Statul evită reorganizarea teritorială, deși suntem în dezastru administrativ: scade accelerat numărul comunelor și orașelor care îndeplinesc criteriile legale pentru a-și păstra statutul. Cu cât numărul de locuitori e mai mic, cu atât cresc cheltuielile administrative per capita

Doar 151 de comune (din 2862) și 5 orașe mici (din 216) îndeplineau în 2023 toți indicatorii minimali prevăzuți de lege pentru încadrarea în rangul de unitate administrativ-teritorială deținut, conform unei analize a Curții de Conturi referitoare la performanța acestor tipuri de UAT-uri.

Analizați individual, niciunul din cei opt indicatori stabiliți pentru comune nu era îndeplinit în proporție de 100%, iar urbanul mic a bifat integral doar doi indicatori din 17, arată datele din Raportul intitulat sugestiv „Comunele și orașele mici din România, în căutarea unui nou model de organizare”.

La capitolul dotări minimale obligatorii pentru a fi comună sau oraș, una singură este valabilă în toate aceste localități: cel puțin un așezământ religios.

La indicatorul principal, numărul locuitorilor, comunele și orașele mici glisează tot mai departe de lege

Pragul minim pentru constituirea orașelor este de 10.000 de locuitori, iar pentru comune – 1.500 de locuitori.

Realitatea:

• 119 orașe, din totalul de 216, adică 55%, nu îndeplineau criteriul demografic de minimum 10.000 de locuitori. Aceste localități sunt considerate orașe mici.

• 432 de comune (15% din numărul total de 2.862) aveau mai puțin de 1.500 de locuitori

Cea mai mare comună are mai mulți locuitori decât cel mai mare oraș mic

Este interesant că 53 de comune aveau o populație mai numeroasă decât unele orașe mici sau chiar municipii, datorită evoluțiilor economice ale unor orașe ce au influențat concentrarea de populație în localități rurale de la periferie.

Este un fenomen apărut inițial în Voluntari, oraș, nu comună, din apropierea Capitalei, fenomen ce a ajuns la apogeu cu comuna Florești, județul Cluj, situație ce a născut un adevărat paradox: cea mai mare comună depășește numărul de locuitori din cel mai mare oraș (nu municipiu):

• Comuna Bătrâna este cea mică astfel de localitate, cu numai 113 locuitori

• Cel mai mic oraș, cu doar 1.569 locuitori, este cel mai mic oraș

• Voluntari, județul Ilfov, satelit al Capitalei, are 46.882 locuitori și este cel mai mare oraș (nu municipiu)

• Cea mai mare comună este Florești, localitate satelit a municipiului Cluj-Napoca, este cea mai mare comună din România, un statut dobândit datorită crizei de locuințe din acest oraș magnet al Ardealului.

Singura dotare minimală obligatorie existentă în absolut toate comunele și orașele mici – lăcașele de cult

Documentul Curții de Conturi cuprinde și analiza dotărilor minime obligatorii pentru încadrarea într-un rang de UAT.

Ele sunt grupate în12 domenii – pentru orașele mici și nouă – pentru comune.

Dintre domenii respective, doar lăcașele de cult sunt prezente în toate localitățile analizate.

Lipsesc și dotări esențiale din domeniul „Educație”:

• orașele cu o populație de până la 3.000 de locuitori nu au creșe, iar liceele sunt prezente în doar 60% din ele

• dintre comunele cu mai puțin de 1.500 de locuitori, 16% nu aveau școli gimnaziale.

Trecerea de la statutul de comună la cel de oraș, relativ simplă; drumul invers, aproape imposibil

În primii 15 ani după Revoluție au fost înființate, prin divizare sau schimbarea statutului localității, 339 de noi UAT-uri:

• 47 de municipii
• 59 de orașe
• 233 de comune.

Procesul de înmulțire a orașelor n-a încetat nici în ultimii ani, deșii experții în demografie au semnalat repetat depopularea accelerată a localităților mici.

Guvernul are posibilitatea a sprijini unificarea administrativă a două sau mai multe dintre comunele cu scăderi accentuate de populație care sunt învecinate, dar până acum nu au existat astfel de demersuri, ele depinzând de inițiativa autorităților administrației publice locale, care se împotrivesc acestor inovări, însă.

Dimpotrivă, Executivul a ajutat la înființarea a 13 orașe noi, în nouă din cele 17 zone rurale care nu aveau un centru urban pe o rază de 25-30 km.

Justificarea a fost dezvoltarea unor centre cu „rol de servire intercomunală”. „Dobândirea statutului de oraș s-a dovedit a fi insuficientă pentru a influența pozitiv dezvoltarea zonei rurale apropiate”, au constatat însă experții Curții de Conturi.

Au existat și încercări de parcurgere a sensului invers, de revenire la rangul de comună sau de comasare a unor comune cu orașe, dar cele mai multe au eșuat.

Singurul oraș care a reușit revenirea la statutul de comună a fost localitatea Băneasa din județul Constanța, în anul 2019.

Reorganizarea teritorială e evitată, deși performanța comunelor și a orașelor mici scade continuu

Doar 31% dintre comune au reușit să își susțină cheltuielile de personal din veniturile proprii, în 2023, în scădere semnificativă față de 2022 (52%) și 2021 (44%),

În ceea ce privește orașele mici, 76% și-au susținut cheltuielile de personal din veniturile proprii, față de 85% în anul 2022,

Dacă se iau în calcul și cheltuielile cu bunurile și serviciile necesare funcționării acestor unități, situația este și mai dramatică: doar 8% dintre commune și 24% din orașele mici reușesc să facă față acestor cheltuieli fără să apeleze la subvențiile din diferite bugete. (fig. 18.)

Cu cât numărul de locuitori este mai mic, cu atât mai mari sunt cheltuielile

Analiza Curții de Conturi a constatat că în cazul UAT-urilor cu o populație de până la 3.000 de locuitori, atât veniturile cât și cheltuielile per capita sunt mai mari decât cele ale UAT-urilor cu populație situată peste acest prag.

Situația este explicată, în termeni posibili, prin modalitatea de alocare a resurselor, împărțirea veniturilor la o populație mai mică sau prin diferențele de gestionare a resurselor locale.

Astfel, aceste localități sunt dependente de bugetul de stat, o dependență accentuată de reglementările anuale ce prevăd excepții, care, deși ajută la echilibrarea bugetelor pe termen scurt, pot afecta autonomia financiară și dezvoltarea pe termen lung, menționează autorii documentului.

Evaluarea exhaustivă, imposibilă – nu toți indicatorii prevăzuți în legislație sunt monitorizați

Analiza a fost realizată pe baza indicatorilor minimali prevăzuți de Legea nr. 351/2001 și disponibili. Unele date statistice lipsesc, iar altele nu au fost publicate de INS până la momentul auditului.

Astfel, în cazul comunelor, din cei opt indicatori au fost analizați doar 3, iar din cei 17 indicatori stabiliți prin lege pentru orașe, doar 13 au putut fi evaluați.

(Citește și: Primarul Buzăului: Doar 25% din primăriile din România îşi asigură banii de salarii; nici propunerea PSD și nici cea a premierului nu înseamnă reformă; este nevoie de reorganizare administrativ-teritorială)

****