Randamentele obligațiunilor pe termen lung din zona euro au crescut brusc ca urmare a măsurilor fiscale „cu orice preț” prezentate de viitorul cancelar al Germaniei, Friedrich Merz, pe 4 martie. Randamentul de referință al Bund-ului pe 10 ani a crescut cu aproximativ 0,25 puncte procentuale de atunci.
Vânzările sunt justificate de fundamentele economice, având în vedere așteptările privind o creștere economică semnificativ mai puternică și emisiunea de obligațiuni guvernamentale. Această situație nu este însă valabilă în alte părți ale regiunii, unde măsuri similare de cheltuieli finanțate prin datorie nu sunt în plan, avertizează Roula Khalaf, economist-șef al grupului la Société Générale, într-un material publicat în Financial Times.
Efectele pozitive ale planului german de investiții asupra altor state din zona euro va fi unul modest și riscă să fie anulat de creșterea randamentelor
Măsurile adoptate de Germania au primit aprobarea finală vinerea trecută. Având în vedere că acestea au un conținut relativ scăzut de importuri din alte state membre ale zonei euro, efectele pozitive ale creșterii economice germane asupra restului regiunii vor fi probabil modeste și ar putea fi chiar compensate de creșterea abruptă a randamentelor obligațiunilor. Creșterea acestora adaugă, de asemenea, costuri suplimentare pentru serviciul datoriei guvernamentale, sporind provocările pentru statele membre care trebuie să își consolideze finanțele publice.
Randamentele obligațiunilor din zona euro sunt în prezent la nivelurile de anul trecut din iunie, chiar înainte ca Banca Centrală Europeană să înceapă ciclul său actual de relaxare a politicii monetare, care a dus la reduceri de 1,5 puncte procentuale ale ratei dobânzii la depozite.
”Prin urmare, există argumente că statele membre ale zonei euro, în afara Germaniei, se confruntă cu o creștere „nejustificată” a randamentelor obligațiunilor”, susține economistul.
Randamentele obligațiunilor de referință pe 10 ani din Franța, Italia și Spania, acestea au crescut cu aproximativ 0,25 puncte procentuale de la anunțarea măsurilor germane.
BCE are instrumente care ar putea ajuta, dar care au fost concepute pentru altfel de situații
De la criza datoriilor suverane din zona euro, BCE și-a extins instrumentele pentru a gestiona în special creșterile nejustificate ale randamentelor obligațiunilor suverane față de Bund-urile germane, inclusiv prin programele Outright Monetary Transactions (OMT) și Transmission Protection Instrument (TPI). Niciunul dintre aceste instrumente nu a fost folosit, dar eficiența lor nu este pusă la îndoială.
OMT este un mecanism din 2012 prin care BCE poate cumpăra obligațiuni guvernamentale în cantități nelimitate, dacă este necesar. A fost răspunsul concret la promisiunea făcută în iulie 2012 de fostul președinte al BCE, Mario Draghi, de a face „tot ce este necesar” pentru a proteja euro. TPI, introdus în iulie 2022, sub conducerea Christinei Lagarde, reprezintă un alt instrument destinat contracarării unor mișcări de piață dezordonate. Acesta permite BCE să cumpere obligațiunile unui stat membru al zonei euro dacă acesta se confruntă cu o creștere nejustificată a costurilor de împrumut.
În teorie, TPI ar putea fi activat pentru a contracara creșterea recentă a randamentelor obligațiunilor în afara Germaniei, dar acest lucru pare puțin probabil. TPI este înțeles ca un instrument destinat reducerii diferențelor de randament în economiile aflate sub presiune de piață și implică respectarea regulilor fiscale europene. Utilizarea sa în afara acestui context ar putea crea confuzie pe piețe.
O posibilă soluție
Oprirea așa-numitei politici de înăsprire cantitativă (QT) — reducerea portofoliului BCE de obligațiuni cumpărate pentru a stimula economia — ar putea fi o soluție. Aceasta ar putea reduce presiunile de creștere asupra primelor de risc pentru obligațiunile pe termen lung în raport cu cele pe termen scurt.
Într-un discurs recent, Piero Cipollone, membru al Consiliului Executiv al BCE, a discutat despre echilibrul optim al bilanțului BCE și implicațiile acestuia pentru politica monetară. El a citat date care sugerează că QT ar putea avea un impact mai mare asupra randamentelor obligațiunilor din Spania și Italia decât asupra celor din Franța și Germania. Dacă aceste estimări sunt corecte, există motive pentru a lua în considerare o pauză a QT.
O altă opțiune pentru BCE ar fi utilizarea Programului de Achiziții de Urgență în Pandemie (PEPP), un program temporar de achiziții de active private și publice introdus în 2020 pentru a contracara impactul economic al pandemiei de Covid-19.
BCE permite în prezent ca obligațiunile achiziționate prin acest program să ajungă la scadență fără a reinvesti fondurile. Banca Centrală a declarat că acest proces va fi gestionat „pentru a evita interferențele cu orientarea adecvată a politicii monetare”. Ar putea fi momentul să se ia în considerare cel puțin oprirea reducerii portofoliului PEPP în afara Germaniei, susține economistul-șef Société Générale.
(Citește și: ”Încrederea consumatorilor din zona euro a scăzut peste așteptări în martie”)
***
Urmărește-ne pe Google News
