ansamblu de tehnici de exprimare a relaţiilor economice şi de testare a teoriilor economice, utilizând metode şi raţionamente statistice. E. a devenit şi baza prognozelor economice. Deşi iniţial e. făcea parte din
ansamblul activităţilor economice de susţinere a ofertei agregate de bunuri materiale şi servicii, menite să asigure satisfacerea cererii agregate pentru astfel de bunuri. E.r. se caracterizează printr-o anumită structură tehnologică, de ramură,
(v. ECONOMIE ÎNCHISĂ) Economie capitalistă (v. CAPITALISM) Economie clasică (v. TEORIA ECONOMICĂ CLASICĂ) ECONOMIE DE AVARIE, termen folosit în literatura recentă pentru a defini starea economiilor ţărilor în
sistem economic, mod specific de fundamentare şi asigurare a coerenţei deciziilor privind problema economică fundamentală şi a rarităţii. Modelul teoretic (ideatic) al e. de p. a fost elaborat pe baza unor premise economice, social-
reprezintă în accepţiunea clasică, acea economie care s-a restructurat pentru a face faţă nevoilor unei producţii afectată susţinerii conflictelor militare de proporţii. În accepţiunea actuală, e. de r. presupune fie funcţio-
formă de organizare şi desfăşurare a activităţii economice în care subiecţii produc bunuri în vederea vânzării, obţinând în schimbul lor, prin cumpărare, bunurile necesare satis- facerii
denumire dată economiei unei ţări în cadrul căreia comerţul exterior are o pondere ridicată. Ţinând seama de structura extrem de eterogenă a economiei mondiale, de rolul variat al
economie naţională în care coexistă sectoare economice dezvoltate alături de sectoare economice rudimentare. Într-o astfel de economie există oameni bogaţi şi instruiţi alături de oameni săraci şi analfabeţi. Dualismul reprezintă o
(1) economie în care corelaţiile intersectoriale sunt slabe sau inexistente. O astfel de economie este slab dezvoltată bazându-şi exporturile pe un singur sector economic (agricultură sau
formă (tip) de economie, care a predominat în Evul Mediu în ţările din Europa Occidentală, caracterizată prin existenţa marilor domenii funciare (latifundii) aflate în proprietatea laică sau bisericească, în
denumire dată economiei unei ţări în care comerţul exterior are o pondere foarte mică. În condiţiile contemporane, ale interdepen- denţelor economice crescânde dintre ţări pe baza diviziunii internaţionale
ştiinţă de graniţă, rezultată din aplicarea matematicii la studiul economiei. Sunt cunoscute trei faze ale dezvoltării e.m.: perioada de început, caracterizată prin contribuţii individuale în acest domeniu, culminând
egalitatea dintre cheltuielile şi veniturile bugetului public. E.b. constituie o problemă de politică economică şi financiară. În concepţie clasică, e.b. era considerat “regula de aur” a gestiunii financiare publice. În prezent, pornindu-se
(1) situaţie a pieţelor interdependente caracterizată prin inexistenţa excesului de cerere sau de ofertă. De exemplu, dacă toate veniturile sunt cheltuite în întregime pentru procurarea bunurilor x şi y,
(1) stare de balanţă a variabilelor de pe o anumită piaţă, dintr-un anumit sector, domeniu etc. De exemplu, pe piaţa unui bun, forţele cererii şi ofertei sunt balansate
nivelul maxim al utilităţii totale de care beneficiază un consumator din bunurile cumpărate cu un anumit buget (venit). În condiţiile constrângerii bugetare, consumatorul trebuie să aleagă o variantă de
starea de normalitate, de interdependenţă benefică între comunitatea biotică şi mediul său fizic de existenţă (atmosfera, lumina solară, litosfera şi hidrosfera). El reflectă relaţia dintre biocenoză (totalitatea organismelor vii, aflate în
stare de concordanţă relativă dintre cantitatea, struc- tura şi calitatea factorului uman activ disponibil şi necesităţile de resurse de muncă ale utilizatorilor, în primul rând, ale activităţii economice. Lipsa e.r. de m. înseamnă existenţa
concordanţă dinamică între încasările şi plăţile în valută ale unei ţări într-o anumită perioadă. E.v. este reflectat şi, totodată, realizat de balanţa de plăţi externe a ţării respective. E.v. poate fi înfăptuit pe mai multe
sumă bănească certă, a cărei utilitate este egală cu utilitatea anticipată a unei loterii cu premii băneşti. Fie loteria X care oferă premiile băneşti x 1, x2,…, xn, (unde xi,
ansamblu de tehnici de exprimare a relaţiilor economice şi de testare a teoriilor economice, utilizând metode şi raţionamente statistice. E. a devenit şi baza prognozelor economice. Deşi iniţial e. făcea parte din
ansamblul activităţilor economice de susţinere a ofertei agregate de bunuri materiale şi servicii, menite să asigure satisfacerea cererii agregate pentru astfel de bunuri. E.r. se caracterizează printr-o anumită structură tehnologică, de ramură,
(v. ECONOMIE ÎNCHISĂ) Economie capitalistă (v. CAPITALISM) Economie clasică (v. TEORIA ECONOMICĂ CLASICĂ) ECONOMIE DE AVARIE, termen folosit în literatura recentă pentru a defini starea economiilor ţărilor în
sistem economic, mod specific de fundamentare şi asigurare a coerenţei deciziilor privind problema economică fundamentală şi a rarităţii. Modelul teoretic (ideatic) al e. de p. a fost elaborat pe baza unor premise economice, social-
reprezintă în accepţiunea clasică, acea economie care s-a restructurat pentru a face faţă nevoilor unei producţii afectată susţinerii conflictelor militare de proporţii. În accepţiunea actuală, e. de r. presupune fie funcţio-
formă de organizare şi desfăşurare a activităţii economice în care subiecţii produc bunuri în vederea vânzării, obţinând în schimbul lor, prin cumpărare, bunurile necesare satis- facerii
denumire dată economiei unei ţări în cadrul căreia comerţul exterior are o pondere ridicată. Ţinând seama de structura extrem de eterogenă a economiei mondiale, de rolul variat al
economie naţională în care coexistă sectoare economice dezvoltate alături de sectoare economice rudimentare. Într-o astfel de economie există oameni bogaţi şi instruiţi alături de oameni săraci şi analfabeţi. Dualismul reprezintă o
(1) economie în care corelaţiile intersectoriale sunt slabe sau inexistente. O astfel de economie este slab dezvoltată bazându-şi exporturile pe un singur sector economic (agricultură sau
formă (tip) de economie, care a predominat în Evul Mediu în ţările din Europa Occidentală, caracterizată prin existenţa marilor domenii funciare (latifundii) aflate în proprietatea laică sau bisericească, în
denumire dată economiei unei ţări în care comerţul exterior are o pondere foarte mică. În condiţiile contemporane, ale interdepen- denţelor economice crescânde dintre ţări pe baza diviziunii internaţionale
ştiinţă de graniţă, rezultată din aplicarea matematicii la studiul economiei. Sunt cunoscute trei faze ale dezvoltării e.m.: perioada de început, caracterizată prin contribuţii individuale în acest domeniu, culminând
egalitatea dintre cheltuielile şi veniturile bugetului public. E.b. constituie o problemă de politică economică şi financiară. În concepţie clasică, e.b. era considerat “regula de aur” a gestiunii financiare publice. În prezent, pornindu-se
(1) situaţie a pieţelor interdependente caracterizată prin inexistenţa excesului de cerere sau de ofertă. De exemplu, dacă toate veniturile sunt cheltuite în întregime pentru procurarea bunurilor x şi y,
(1) stare de balanţă a variabilelor de pe o anumită piaţă, dintr-un anumit sector, domeniu etc. De exemplu, pe piaţa unui bun, forţele cererii şi ofertei sunt balansate
nivelul maxim al utilităţii totale de care beneficiază un consumator din bunurile cumpărate cu un anumit buget (venit). În condiţiile constrângerii bugetare, consumatorul trebuie să aleagă o variantă de
starea de normalitate, de interdependenţă benefică între comunitatea biotică şi mediul său fizic de existenţă (atmosfera, lumina solară, litosfera şi hidrosfera). El reflectă relaţia dintre biocenoză (totalitatea organismelor vii, aflate în
stare de concordanţă relativă dintre cantitatea, struc- tura şi calitatea factorului uman activ disponibil şi necesităţile de resurse de muncă ale utilizatorilor, în primul rând, ale activităţii economice. Lipsa e.r. de m. înseamnă existenţa
concordanţă dinamică între încasările şi plăţile în valută ale unei ţări într-o anumită perioadă. E.v. este reflectat şi, totodată, realizat de balanţa de plăţi externe a ţării respective. E.v. poate fi înfăptuit pe mai multe
sumă bănească certă, a cărei utilitate este egală cu utilitatea anticipată a unei loterii cu premii băneşti. Fie loteria X care oferă premiile băneşti x 1, x2,…, xn, (unde xi,
