Bancherii centrali europeni au solicitat în mod repetat accelerarea progresului către mult-dorita aprofundare a unificării piețelor de capital în UE – esențială pentru ca economiile europenilor să poată finanța investițiile de pe continent.
Sprijinul Băncii Centrale Europene (BCE) este binevenit. Cu toate acestea, sunt necesare acțiuni mai concrete din partea instituției pentru a spori integrarea financiară. Cel puțin trei direcții de acțiune merită luate în considerare, scrie Lorenzo Bini Smaghi, fost membru al comitetului executiv BCE, actualmente președintele Société Générale, în Financial Times.
BCE trebuie să asigure libera circulație a banilor
Prima dintre acestea este ca BCE să asigure libera circulație a lichidității bancare în zona euro. Acesta este un element esențial pentru funcționarea eficientă a oricărui sistem financiar. Surprinzător, acest lucru nu este încă pe deplin realizat, în special pentru băncile care operează în jurisdicții diferite.
Motivul constă în faptul că unele autorități naționale exploatează lacunele din legislația europeană pentru a împiedica băncile să utilizeze depozitele colectate într-o țară pentru a finanța credite acordate în alte țări. Guvernatorii băncilor centrale naționale, care fac parte din consiliul guvernatorilor BCE, ar trebui să acționeze în mod consecvent cu apelurile pentru o piață de capital unificată.
Cadrul actual de reglementare și supraveghere creează o povară inutilă
A doua direcție de acțiune este actualizarea instrumentelor de supraveghere ale UE, în scopul eliminării constrângerilor care împiedică băncile să contribuie la dezvoltarea pieței europene de capital. Deși unul dintre obiectivele CMU este reducerea dependenței de finanțarea bancară și încurajarea surselor de finanțare bazate pe piață, băncile rămân actori esențiali în aceste piețe.
”Cadrul actual de reglementare și supraveghere creează o povară inutilă. Este excesiv de complex, imprevizibil și limitează consolidarea transfrontalieră”, scrie Lorenzo Bini Smaghi.
De exemplu, existența unor cerințe diferite în țările din zona euro privind nivelul capitalului pe care băncile trebuie să-l mențină ca buffer ciclic nu are prea mult sens.
În mod similar, BCE ar trebui să își reevalueze abordarea privind reglementările referitoare la nivelul de datorie și capital propriu pe care băncile trebuie să-l dețină pentru a asigura lichidarea ordonată a unui creditor falimentar — cerințele minime pentru fonduri proprii și pasive eligibile (MREL).
În prezent, aceste cerințe sunt mai stricte decât în alte părți ale lumii, în special în SUA. De asemenea, ele fac ca băncile europene să fie excesiv de dependente de piețele externe capabile să absoarbă emisiunile de pasive eligibile.
Crearea unui SEC europene
A treia direcție de acțiune este ca BCE să se implice mai direct în dialogul cu industria financiară — nu doar cu băncile — pentru a înțelege mai bine preocupările exprimate în legătură cu crearea unei „SEC europene” (Securities and Exchange Commission, autoritatea de reglementare și supraveghere a piețelor financiare din SUA).
”Principala temere este introducerea unui nou strat de reglementare și supraveghere, fără responsabilitate clară și fără a ține cont de competitivitatea sistemului european. Din acest motiv, majoritatea actorilor financiari, în special cei din țări terțe, preferă menținerea actualului sistem fragmentat, care le oferă posibilitatea de a alege în ce țară a UE să își stabilească sediul, în funcție de reglementările și practicile prudențiale existente”, avertizează bancherul.
BCE ar putea fi mai mult decât un simplu susținător al uniunii economiilor de economisire și investiții (noua denumire a CMU). Ar trebui să dea un exemplu concret, demonstrând cum activitățile prudențiale și de reglementare pot fi simplificate și orientate spre piață, susține el.
(Citește și: ”10.000 de mld. de euro zac în conturile europenilor: marea miză pentru Uniunea Piețelor de Capital”)
***
Urmărește-ne pe Google News
