Evenimentele uluitoare din ultimele două săptămâni – inclusiv sugestia făcută aseară de către cancelarul german desemnat, Friedrich Mertz, conform căreia Europa ar trebui să urmărească o „independență strategică” față de SUA – i-au determinat pe mulți să declare sfârșitul alianței transatlantice postbelice și începutul unei noi perioade de realiniere geopolitică.
Totuși, analizând ce ar putea însemna în practică „independența strategică”, devine evidentă amploarea legăturilor dintre SUA și Europa. „Deși riscurile unei fracturi transatlantice au crescut considerabil, aceste legături vor fi dificil de rupt complet”, se arată într-o analiză realizată de Neil Shearing, economist-șef al capital Economics.
În opinia sa, cel mai probabil rezultat este că, peste patru ani, SUA și Europa vor rămâne aliniate din punct de vedere geopolitic. Cea mai mare consecință a evenimentelor din ultima săptămână, dintr-o perspectivă macroeconomică, ar putea fi faptul că guvernele europene vor fi supuse unei presiuni considerabile pentru a-și crește semnificativ cheltuielile pentru apărare.
Replica lui Ernest Hemingway despre faliment – că se întâmplă „gradual, apoi brusc” – se poate aplica și stării de spirit geopolitice, scriu analiștii capital Economics.
Ipoteza blocurilor economice concurente
„Revenirea geopoliticii ca factor determinant al rezultatelor macroeconomice globale trebuie privită prin prisma fracturării relațiilor dintre SUA și China. Acest proces presupune emergența Chinei ca un competitor de rang egal al SUA, ceea ce duce la destrămarea – sau fracturarea – relațiilor economice și politice dintre Washington și Beijing. Această fracturare nu va fi absolută – credem că este cel mai probabil limitată la domenii de importanță strategică. Însă, în cele din urmă, va forța țările să aleagă tabere. Și, deși analiza noastră consideră că Europa se aliniază cu SUA, evenimentele din ultima săptămână au pus la îndoială această ipoteză”, se arată în analiza citată.
Grafic 1: Clasificarea aliniamentului geopolitic de către capital Economics
Dacă ideea unor blocuri economice concurente între SUA și China nu se confirmă, o alternativă ar putea fi ca Europa să se desprindă de SUA pentru a forma un bloc economic separat – o „a treia superputere”, în formularea lui Emmanuel Macron – în jurul căreia alte democrații liberale s-ar putea coagula. Acest scenariu este posibil, dar puțin probabil, susțin analiștii capital Economics.
UE, a doua economie a lumii, al doilea cel mai mare exportator mondial, precum și a doua cea mai mare piață de import
Europa este o parte importantă a economiei globale. Colectiv, Uniunea Europeană reprezintă aproximativ 18% din PIB-ul global calculat la cursurile de schimb de piață – o pondere similară cu cea a Chinei (17%), dar mai mică decât cea a SUA (27%). Regatul Unit mai adaugă încă 3% din PIB-ul global.
Grafic 2: Ponderea în PIB-ul global (%)
De asemenea, deși populația Europei este mai mică decât cea a Chinei, este puțin mai mare decât cea a SUA. UE este, de asemenea, al doilea cel mai mare exportator mondial, precum și a doua cea mai mare piață de import. (Vezi Graficul 3.) Problemele Europei legate de creșterea economică lentă au alimentat percepția că a devenit o zonă economică în declin. Aceasta este departe de a fi realitatea.
Grafic 3: Exporturi și importuri (miliarde USD, 2023)
O economie puternică nu conferă automat statutul de superputere
„Însă, o economie puternică nu conferă automat statutul de superputere. Europa poate fi singura regiune cu o economie comparabilă cu cea a SUA și Chinei, dar rămâne o colecție de state suverane care se străduiesc să vorbească pe o singură voce. Mai mult, Europa nu își proiectează valorile asupra altora în aceeași măsură ca SUA și China. Europa a urmat, mai degrabă decât condus, procesul de fracturare – aliniindu-se de obicei cu SUA (de exemplu, eliminând Huawei din infrastructura sa 5G), dar fiind totodată conștientă de legăturile sale cu China. Europa tinde să se miște lent, caută consens în luarea deciziilor și un teren de mijloc bazat pe un sistem global de reguli. Acestea sunt calități lăudabile, dar se potrivesc greu cu noua realitate geopolitică și sunt motive pentru care un al treilea bloc centrat pe Europa este un rezultat mai puțin probabil”, avertizează analiștii.
O variantă alternativă, și poate mai probabilă, este ca Europa să se distanțeze de blocul SUA. Aceasta nu ar crea un al treilea bloc centrat pe Europa, ci mai degrabă ar duce la o poziție intermediară între cele două tabere ale fracturării, susțin ei.
Decuplarea de SUA și independența strategică – ce presupune și care sunt costurile
Există mai multe moduri în care acest lucru s-ar putea întâmpla. SUA însăși ar putea decide să rupă legăturile cu Europa prin ridicarea barierelor protecționiste, reducerea transferurilor de tehnologie și tăierea legăturilor în domeniul apărării și securității.
Alternativ, Europa ar putea forța ceea ce Friedrich Merz, care este pe cale să devină noul cancelar al Germaniei după alegerile din acest weekend, a numit „independență strategică” față de SUA.
În mijlocul acestei retorici inflamate, analiștii se întreabă ce ar însemna independența strategică totală. Aceasta ar presupune:
- Reorganizarea lanțurilor de aprovizionare europene astfel încât să aprovizioneze SUA independent de restul lumii în sectoare strategice;
- Ridicarea unui zid eficient între SUA și Europa care să limiteze utilizarea tehnologiilor sensibile și să restricționeze fluxurile tehnologice interregionale;
- Europa să încerce să își reducă utilizarea dolarului și dependența de sistemul financiar american;
- SUA să se retragă din grupuri de apărare și securitate, inclusiv NATO, Five Eyes, Quad și AUKUS.
„Deși astfel de schimbări nu mai sunt de neconceput, există forțe puternice care acționează împotriva lor. Legăturile politice, culturale, sociale, economice și de securitate dintre SUA și Europa sunt profunde. Au fost tensionate în trecut – în special în timpul războaielor din Vietnam și Irak – dar Europa și SUA au rămas aliați apropiați”, punctează specialiștii capital Economics.
În plus, o ruptură de această magnitudine ar presupune costuri economice semnificative pentru ambele părți. Pe scurt, deși alianța transatlantică va fi cu siguranță tensionată în următorii ani, cel mai probabil rezultat la următoarea Zi a Inaugurării este că SUA și Europa vor rămâne aliați, se așteaptă ei.
Ce s-a schimbat în ultima săptămână?
Două aspecte ies în evidență:
- Un acord pentru încheierea războiului din Ucraina ar putea apărea mai repede – și în condiții mai favorabile pentru Rusia – decât se anticipase.
- Guvernele europene sunt supuse unei presiuni și mai mari pentru a crește cheltuielile pentru apărare.
Creșterea cheltuielilor pentru apărare în Europa este inevitabilă, dar dependența regiunii de umbrela militară americană este puțin probabil să se încheie.
Rămâne de văzut dacă Trump va fi receptiv – și cât de mult ar trebui să crească cheltuielile europene pentru apărare pentru a-l mulțumi.
„Însă, pe tema principală a aliniamentului geopolitic, există în continuare mai multe lucruri care unesc SUA și Europa decât cele care le despart”, apreciază economiștii.
(Citește și: ”Uniunea Europeană a înregistrat un excedent comercial de 150 mld. euro cu restul lumii – Cu SUA excedentul a ajuns la aproape 200 mld. euro. Evoluția în timp”)
***
Urmărește-ne pe Google News
