VIDEO / Bogdan CRISTESCU, Director, Direcția Curriculum, Examene și Evaluări Naționale, Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare: Avem nevoie de o abordare multiplă: pentru excelență și pentru nivelul de bază

18 septembrie, 2025

Zona de excelență trebuie tratată pe un culoar separat, ce are nevoie de susținere, dar aceasta nu este reprezentativă pentru sistem, susține Bogdan Cristescu, director Direcția Curriculum, Examene și Evaluări Naționale, Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare.

De cealaltă parte, trebuie să direcționăm clar competențele și ceea ce facem la un nivel de bază pentru că, în prezent, un elev român întrebat „Ce preferi – să iei al doilea produs cu reducere de 50% sau să iei setul redus cu 33%”, se gândește foarte mult înainte să-și dea seama că este același lucru, a avertizat oficialul.

Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”Capitalul uman: Educația – stringența economiei. Ce livrează sistemul de educație de la școală la universitate – pregătire, adecvare la economie, soluții la problema momentului”, organizată în 16 septembrie de CursdeGuvernare.ro, la ASE-Academia de Studii Economice din București. – înregistrarea integrală poate fi văzută AICI-LINK.

Redăm în continuare principalele declarații:

Ceea ce face domnul Cătălin Gherghe (coordonatorul lotului de olimpici la matematică al României – n.red.), felul în care s-a schimbat fața lotului olimpic al României, de câțiva ani, de când are o abordare targetată și cu un scop, și locurile pe care am ajuns, nemaiîntâlnite de ceva timp, cel puțin după Revoluție, arată că atunci când ai un plan și știi la ce te adresezi, lucrurile dau rezultate. Toate lucrurile care au fost gândite strategic au dat rezultate.

Ideea este următoarea și noi, cu toții, o știm: performanța la olimpiade este o performanță pe care greu o poți asocia sistemului. Este o performanță a profesorilor dăruiți, a copiilor dăruiți, a părinților dăruiți. Uneori este bine să te uiți și la cifre. Noi ne bucurăm de rezultatele noastre la olimpiade, dar, uneori, acestea ne pot păcăli. Dacă vă uitați foarte în discursul public, auzim „Noi avem olimpici”. Apar două întrebări. Sunt olimpicii aceștia rezultatul sistemului? Aduc eu plus valoare pentru sistem? Oare cât rău facem, uneori, când un profesor, din dorința de a scoate un olimpic, uită trei clase cu care nu mai face treabă, în căutarea olimpicului? Se întâmplă des. De asta vă spun, cele două lucruri trebuie tratate separat. Ar trebui să avem o înclinație spre excelență, și de asta există centrele de excelență, și, pe de altă parte, trebuie să ne ferim să ducem toată educația în căutarea excelenței, pentru că atunci nu ajungem unde trebuie.

Am avut o curiozitate și m-am uitat pe niște statistici și la un moment dat, când m-am pus să colectez câți elevi avem participanți la olimpiade județene, am descoperit că aveam mai puțin elevi decât profesori implicați în organizare. Ceea ce, în opinia mea, nu ne ajută când vorbim despre olimpiadă ca atare, iar eu am la o anumită disciplină, nu o să spun la care, pentru patru clase de liceu, ai 5.000 de olimpici la faza județeană. Pentru ei investești foarte mult. Nu minimizez efortul lor, dar întrebarea este: pentru școala de masă, fără a uita copiii cu nevoi speciale, fără a uita olimpicii, care au tot niște cerințe educaționale speciale, țara se ridică prin ridicarea mediei.

Întrebarea noastră este unde stăm cu media? Faptul că planurile – cadru pentru liceu au fost adoptate, nu în forma pe care mi-am dorit-o inițial, este un lucru foarte bun. Pentru că nu mai fuseseră modificate, major sau esențial, din 1995.

Toată lumea trăiește cu o imagine a educației de pe timpul nostru, în condițiile în care uităm că educația pe care o vedeam noi, cel puțin cei din generația mele (am dat examen pentru treapta a II-a de liceu), ne uitam doar la cei dintre noi, care nu ajunseseră în fabrică sau industrial. Și, atunci, nu prea este un eșantion reprezentativ. Dacă mergem mai departe de atât, ne uităm la toate statisticile extrem de îngrijorătoare, la nivelul României și nu numai, legate de analfabetismul funcțional, de faptul că, fără să ne uităm, expunem copii unor lucruri pe care ei nu mai sunt capabili să le înțeleagă, și dau din nou exemplul, pentru că este important prin gravitatea lui: prin proiectul ROSE, finanțat prin Banca Mondială, a fost o testare la matematică anul trecut, pentru copiii de clasa a IX-a. Imediat după ce dăduseră evaluarea cu pricina, s-a făcut o testare exhaustivă, mergându-se către toate competențele. Toate competențele și toate conținuturile, la matematică. S-a dat testare din materia de clasa a VIII-a, care era cea mai recentă; celor care erau sub 50% din ceea ce ar fi trebuit să știe li s-a dat din clasa a VII-a ș.a.m.d. Am ajuns la niște procente extrem de mari de copii care nu știau conținutul de clasa a V-a. Și, totuși, ei, erau în clasa a IX-a și le predam ce? De la un moment dat, gap-ul dintre ceea ce am eu nevoie ca să merg mai departe și ceea ce știu este atât de mare, încât nu le dăm nicio șansă, chiar dacă ei încearcă.

Atunci, în opinia mea, abordarea importantă este să ne uităm la marea masă a copiilor, să ne uităm la profilul lor, să ne dăm seama că asta este o problemă internațională, cu referire la Raportul OCDE Education at a glance, care este un raport comparativ foarte bun. Sub nivelul 1 de literație, analfabeți funcționali, sunt 13% din absolvenții de învățământ superior. Media OCDE. Și atunci, poate trebuie să ne calibrăm ce ne dorim. Business-ul vrea oameni pregătiți să facă parte din business, educația își pune problema că ne dorim un pic și cetățeni, avem competența de sensibilizare culturală. Întrebarea angajatorului este: Ok, partea de sensibilizare culturală unde mă ajută? În opinia noastră ajută, dar noi suntem din partea educației… Și, atunci, trebuie să găsim un echilibru, și ar trebui să targetăm în mod direct, mediul și submediul, ca să-l ridicăm.

Când ne uităm în evaluările internaționale, deși avem niște rezultate extraordinare la olimpiade, nu numai la matematică, peste level 6 la PISA nu că nu avem 6%, sau 50% ca Singapore, noi avem sub 3%. Apare o întrebare: avem atât de mulți elevi în partea superioară a mediei? Datele arată că nu. Părerea mea este, că matematica nu și-a pierdut accesul la marea masă – selecția și preselecția începe cu zeci de mii de copii. Rezultatele se văd – este elita elitelor, care muncește în afara școlii extrem de mult.

Ca politică a statului, părerea mea este să ridică ceea ce este mediu și sub mediu, pentru a putea avea vârfuri. De asemenea, trebuie să ne direcționăm foarte mult nevoile spre ceea ce înseamnă competențe care ne vor duce spre competitivitate. Ați văzut Raportul Draghi, apropo de competitivitatea UE și de faptul că imediat după aceea a fost lansată The Union of skills și accentul pus, dincolo de abordarea inițială, cu cele opt competențe, acum se insistă foarte mult pe basic skills, cum sunt numite în documentele europene, sau ceea ce OCDE numește foundational skills, și anume literacy, numracy, basic digital și civic. Europa ne arată că nu putem pierde din vedere competențele civice, pentru că vedem cât suntem de expuși la dezinformare și, atunci, degeaba ai un standard de viață ridicat, dacă ești atât de expus la tot ceea ce înseamnă pseudoștiință.

De asta programele pentru liceu și avem o întreagă dispută, pentru că avem o anumită part care își dorește să facem chestia care contează, care ne conduce spre excelență și să-i uităm pe ceilalți, sau să ridicăm media, pentru că la noi despre asta este vorba când vorbim despre cei 40% analfabetism funcțional. Dacă am reuși să-i ridicăm pe cei care sunt sub nivelul 1 sau poate de la nivelul 2 i-am ridica spre 3, din punct de vedere al impactului pentru economie ei vor face o diferență majoră.

Problema noastră este că la cei sub nivelul 1 la PISA noi avem o sumedenie de copii pe care ei nici nu-l pot categorisi, pentru că ei sunt sub ultimul nivel testat. Lucru care nu este de mirare. Noi avem evaluarea noastră de clasa a VIII-a. De 15 ani încoace nu a fost an în care procentul celor care nu au luat 5 este de 30%. Când spunem 30% din copii vorbim de o generație de aproape 150.000 de copii, ceea ce înseamnă 45.000 de copii, anual. Cei care iau note sub 2, adică nu fac un calcul simplu, care nu ar putea ce rest le rămâne dacă cumpătă două pâini cu o bancnotă de 50 de lei, sunt cam 10%, ceea ce înseamnă 10.000 de copii care au trecut prin nouă ani de școală.

Și, atunci, devine provocarea majoră: să nu fii nevoit să alegi între unii sau alții, pentru că fiecare aduce plus valoarea lui, pe de altă parte să targhetezi și acolo unde poți obține cel mai mult money return. Abordarea este multiplă: tratarea pe un culoar total separat a zonei de excelență, care are nevoie de susținere, dar care nu este reprezentativă pentru sistem, dacă vrem să nu ne mințim, și, pe de altă parte, să ne direcționăm clar, competențele și ceea ce facem, la un nivel de bază pentru ceea ce merge mai departe. Pentru că, în secunda în care tu ai un elev român care, întrebat „Ce preferi – să iei al doilea produs cu reducere de 50% sau să iei setul redus cu 33%”, se gândește foarte mult înainte să-și dea seama că este același lucru.

Eu cred că sistemul de educație, la momentul actual, nu este adecvat nici pentru piața muncii, nici pentru universitar. Cred că facem eforturi susținute în această direcție și suntem pe un trend crescător.

Trebuie să vedem care este ținta noastră și care sunt copii pe care-i avem în vedere și cum îi avem în vedere. Inteligența soci – emoțională este extrem de importantă, foarte mulți copii se pierd așa. Trebuie să ne punem problema unui copil care se simtă în siguranță – aproape jumătate din elevii români de gimnaziu se simt respectați, ceea ce este îngrozitor de puțin. Același lucru se întâmplă și cu profesorii. Întrebarea este cum facem noi, toți, ca să producem competențele care trebuie, într-un mediu care trebuie, astfel încât ele să dea roade.

Întrebare: Avem o statistică cu absolvenții de liceu care nu au intrat la facultate și joburile în care ajung, de obicei, să lucreze.

Răspuns: O asemenea statistică este dificil de obținut. Dar a fost implementat un proiect, Reconnect, care are trei mecanisme – un mecanism de previziune a cerințelor pe piața muncii, un studiu de inserție a absolvenților și o analiză a gap-ului dintre formare și ceea ce continuă ei mai departe.