Președintele SUA Donald Trump a cerut UE, printre altele, creșterea importurilor de produse alimentare din SUA. În calea onorării acestei solicitări stau însă o serie de obstacole insurmontabile de piață, fitosanitare și politice, potrivit unei analize Politico.
UE are un excedent de aproape 200 de miliarde de euro în relația cu SUA. Președintele Donald Trump a amenințat impunerea unor tarife vamale dacă blocul comunitar nu cumpără mai multe mașini americane, combustibili fosili, arme, produse farmaceutice – și alimente. Dacă în cazul celor dintâi UE ar avea spațiu să facă o serie de concesii, în cazul alimentelor acest lucru ar fi imposibil.
„Nu acceptă produsele noastre agricole, nu iau aproape nimic, iar noi luăm totul de la ei … cantități uriașe de alimente și produse agricole”, s-a plâns Trump jurnaliștilor din Florida la începutul acestei luni, denunțând deficitul de 18 miliarde de euro al SUA în comerțul agroalimentar cu Europa.
Creșterea importurilor în primele patru sectoare este posibilă. Comisia poate reduce taxa vamală de 10% pentru automobilele importate, iar țările UE pot cumpăra mai puțin petrol din Kazahstan, mai puține rachete din Coreea de Sud și loturi mai mici de medicamente din Elveția. Aceste cerințe ar afecta industria locală, dar ar fi realizabile dacă Bruxelles-ul ar dori să onoreze solicitările SUA.
În cazul alimentelor ar fi însă imposibil, scriu jurnaliștii Politic. O serie de obstacole culinare, fitosanitare și politice împiedică Europa să importe majoritatea produselor de bază americane – de la carnea de vită din Texas și puiul din Kentucky la laptele din Wisconsin și grâul din Kansas. În plus, noii comisari europeni pentru agricultură și bunăstarea animalelor, Christophe Hansen și Olivér Várhelyi, doresc să reglementeze strict importurile agroalimentare.
Mâna invizibilă alege mâncarea europeană
Dezechilibrul în comerțul agroalimentar nu este cauzat de taxe vamale nedrepte. Ratele vamale ale SUA și UE sunt în mare parte similare pentru majoritatea produselor: zero pentru băuturile spirtoase, câteva procente pentru vin și cereale, și între 5% și 10% pentru fructe, legume, mezeluri, dulciuri, conserve și produse procesate.
Excepțiile sunt lactatele și carnea de porc din UE (adesea peste 20%), dar acestea nu sunt sectoare în care rivalii americani ar avea șanse mari oricum, deoarece UE are un excedent masiv în ambele categorii (Germania și Spania sunt mari exportatori). Mai mult, SUA își protejează și ea piața – de exemplu, prin restricții la importul de carne de vită – și a acceptat taxe mai mari pentru lactatele UE în cadrul negocierilor GATT din 1988.
Fermele din SUA sunt, în medie, de 10 ori mai mari decât cele din UE și pot produce materii prime în cantități uriașe
De ce? Pentru că a obținut promisiunea că UE nu va subvenționa producția de oleaginoase. De ce ar conta asta pentru americani? Pentru că este domeniul în care excelează. Fermele din SUA sunt, în medie, de 10 ori mai mari decât cele din UE și pot produce materii prime în cantități uriașe: bucăți mari de carne, blocuri de brânză și silozuri pline cu cereale.
Cu toate acestea, în afară de vinul californian, SUA nu are multe produse de specialitate de oferit. Europa este opusul: un mozaic de ferme mici, diverse regional, care nu sunt competitive în producția de masă, dar au un avantaj la alimentele tradiționale. De exemplu, continentul are de cinci ori mai multe mărci cu „indicație geografică” decât SUA, permițând fermierilor să transforme culturile simple în produse premium.
Este o strategie proastă pentru agro-business, dar excelentă pentru gastronomie, ceea ce explică și de ce americanii cheltuiesc mai mult pe produsele agroalimentare din UE decât invers. În timp ce americanii consumă cu plăcere produse europene cu indicație geografică, europenii consideră adesea alimentele americane prea grase, sărate, dulci sau alcoolizate pentru gusturile lor.
UE exportă produse alimentare cu valoare ridicată, SUA exportă mărfuri ieftine
„Dacă te uiți la compoziția produselor, este foarte diferită”, spunea John Clarke, fost negociator principal al UE pentru comerțul agricol. „UE exportă în principal produse cu valoare ridicată: vin, băuturi spirtoase, mezeluri, ulei de măsline, brânzeturi. SUA exportă mărfuri cu valoare scăzută: soia, porumb, migdale … faptul că acestea au o valoare mai mică pe unitate este un fapt al vieții.”
În primul mandat al lui Trump, o recoltă slabă în Brazilia și Argentina i-a oferit președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, ocazia de a-i oferi o aparentă concesie: UE urma să cumpere mai multe boabe de soia americane. Trump a sărbătorit cu entuziasm ceea ce era de fapt o necesitate economică pentru fermierii europeni, care au nevoie de soia pentru hrana animalelor.
De data aceasta, însă, recoltele de cereale din Brazilia sunt la niveluri record, iar Ucraina investește masiv în oleaginoase. Comisia Europeană lansează o strategie proteică care încurajează diversificarea surselor și creșterea producției interne. În plus, europenii consumă din ce în ce mai puțină carne roșie, ceea ce reduce cererea de soia.
Paranoia fitosanitară
Dacă Trump vrea ca europenii să consume mai multe alimente americane, va trebui să-i convingă să accepte ceva și mai greu de digerat: standardele americane de siguranță alimentară.
Europenii pot cumpăra software, filme și arme americane, dar nu sunt încântați de carnea de vită tratată cu hormoni, puiul spălat cu clor sau porumbul modificat genetic. Principalul motiv? Principiul precauției adoptat de Bruxelles – o abordare care impune dovada siguranței unui produs înainte de a fi vândut. SUA, în schimb, aplică un sistem bazat pe risc, în care orice produs este permis până la proba contrarie.
Această diferență a generat un adevărat câmp minat în comerț. Exporturile americane de carne de vită sunt plafonate la 35.000 de tone metrice anual din cauza interdicției europene asupra cărnii tratate hormonal. Păsările de curte din SUA sunt aproape complet interzise deoarece americanii folosesc spălări antimicrobiene pe care UE le consideră inacceptabile. Culturile modificate genetic se confruntă, de asemenea, cu restricții stricte în UE, necesitând aprobări lungi și etichetare obligatorie care sperie consumatorii europeni.
Nu-i enervați pe fermieri
În plus, și capitalele europene au fost martore la proteste furioase ale fermierilor anul trecut. Frica de competiția externă a fost unul dintre principalele motive, sindicatele criticând importurile din Ucraina și blocul Mercosur, din cauza standardelor mai slabe de producție și a prețurilor mai mici.
Un val de importuri americane ar declanșa probabil reacții similare.
(Citește și: ”O realiniere geopolitică? Cum văd economiștii evenimentele ultimelor două săptămâni, de la negocierile pentru Ucraina până la alegerile din Germania”)
***
Urmărește-ne pe Google News
