele sistemului de educație în piața muncii și gap-ul care se vede din perspectiva noastră și a membrilor noștri ca angajatori.

Tema e top 3 probleme privind forța de muncă calificată și capitalul uman adecvat și soluțiile.

Aș începe prin a le puncta și apoi să dezvoltăm în măsura în care nu au fost dezvoltate.

Erodarea capitalului uman ca avantaj competitiv al României. Aceasta ar fi principala temă de pus pe masă, în opinia noastră. Știm că e complexă, că nu vine doar din calitatea sistemului de educație, dar este ce impactează în momentul de față companiile din ce în ce mai mult. Știm că unul din motive pentru care companiile străine au investit în România, poate cel mai serios, a fost calitatea forței de muncă. A fost un avantaj competitiv clar, alături de costurile relativ sub control sau echilibrate în comparație cu țările din regiune cu care concuram. Percepția noastră clară este că acest avantaj competitiv se erodează spre dispariție. Adică situația nu este una nici ușor de gestionat și evident vedem că măsurile remediale vor trebui luate în considerare pe termen lung prin acțiuni complexe.

A doua provocare: corelarea ofertei educaționale sau din sistemul de învățământ cu nevoile pieței de muncă. Este una din temele noastre preferate și una din temele asupra căruia mă aplec și eu. Comunicarea reală între nevoile sociale și de pregătire a forței de muncă. Domnul ministru a abordat în discursul de început ce anume pregătim. Totodată, domnul rector spunea că pregătim mulți economiști și juriști. Calitatea lor, însă, tind să spun din perspectiva mea personală, a omului căruia îi trec sute de oameni prin mână în fiecare an – ca companie angajatoare recrutăm în primul rând de aici – nu este una așa cum ne-am așteptat și cum a fost. Nu este că dintr-odată vrem mai mult. Vrem aceleași standard pe care le-am avut și acum 20 și 10 ani când am început eu în acest domeniu.

O a treia provocare pe care aș puncta-o este disponibilitatea forței de muncă. Aici, bineînțeles, parte din cauze nu sunt în sistemul de educație. Parte sunt în infrastructură, demografie, în atractivitatea orașelor mici și foarte mici sau a mediului rural în a contribui la piața forței de muncă activă. Într-adevăr, diferența și nevoia cea mai mare este în regiunile dezvoltate, peste 70% București, Ilfov, Timiș, Brașov, Cluj, Iași – aici întâmpinăm cele mai mari nevoi deși sunt centre universitare mari. Într-acolo se îndreaptă evident și angajatorii.

În 2023, organizația noastră, în colaborare cu parteneri, a efectuat un raport prin care am încercat să estimăm deficitul forței de muncă calificate – nu supracalificate. Ținând seama de trendurile economiei din acel moment estimarea era de 335.000 de persoane până în 2026. Acum, ce se întâmplă de 2 ani de zile, de anul trecut, intervenția inteligenței artificiale, regândirea strategiei angajatorilor, este posibil să se fi redus sau oprit acest decalaj, dar totuși este unul foarte important.

Domnul ministru ne-a dat ocazia să discutăm și să punem pe masă aceste provocări. Am amintit deja, dintre realitățile care afectează semnificativ calitatea capitalului uman, rata abandonului școlar în ciclul primar și aici organizația noastră a făcut în colaborare cu Universitatea București un raport relevant. Vreau doar să punctez aspectul cel mai șocant: la nivelul anului 2024, din generație, 23.000 de copii au părăsit sistemul.

23.000 de copii care probabil nu vor avea șansa unei vieți decente sau contribui foarte greu, activ, în piața muncii. Iar impactul economic la nivel de societate pe durata de viața a acestor copii este de aproximativ 40% din PIB-ul României de anul trecut. Mare parte sunt din mediul rural, dar nu doar.

Intervenție Ministrul Daniel David:

Din acest motiv spuneam că reforma școlii rurale este reforma zero pe care trebuie să o facă orice ministru care ar fi în vremuri normale. Nu în primul mandat cu situație de criză politică și austeritate și al doilea de criză politică. Dar ați văzut câte reforme mari au început. De reforma mediului rural nu am putut să mă ocup decât prin întărirea învățământului simultan aducând pregătirea profesorilor. Dar la un moment va trebui să problematizăm acest lucru. Ce model dorim acolo și să ne hotărâm că îl implementăm, nu să criticăm și să zicem că ăla e bun sau ăla nu. Depinde de comunitate.

Întrebare Daniel David: Știți și dvs. că generațiile actuale pe parcursul vieții active își schimbă locul de muncă de vreo 4-5 ori, nu doar în aceeași zonă, ci în zone înafara domeniului. Cum îmbinăm cele 2 lucruri? Eu sunt de acord că școala trebuie să fie dedicată calității. Dacă formezi măcar formarea să fie de calitate. Nu discutăm aici. Dar în legătură cu ce domenii și pentru ce domenii formezi, cum le împăcăm pe cele două? În mintea mea – poate dvs. aveți altă soluție – ar trebui pregătiți specific pentru un domeniu mai îngust? Atunci să vină în logica învățământului dual – și la preuniversitar și la universitar. Altfel așteaptă-te că universitățile, în afara zonei vocaționale, o să aibă pregătire mai largă. La fizică – ai putea să ai un profesor de fizică, s-ar putea să lucreze în data-science, poate într-o anumită companie în petrochimie și așa mai departe. Dar ce înseamnă să îi pregătim pentru piața muncii? Cât de specializată să fie pregătirea?

Răspuns:

Este o întrebare foarte validă și poate exemplul meu personal poate ajuta. Eu sunt absolvent de limbi străine, asta am terminat în liceu – franceză/engleză intensive – cu mențiunea că voiam să devin magistrat. Deci urma să dau la drept. Am dat la drept la Cluj, am căzut examenul la magistratură și a trebuit să îmi găsesc un job. Am ajuns în mediul privat și sunt consultant fiscal. Ce folosesc cel mai mult din ce am învățat în școală – limbile străine. Lucrând într-un mediu multinațional…

Faptul că am ajuns de la filologie în consultanță fiscală este o investiție personală. Pe care am avut norocul să mi-o ofere angajatorul. Dar în legătură cu ce cere angajatorul sau ce poate să ceară: au cerut limbi străine pe care se nimerește să le ai și o gândire critică, pe care o înveți în școală. Prin acestea angajatorul clădește prin programele proprii, ceea ce mulți din membrii comunității noastre fac. Nu este așteptarea mediului de business și a mediului privat să iasă experți de nișă. Nu asta ne dorim, pentru că fiecare companie și fiecare angajator are propriile…

Intervenție Daniel David: Deci înțeleg că educația formală, care ar trebui să își lase o anumită libertate – exceptând din nou zonele vocaționale, unde legătura e mai directă – trebuie să fie mai puternic legată de educația non-formală care să vină și să ducă absolventul pregătit direct pe fișa postului. Sau aproape de ea. (…) Avem și educația informală, competențele pe care le-ai învățat la locul de muncă și pe care o să ajungem să le certificăm.