Proiectul Legii Acceleratorului Industrial (IAA) a fost prezentată miercuri de executivul european după mai multe luni de amânări și modificări a mai multor prevederi din actul normativ. Scopul declarat este stimularea cererii de produse ale industriei UE obținându-se astfel, consolidarea bazei industrială a blocului comunitar, crearea de noi locuri de muncă și reducerea dependenței de importuri, scrie Politico.
Cel mai mare interes l-a constituit propunerea înființării brandului „Made in EU”, care impune guvernelor și altor autorități publice să canalizeze banii colectați din taxele și impozitele contribuabililor către acele bunuri care îndeplinesc noile condiții pentru stabilirea originii.
Când șeful industriei UE, Stéphane Séjourné, a prezentat miercuri proiectul IAA, el s-a concentrat pe apărarea conceptului „Fabricat în UE” și a beneficiilor economice ale proiectului de lege. Rezistența din cadrul Comisiei, a capitalelor UE și a țărilor partenere s-a concentrat, de asemenea, în mare măsură pe protecționismul comercial și de investiții.
Însă ambițiile climatice inserate printre prevederile IAA au trecut neobservate – chiar dacă poate sunt chiar mai importante decât celelalte măsuri din proiect.
Chiar în cadrul prezentării proiectului IAA, Séjourné a recunoscut adevărul din spatele actului normativ: „Trebuie să fim foarte clari – Legea Acceleratorului Industrial (IAA) va accelera decarbonizarea industriei europene. Acesta este scopul principal.”
IAA subvenționează din banii contibuabililor europeni nu producția în general din fabricile din UE, ci către materialele cu emisii reduse de carbon și tehnologii „zero-net” realizate în blocul comunitar. De exemplu, un sfert din oțelul achiziționat pentru proiecte de infrastructură sau construcții va trebui să se încadreze în categoria „verde”.
În acest fel, Comisia Europeană încearcă să elimine blocajul din calea atingerii obiectivelor climatice – incertitudinea cu privira la dezinteresul pentru achiziția materialelor cu amprentă scăzută de carbon, care sunt mai scumpe decât produsele tradiționale. Astfel, banii publici, prin intermediul IAA, vor garanta un anumit nivel al cererii pentru materiile „verzi”.
Nu este o concidență că obiectivul „verde” a trecut neobservat pe sub radar. Inițial, proiectul de lege s-a numit Legea Acceleratorului Industrial de Decarbonizare, dar referința la încălzirea globală a fost abandonată pe șest în urmă cu câteva luni. Nici politicienii „verzi” din Comisia Europeană nu au fost prezenți miercuri la conferința de presă, Séjourné prezentând singur proiectul de lege.
Această tactică de mascare a obiectivelor climatice face parte dintr-o strategie mai amplă practicată într-un moment în care politicile de mediu se confruntă cu critici tot mai dure în Uniunea Europeană.
Deja se observă schimbările de limbaj ale membrilor Comisiei referitor la Green Deal-ul promovat de Ursula von der Lyen, preferându-se acum sintagma „curat” în loc de „verde” și argumentul necesității asigurării „securității” energetice în locul „luptei împotriva încălzirii globale a Planetei”.
Și artizanul elaborării Green Deal-ului și fost adjunct al lui von der Lyen, socialistul Frans Timmermans, a propus ca răspuns la reacțiile negative față de politicile climatice „de ce să nu reformulăm Green Deal? De ce să nu-i dăm alt nume?”
Potențialul, în teorie, este enorm: achizițiile publice se ridică la 15% din PIB-ul blocului comunitar, sau peste 2 trilioane de euro anual.
Însă IAA valorifică doar o parte din acest potențial și abordează doar o fracțiune din emisiile industriale ale blocului comunitar.
Cititi si: Avem „Fabricat în Europa” versus ”Fabricat în China”: normele privind decarbonarea, achizițiile și selecția investițiilor. ”Europa” Germaniei și cea a Franței
***
Urmărește-ne pe Google News
