Definitii

teorie conform căreia, un deficit bugetar realizat într-o perioadă de depresiune, generat de creşterea cheltuielilor publice şi angajarea de împrumuturi la nivel guvernamental, poate conduce la

ansamblul consecinţelor negative pe care o politică fiscală expansionistă stimulativă (pentru depăşirea recesiunii sau încurajarea cererii agregate) le generează asupra consumului privat de satisfactori, dar mai ales de investiţii,

rezultatul opus, contrar obiectivului urmărit la care se ajunge, prin promovarea unei anume politici economice. De exemplu, efectul pervers al unei devalorizări a monedei naţionale,

(v. EFECT DE ANTRENARE) EFECT PUBLIC, denumire generică dată unor titluri care atestă fie o participare la capitalul social al unei societăţi comerciale, fie o datorie a statului,

(moneda comercianţilor), expresie generică dată unor titluri de credit utilizate în operaţiuni comerciale şi de credit pe termen scurt. Prin intermediul e. de c. se sting la scadenţă anumite obligaţiuni băneşti ale debitorului

posibila înlocuire a unui bun cu un altul, ca urmare a modificării preţurilor lor relative. În general, o reducere a preţului unui bun conduce la

(v. ECONOMIE MIXTĂ) ECONOMIE MONDIALĂ, totalitatea economiilor naţionale, legate între ele printr-un complex de relaţii generate de participarea la diviziunea internaţională a muncii şi la circuitul

formă de organizare şi desfăşurare a activităţii economice în care nevoile de consum sunt satisfăcute din rezultatele activităţii proprii, fără a apela la schimb; predominantă până la prima revoluţie industrială.

acea parte a economiei  unei ţări ale cărei rezultate nu se regăsesc în evidenţele oficiale. Economia subterană, economia gri, economia neagră, economia paralelă sunt alte denumiri care

tip de economie în care alocarea resurselor se realizează în principal printr-un proces instituţionalizat de negociere între centre de decizie independente, reprezentând statul, firmele de afaceri,

tip de analiză economică constând dintr-un ansamblu de teorii, doctrine şi, mai ales, judecăţi de valoare despre cum gândesc oamenii şi cum acţionează ei în economie. E.n. arată, de pildă,

(v. ECONOMIE POLITICĂ) ECONOMIE POZITIVĂ, tip de analiză, manieră de abordare a economiei, aşa cum este ea la un moment dat. Statutul de ştiinţă pozitivă, abordarea pozitivă a

subdiviziune a ştiinţei economice născută din preocupări privind amplasarea optimă a firmelor şi dezvoltarea economică în profil teritorial. În general, această ramură a ştiinţei eco- nomice se consideră ca o zonă de confluenţă dintre economie  şi geografie,

ansamblul opera- ţiunilor economice desfăşurate pe piaţa monetară, pe piaţa capitalului (financiară), pe piaţa valutară. Funcţia specifică a e.s. constă în transformarea disponibilităţilor băneşti ale tuturor agenţilor economici, îndeosebi

tip de economie care îmbină libertatea pieţei cu ordinea şi armonia socială. Atributul “social” exprimă în esenţă obiectivul atingerii unei asemenea armonii între interesele, opţiunile şi acţiunile diverselor categorii

concepţia care îşi propune să integreze distanţa (generatoare de cost) în cadrul de lucru fundamental al teoriei economice. Piaţa firmei este văzută ca o lume în care

 sistem economic în care răspunsurile la întrebările ce, cum, cât, şi pentru cine sunt date de schimbările lente ale tradiţiilor. Deşi mai puţin răspândită decât cu câteva

partea rămasă din venit după acoperirea cheltuielilor pentru consum sau diferenţa dintre venit şi consum. Astfel: V = C + E; E = V – C, unde:

(v. ECONOMII DE SCARĂ) Economii de scară interne (v. ECONOMII DE SCARĂ) ECONOMISIRE,   acţiune prin care agenţii economici dispun să folosească o parte a venitului lor disponibil pentru alte scopuri

creşterea sau dezvoltarea economică în strânsă corelaţie cu legile mediului ambiant, ale echilibrului ecologic. E. este o relaţie complexă ce se referă nu numai la dezvoltarea economică propriu-zisă în raport cu mediul ambiant natural,