etalon de măsură a standardului de valoare a bunurilor economice. Are o denumire specifică în fiecare ţară (dolar, leu, franc, marcă, liră etc.) şi constituie elementul fundamental al sistemului bănesc al ţării
politică de vânzare a unor mărfuri pe o piaţă externă la un preţ mai scăzut decât costul marginal. D. constituie un mijloc cu ajutorul căruia
venitul sau remunerarea unui capital calculată prin deducerea inflaţiei din dobânda nominală. Convenţional, prezentarea acestei modalităţi de existenţă a dobânzii porneşte de la ecuaţia lui
(1) în sens larg, venitul sau remunerarea unui capital. Este însuşită de proprietarul oricărui capital antrenat într-o activitate economică oarecare sub formă de excedent în
profit (beneficiu) net ce revine pentru o acţiune emisă de o societate de capitaluri (anonimă sau în comandită pe acţiuni). Mărimea, modul de plată, formele
proces prin care are loc împărţirea veniturilor între membrii societăţii. D.v. poate fi analizată funcţional şi ca distribuţie statistică pe clase de mărime a veniturilor.
politică de conducere a economiei, prin care autoritatea publică în ansamblul ei exercită o anumită orientare sau influenţare, prin diverse mijloace, a dezvoltării unor importante
(1810- 1841), socialist utopic român, adept al concepţiei lui Ch. Fourier. El a propagat ideile fourierismului, pe care a încercat să le adapteze la condiţiile
procedeu de utili- zare a curbelor de indiferenţă în analiza relaţiilor de schimb. În construcţia acestei diagrame se poate porni de la preferinţele a două
stare a unui sistem economic caracterizată prin abaterea de la una sau mai multe dintre condiţiile necesare de echilibru ale aces- tuia. D.e. poate fi
ştiinţă socială care studiază fenomene şi procese privitoare la populaţie, printre care: dinamica populaţiei (natalitate, mortalitate, spor natural); structura acesteia (pe vârste, sexe, profesii, grad
proces prin care un sistem inteligent stabileşte pertinenţa unei anumite modificări a comportamentului său şi elaborează alternative posibile în acest sens, selecţionând una dintre acestea
ansamblul obligaţiilor pe care statul şi le asumă atunci când contractează împrumuturi interne sau/şi externe în vederea finanţării economiei, când aceasta se confruntă cu deficite
obligaţie asumată de o persoană fizică sau juridică (debitor) faţă de o alta (creditor), care are în contrapartidă o creanţă atestată într-un raport juridic privind
(D.S.T.), instrument monetar internaţional care serveşte în principal ca unitate monetară de cont şi de rezervă. Sunt create de Fondul Monetar Internaţional din anul 1970 şi folosite pentru
denumire dată unei economii cu două sisteme economice care se juxtapun şi este caracteristică ţărilor subdezvoltate. În acest sens există un sector tradiţional rural relevant pentru un sistem precapitalist şi
etalon de măsură a standardului de valoare a bunurilor economice. Are o denumire specifică în fiecare ţară (dolar, leu, franc, marcă, liră etc.) şi constituie elementul fundamental al sistemului bănesc al ţării
politică de vânzare a unor mărfuri pe o piaţă externă la un preţ mai scăzut decât costul marginal. D. constituie un mijloc cu ajutorul căruia
venitul sau remunerarea unui capital calculată prin deducerea inflaţiei din dobânda nominală. Convenţional, prezentarea acestei modalităţi de existenţă a dobânzii porneşte de la ecuaţia lui
(1) în sens larg, venitul sau remunerarea unui capital. Este însuşită de proprietarul oricărui capital antrenat într-o activitate economică oarecare sub formă de excedent în
profit (beneficiu) net ce revine pentru o acţiune emisă de o societate de capitaluri (anonimă sau în comandită pe acţiuni). Mărimea, modul de plată, formele
proces prin care are loc împărţirea veniturilor între membrii societăţii. D.v. poate fi analizată funcţional şi ca distribuţie statistică pe clase de mărime a veniturilor.
politică de conducere a economiei, prin care autoritatea publică în ansamblul ei exercită o anumită orientare sau influenţare, prin diverse mijloace, a dezvoltării unor importante
(1810- 1841), socialist utopic român, adept al concepţiei lui Ch. Fourier. El a propagat ideile fourierismului, pe care a încercat să le adapteze la condiţiile
procedeu de utili- zare a curbelor de indiferenţă în analiza relaţiilor de schimb. În construcţia acestei diagrame se poate porni de la preferinţele a două
stare a unui sistem economic caracterizată prin abaterea de la una sau mai multe dintre condiţiile necesare de echilibru ale aces- tuia. D.e. poate fi
ştiinţă socială care studiază fenomene şi procese privitoare la populaţie, printre care: dinamica populaţiei (natalitate, mortalitate, spor natural); structura acesteia (pe vârste, sexe, profesii, grad
proces prin care un sistem inteligent stabileşte pertinenţa unei anumite modificări a comportamentului său şi elaborează alternative posibile în acest sens, selecţionând una dintre acestea
ansamblul obligaţiilor pe care statul şi le asumă atunci când contractează împrumuturi interne sau/şi externe în vederea finanţării economiei, când aceasta se confruntă cu deficite
obligaţie asumată de o persoană fizică sau juridică (debitor) faţă de o alta (creditor), care are în contrapartidă o creanţă atestată într-un raport juridic privind
(D.S.T.), instrument monetar internaţional care serveşte în principal ca unitate monetară de cont şi de rezervă. Sunt create de Fondul Monetar Internaţional din anul 1970 şi folosite pentru
denumire dată unei economii cu două sisteme economice care se juxtapun şi este caracteristică ţărilor subdezvoltate. În acest sens există un sector tradiţional rural relevant pentru un sistem precapitalist şi
