Influența tot mai mare a Turciei asupra situației din Siria, de la căderea lui Bashar al-Assad, a stârnit îngrijorări în Grecia și Cipru, întrucât Ankara dorește să stabilească zone maritime cu noii conducători de la Damasc, scrie Euractiv.
Europa este direct afectată, în contextul în care caută alternative la gazul rusesc, iar delimitarea zonelor maritime ar putea deschide calea unor proiecte energetice esențiale. Aceasta are loc pe fondul unei competiții acerbe între jucătorii regionali, în timp ce poziția Europei rămâne fragilă.
La câteva zile după ce Assad a părăsit Damascul, Turcia a trimis un emisar și alți oficiali de rang înalt pentru a iniția discuții pe diverse subiecte cu noua conducere, fiind printre primii pe teren, alături de Qatar. Din delegația Turciei au făcut parte ministrul turc de externe, Hakan Fidan, și șeful agenției de informații, Ibrahim Kalin.
La sfârșitul lunii decembrie, Ankara se afla deja în discuții avansate cu Siria pentru semnarea unui acord de delimitare a zonelor maritime în Marea Mediterană.
„Vom încheia un acord de jurisdicție maritimă cu administrația siriană […] lucrăm la un plan de contingență care include servicii aeriene, feroviare, rutiere și de comunicații în Siria”, a declarat ministrul transporturilor, Abdulkadir Uraloğlu.
Știrea a declanșat reacții la Atena, după ce un acord similar între Turcia și Libia în decembrie 2019, a ignorat existența insulei Creta.
UE a descris atunci că acordul este „ilegal” deoarece „încălca drepturile suverane ale statelor terțe.” La rândul său, Grecia a afirmat că Turcia dorește să creeze un precedent juridic cu un „Memorandum de Înțelegere ilegal” conform dreptului internațional.
Problema cipriotă
Atena și Nicosia se tem că drepturile de suveranitate ale Ciprului vor fi afectate. Forțele turce au ocupat nordul Ciprului după o lovitură de stat eșuată, susținută de Atena, în anii ’70. Ankara refuză să renunțe la control, făcând din Cipru singura țară divizată din UE.
Purtătorul de cuvânt al guvernului cipriot, Konstantinos Letymbiotis, a declarat că orice intenție de a încheia un acord între Turcia și Siria, ca state cu coaste adiacente, ar trebui să fie „bazată pe dreptul internațional, în special pe dreptul internațional cutumiar al mării, reflectat în UNCLOS, și să ia în considerare drepturile Republicii Cipru în zonă.”
Turcia nu a ratificat UNCLOS și insistă că nu este obligată de prevederile acestuia, care acordă insulelor zone maritime.
Viitorul acordurilor maritime Turcia-Siria și Turcia-Libia este crucial pentru regiune, în condițiile în care Grecia și Turcia nu au semnat un acord similar din cauza divergențelor puternice dintre cele două țări vecine.
UE nu a luat o poziție față de influența tot mai mare a Turciei în Siria
Surse diplomatice elene au explicat săptămâna aceasta că granițele din regiune sunt europene și au subliniat că problema a fost deja ridicată la nivelul UE printr-o declarație comună cu Austria și Cipru.
De asemenea, au notat că Siria se află într-o „situație de tranziție” care nu „legitimează pe nimeni să încheie un astfel de acord.”
UE a adoptat o abordare de tip „așteaptă și vezi” și nu a luat o poziție față de influența tot mai mare a Turciei în țară.
Jocurile conductelor
Delimitarea zonelor maritime este strâns legată de agenda energetică din regiune. Europa este direct afectată, blocul fiind în căutarea unor alternative la gazul rusesc, iar Mediterana de Est joacă un rol important. Interesele complexe dintre jucătorii din regiune (Grecia, Cipru, Turcia, Israel, Egipt) complică însă ecuația.
Săptămâna aceasta, Reuters a raportat că o delegație a ministerului energiei din Turcia va vizita „în curând” Siria pentru a discuta despre posibile cooperări în domeniul energiei. Turcia furnizează deja electricitate în anumite părți din nordul Siriei, unde armata turcă a invadat de patru ori din 2016.
Pe 23 decembrie, Grecia și Israel au semnat un acord energetic care vizează crearea unui coridor de electricitate „verde” din Israel către UE, prin Grecia, și accelerarea proiectului de interconectare electrică Grecia-Cipru-Israel.
Acesta a fost întârziat, deoarece secțiunea Grecia-Cipru se află într-un impas. Este considerat cel mai lung cablu submarin de înaltă tensiune din lume, urmând să conecteze rețelele de transmisie europene cu Cipru și ulterior cu Israel.
Turcia, care se află în relații diplomatice tensionate cu Israelul din cauza situației din Gaza, s-a opus acestui proiect.
Turcia vrea să devină un hub energetic pentru Europa
În schimb, analiștii de la Atena sugerează că Turcia urmărește să-și sporească influența geopolitică și să devină un hub energetic pentru Europa.
Un vechi plan ambițios de a construi o conductă pentru transportul gazului natural din Qatar către Europa, prin Arabia Saudită, Iordania, Siria și Turcia, a reapărut.
Presa greacă scrie că un alt proiect aflat în centrul atenției este conectarea vestului Siriei cu conducta arabă de gaz existentă, care leagă Siria de Iordania și Egipt și ar putea furniza Europei gaz natural egiptean și israelian.
Cu toate acestea, analiștii din Atena estimează că Tel Aviv nu va permite ca Turcia să gestioneze principala sa armă geopolitică.
În cele din urmă, toate proiectele energetice aflate în discuție vor fi influențate de modul în care Turcia va gestiona în viitor situația kurzilor din Siria, având în vedere că președintele turc a amenințat cu o invazie de amploare, un scenariu opus de Israel.
(Citește și: ”UE amenință cu sancţiuni „flota fantomă” a Rusiei, după avaria provocată de petrolierul Eagle S la un cablu submarin”)
***
Urmărește-ne pe Google News
