Oficiali de rang înalt din țările bogate ale Uniunii Europene, inclusiv Franța, Germania și statele nordice, se întâlnesc joi la Viena pentru a forma un front comun înaintea negocierilor pentru următorul buget pe șapte ani al UE, estimat la 1,816 trilioane de euro, potrivit Politico.
Este prima dată când lideri ai țărilor mai prospere se adună în aceeași încăpere pentru a elabora o strategie comună în jurul controversatei propuneri a Comisiei Europene.
Scopul întâlnirii este clar: formarea unui bloc înainte de discuțiile cu țările care susțin cheltuieli mai mari, precum Polonia, Spania și Italia, mai ales în domenii precum agricultura și finanțarea regiunilor mai sărace. De la prezentarea bugetului pe 16 iulie, oficialii au avut doar suficient timp să răsfoiască sute de pagini și să înceapă calculele privind cât vor câștiga și cât vor pierde din noul plan de cheltuieli al Comisiei.
Negocierile oficiale abia au început, dar în culise, funcționarii din țările cu interese similare deja se coordonează. În mod tradițional, în fiecare negociere bugetară, statele cu poziții apropiate se grupează pentru a dezvolta linii comune de negociere, pentru a organiza întâlniri cu Comisia și pentru a împărți sarcini practice, cum ar fi testarea formulelor de alocare a fondurilor. Scopul final este de a depăși tabăra rivală și de a orienta bugetul UE mai aproape de propriile priorități naționale.
Întâlnirea de la Viena reflectă diviziunea tradițională a UE în două mari tabere. De o parte se află „plătitorii neți” — țările care contribuie mai mult decât primesc din bugetul comunitar, printre care Suedia, Germania și Franța —, care favorizează un buget mai restrâns.
Cealaltă tabără este reprezentată de „Prietenii Coeziunii”, o alianță a statelor din sudul și estul Europei, inclusiv Italia, Spania și Polonia, care susțin un buget mai mare, în special pentru fondurile de coeziune destinate regiunilor mai puțin dezvoltate.
Diferențele interne există și în interiorul fiecărei tabere
De exemplu, Franța și Țările de Jos, ambele plătitoare nete, au opinii divergente în privința datoriei comune la nivelul UE: Parisul susține consolidarea datoriei, pe când Haga se opune. În privința subvențiilor agricole, Franța este mai apropiată de Polonia, mare consumatoare de fonduri, decât de membrii propriei sale tabere. Totuși, aceste divergențe sunt rezolvate de regulă în cadrul întâlnirilor interne ale fiecărui grup, unde se stabilesc poziții-cheie precum dimensiunea totală a bugetului.
Conducerea întâlnirii de la Viena va fi asigurată de Franța și Germania, considerate principalele puteri ale UE. Un diplomat al unui stat plătitor net a afirmat: „La final, Franța și Germania convin asupra sumei, iar noi ceilalți urmăm linia.”
În tabăra pro-coeziune, Polonia preia de obicei rolul de lider, fiind principala beneficiară a fondurilor europene. Totuși, tensiunile cu Ungaria, cauzate de derapajele democratice ale premierului Viktor Orbán, au redus influența Varșoviei și au permis țărilor mediteraneene să joace un rol mai activ de coordonare în cadrul coaliției.
Pe 1 septembrie, Malta a prezidat o întâlnire a experților bugetari din cadrul Prietenilor Coeziunii, pregătind terenul pentru prima reuniune tehnică a celor 27 de țări membre ale UE desfășurată a doua zi. Experții bugetari susțin că deciziile cheie sunt luate în aceste întâlniri informale. De exemplu, în martie anul trecut, plătitorii neți au convenit să aloce 175 de miliarde de euro pentru programul de cercetare Horizon, decizie confirmată ulterior de Comisie, în cadrul unei reuniuni informale la Helsinki.
Janusz Lewandowski, fost comisar european pentru buget, a declarat pentru Politico că negocierile presupun mereu faze strategice, „în termeni fotbalistici, aceasta este o fază fixă. Este ceva normal.” El a adăugat că comisarul trebuie să împartă și să stăpânească (divide et impera) mai degrabă decât să consolideze blocurile, pentru a menține puterea statelor membre echilibrată față de Comisie.
(Citește și: ”Video / Viitorul Buget al UE – prezentat de Ursula von der Leyen – schimbare severă de filosofie. Ce direcții vor urma banii Europei în deceniul dificil care ne așteaptă”)
***