interval legal acordat anumitor debitori confruntaţi cu dificultăţi de achitare a datoriilor. M. se acordă la cererea debitorului, în scopul redresării situaţiei sale patrimoniale în măsura necesară satisfacerii intereselor
unul dintre cele trei argumente exprimate de J.M. Keynes pentru a explica de ce unităţile economice păstrează sume de bani, mai mari sau mai mici. Potrivit
expresie, sintagmă prin care J.M. Keynes relevă că o parte din cererea de bani a menajelor şi a întreprinderilor îşi are originea în decalajul de timp dintre momentul perceperii
(1) în sens general, reprezintă efectul modificării cu o unitate a unei variabile exogene asupra unei variabile endogene. De exem- plu, se poate vorbi despre
coeficient care arată că moneda creată de băncile comerciale este un efect multiplu al rezervei lor iniţiale sau al bazei monetare. I se mai spune şi multiplicator al monedei scripturale sau multiplicator al
concept major pentru definirea identităţii socioeconomice a unui grup social anume sau formă de combinare a caracteristicilor specifice pentru existenţa unui grup social. M. de v. se suprapune cu
repre- zentare formalizată matematic prin care se evidenţiază legăturile dintre oferta agregată şi resursele economice alocate. M.c.e. îşi propune să identifice cele mai eficiente modalităţi de alocare a resurselor atât
reprezentare izomorfă a realităţii economice, care oferă o imagine riguroasă sub aspectul structurii logice asupra fenomenelor economice prin identificarea caracteristicilor lor esenţiale. Un m.e. aproximează realitatea obiectivă pe baza unei conceptualizări
metodă de cercetare constând în reproducerea schematică a unui proces economic sub forma unui sistem de a surprinde un anumit segment al realităţii şi de a aprofunda cunoaşterea
model econometric al economiei S.U.A., elaborat la începutul anilor 1960 şi care era la acea dată cel mai ambiţios model macro- economic. În privinţa complexităţii, m.B. era puternic
model de duopol prin care se examinează modul în care o firmă previzionează alegerea volumului de producţie oferit de către cealaltă firmă. Pe baza acestei previziuni, fiecare firmă alege
model unisec- torial de creştere economică elaborat de R.F. Harrod şi E. Domar în anii 1940, pe linia postkeynesiană, caracterizat de preocuparea pentru stabilitate economică şi şomaj, ca şi
model econometric de dimensiune medie al economiei S.U.A. pentru perioada 1929-1952 (exceptând 1942-1945), care a exercitat o puternică influenţă asupra construirii de modele econometrice, din momentul
model care descrie reacţia producătorului la schimbarea preţului produsului său. Lucas consideră că producătorul nu ştie (informaţie incompletă) dacă acest fapt provine dintr-o modificare a preţului relativ al bunului
-FLEMING, model dez- voltat independent de cei doi economişti, prin care se studiază influenţa regimului ratei de schimb a monedei asupra efectelor de creştere economică pe care
model de creştere economică elaborat de economistul american W.W. Rostow, care pune în evidenţă cinci stadii ale procesului de creştere economică: (a) stadiul societăţii tradiţionale, definit ca acel stadiu
model economic al migraţiei umane. Modelul porneşte de la ipoteza că migraţia este în principal un fenomen economic şi că decizia individului de a migra poate
termen folosit pentru a evidenţia totalitatea elementelor de natură materială ale producţiei, respectiv mijloacele de muncă şi obiectele muncii. Mijlocul de muncă reprezintă lucrul sau complexul de lucruri cu
bani efectivi, bilete la ordin, cecuri, alte instrumente sau valori care pot servi la stingerea datoriilor contractate de agenţii economici, fiind acceptate ca atare de
(v. BANI) MILL, JOHN STUART (1806-1873), economist şi filozof englez, ultimul în linia marilor economişti clasici. J.S. Mill a fost un scriitor precoce şi prolific, lucrările sale
interval legal acordat anumitor debitori confruntaţi cu dificultăţi de achitare a datoriilor. M. se acordă la cererea debitorului, în scopul redresării situaţiei sale patrimoniale în măsura necesară satisfacerii intereselor
unul dintre cele trei argumente exprimate de J.M. Keynes pentru a explica de ce unităţile economice păstrează sume de bani, mai mari sau mai mici. Potrivit
expresie, sintagmă prin care J.M. Keynes relevă că o parte din cererea de bani a menajelor şi a întreprinderilor îşi are originea în decalajul de timp dintre momentul perceperii
(1) în sens general, reprezintă efectul modificării cu o unitate a unei variabile exogene asupra unei variabile endogene. De exem- plu, se poate vorbi despre
coeficient care arată că moneda creată de băncile comerciale este un efect multiplu al rezervei lor iniţiale sau al bazei monetare. I se mai spune şi multiplicator al monedei scripturale sau multiplicator al
concept major pentru definirea identităţii socioeconomice a unui grup social anume sau formă de combinare a caracteristicilor specifice pentru existenţa unui grup social. M. de v. se suprapune cu
repre- zentare formalizată matematic prin care se evidenţiază legăturile dintre oferta agregată şi resursele economice alocate. M.c.e. îşi propune să identifice cele mai eficiente modalităţi de alocare a resurselor atât
reprezentare izomorfă a realităţii economice, care oferă o imagine riguroasă sub aspectul structurii logice asupra fenomenelor economice prin identificarea caracteristicilor lor esenţiale. Un m.e. aproximează realitatea obiectivă pe baza unei conceptualizări
metodă de cercetare constând în reproducerea schematică a unui proces economic sub forma unui sistem de a surprinde un anumit segment al realităţii şi de a aprofunda cunoaşterea
model econometric al economiei S.U.A., elaborat la începutul anilor 1960 şi care era la acea dată cel mai ambiţios model macro- economic. În privinţa complexităţii, m.B. era puternic
model de duopol prin care se examinează modul în care o firmă previzionează alegerea volumului de producţie oferit de către cealaltă firmă. Pe baza acestei previziuni, fiecare firmă alege
model unisec- torial de creştere economică elaborat de R.F. Harrod şi E. Domar în anii 1940, pe linia postkeynesiană, caracterizat de preocuparea pentru stabilitate economică şi şomaj, ca şi
model econometric de dimensiune medie al economiei S.U.A. pentru perioada 1929-1952 (exceptând 1942-1945), care a exercitat o puternică influenţă asupra construirii de modele econometrice, din momentul
model care descrie reacţia producătorului la schimbarea preţului produsului său. Lucas consideră că producătorul nu ştie (informaţie incompletă) dacă acest fapt provine dintr-o modificare a preţului relativ al bunului
-FLEMING, model dez- voltat independent de cei doi economişti, prin care se studiază influenţa regimului ratei de schimb a monedei asupra efectelor de creştere economică pe care
model de creştere economică elaborat de economistul american W.W. Rostow, care pune în evidenţă cinci stadii ale procesului de creştere economică: (a) stadiul societăţii tradiţionale, definit ca acel stadiu
model economic al migraţiei umane. Modelul porneşte de la ipoteza că migraţia este în principal un fenomen economic şi că decizia individului de a migra poate
termen folosit pentru a evidenţia totalitatea elementelor de natură materială ale producţiei, respectiv mijloacele de muncă şi obiectele muncii. Mijlocul de muncă reprezintă lucrul sau complexul de lucruri cu
bani efectivi, bilete la ordin, cecuri, alte instrumente sau valori care pot servi la stingerea datoriilor contractate de agenţii economici, fiind acceptate ca atare de
(v. BANI) MILL, JOHN STUART (1806-1873), economist şi filozof englez, ultimul în linia marilor economişti clasici. J.S. Mill a fost un scriitor precoce şi prolific, lucrările sale
