(1) parte, nivel de structurare a activităţilor economice constând din procesele, faptele, actele şi comportamentele participanţilor individuali la fluxurile economice (societăţi comerciale, nefinanciare, bănci şi instituţii financiare,
ansamblul factorilor şi elementelor mediului economic exogen al entităţilor de bază din economie, care influenţează direct înfăptuirea obiectivelor şi funcţiilor acestora pe termen scurt, mediu şi lung. Componentele m.e. sunt:
concepţie economică din ultima treime a secolului al XIX-lea, apărută ca reacţie faţă de liberalismul economic clasic, mişcare de înnoire a liberalismului, cunoscută şi sub denumirea de neoliberalism
(n. 1927, la Chicago, S.U.A.), economist, profesor universitar. A studiat la Universitatea din Chicago, unde şi-a luat licenţa (1947), masteratul (1952) şi doctoratul (1954). În 1952-1963 lucrează în
(1829-1865), eco- nomist român remarcat prin studiile sale statistice de pionierat. Ideile sale novatoare îl fac să participe în mod activ la Revoluţia de la 1848.
ansamblu de concepţii şi doctrine filozofice, sociale, economice, politice aparţinând lui K. Marx şi F. Engels, precum şi continuatorilor lor. M. cuprinde materialismul, socialismul şi teoria generală a mişcărilor muncitoreşti organizate. Pentru
(1) element de compoziţie a capitalului circulant, rezultat al proceselor economice anterioare, constând din bunuri intermediare care servesc prin consumare la obţinerea altor bunuri, destinate
expresie metaforică potrivit căreia forţe nevăzute ale economiei fac posibilă, în mod spontan, armonizarea cererii cu oferta, în condiţiile în care fiecare agent economic îşi urmăreşte
(n. 1907), economist englez de orientare radicală. A studiat la Universitatea Oxford, fiind declarat licenţiat cu diplomă de onoare clasa întâi în 1930. Apoi a urmat
(v. SISTEM ECONOMIC) MECANISME DE TRANSMISIE, expresie utilizată pentru desemnarea efectelor succesive asupra economiei rezultate din modificarea unei variabile exogene. În particular, m. de t. reflectă procesele (secvenţele) prin intermediul cărora
ansamblul reglementărilor (legislative, morale, etice etc.) care alcătuiesc cadrul de lucru al firmei şi de manifestare a relaţiilor interne şi externe ale acesteia. Reglementările respective stabilesc modul
ansamblul factorilor care pot influenţa din exterior activitatea economică. Din această perspectivă, m.e. cuprinde toate restricţiile naturale şi sociale de care trebuie să se ţină seama în derularea activităţii economice. În raport
ansamblul factorilor fizici, chimici şi biologici care susţin şi condiţionează existenţa vieţii pe Pământ. Deşi este un concept central al ecologiei, problematica m.n. este întâlnită în ştiinţa economică, activităţile economice
ansamblul actorilor economici, factorilor de producţie şi elementelor monetar-financiare exogene ce influen- ţează modul în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu exigenţele diviziunii muncii,
VIRGIL N. (1887-1940), economist român, profesor universitar, om politic, teoretician al Partidului Naţional-Ţărănesc. V.N. Madgearu a dominat întreaga evoluţie a gândirii economice din perioada interbelică. Emerit om de ştiinţă,
(1912-1992), economist român, născut la Râbniţa, azi Republica Moldova. Studii liceale la Bălţi şi universitare (Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale şi Facultatea de Drept) la Bucureşti;
tip de management care are scopul de a asigura permanent întreprinderea cu fondurile necesare, precum şi de a exercita controlul consiliului de administraţie cu privire la
termen spe- cific prin care se accentuează importanţa democraţiei industriale, participarea activă a lucrătorului la funcţionarea organizaţiei şi la creşterea eficienţei, folosindu-se în acest scop pârghii economice, organizaţionale,
an- samblu de principii şi metode, reunite într-o strategie globală, urmărind ca, prin implicarea tuturor funcţiunilor, compartimentelor şi angajaţilor din întreprindere, să se amelioreze eficienţa activităţii în ansamblul
teorii şi practici noi, care au în vedere aplicarea principiului simultaneităţii priorităţilor în strategiile educaţionale. Managementul şi marketingul devin principii-cheie în gestionarea resurselor umane. În acest sens,
(1) parte, nivel de structurare a activităţilor economice constând din procesele, faptele, actele şi comportamentele participanţilor individuali la fluxurile economice (societăţi comerciale, nefinanciare, bănci şi instituţii financiare,
ansamblul factorilor şi elementelor mediului economic exogen al entităţilor de bază din economie, care influenţează direct înfăptuirea obiectivelor şi funcţiilor acestora pe termen scurt, mediu şi lung. Componentele m.e. sunt:
concepţie economică din ultima treime a secolului al XIX-lea, apărută ca reacţie faţă de liberalismul economic clasic, mişcare de înnoire a liberalismului, cunoscută şi sub denumirea de neoliberalism
(n. 1927, la Chicago, S.U.A.), economist, profesor universitar. A studiat la Universitatea din Chicago, unde şi-a luat licenţa (1947), masteratul (1952) şi doctoratul (1954). În 1952-1963 lucrează în
(1829-1865), eco- nomist român remarcat prin studiile sale statistice de pionierat. Ideile sale novatoare îl fac să participe în mod activ la Revoluţia de la 1848.
ansamblu de concepţii şi doctrine filozofice, sociale, economice, politice aparţinând lui K. Marx şi F. Engels, precum şi continuatorilor lor. M. cuprinde materialismul, socialismul şi teoria generală a mişcărilor muncitoreşti organizate. Pentru
(1) element de compoziţie a capitalului circulant, rezultat al proceselor economice anterioare, constând din bunuri intermediare care servesc prin consumare la obţinerea altor bunuri, destinate
expresie metaforică potrivit căreia forţe nevăzute ale economiei fac posibilă, în mod spontan, armonizarea cererii cu oferta, în condiţiile în care fiecare agent economic îşi urmăreşte
(n. 1907), economist englez de orientare radicală. A studiat la Universitatea Oxford, fiind declarat licenţiat cu diplomă de onoare clasa întâi în 1930. Apoi a urmat
(v. SISTEM ECONOMIC) MECANISME DE TRANSMISIE, expresie utilizată pentru desemnarea efectelor succesive asupra economiei rezultate din modificarea unei variabile exogene. În particular, m. de t. reflectă procesele (secvenţele) prin intermediul cărora
ansamblul reglementărilor (legislative, morale, etice etc.) care alcătuiesc cadrul de lucru al firmei şi de manifestare a relaţiilor interne şi externe ale acesteia. Reglementările respective stabilesc modul
ansamblul factorilor care pot influenţa din exterior activitatea economică. Din această perspectivă, m.e. cuprinde toate restricţiile naturale şi sociale de care trebuie să se ţină seama în derularea activităţii economice. În raport
ansamblul factorilor fizici, chimici şi biologici care susţin şi condiţionează existenţa vieţii pe Pământ. Deşi este un concept central al ecologiei, problematica m.n. este întâlnită în ştiinţa economică, activităţile economice
ansamblul actorilor economici, factorilor de producţie şi elementelor monetar-financiare exogene ce influen- ţează modul în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu exigenţele diviziunii muncii,
VIRGIL N. (1887-1940), economist român, profesor universitar, om politic, teoretician al Partidului Naţional-Ţărănesc. V.N. Madgearu a dominat întreaga evoluţie a gândirii economice din perioada interbelică. Emerit om de ştiinţă,
(1912-1992), economist român, născut la Râbniţa, azi Republica Moldova. Studii liceale la Bălţi şi universitare (Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale şi Facultatea de Drept) la Bucureşti;
tip de management care are scopul de a asigura permanent întreprinderea cu fondurile necesare, precum şi de a exercita controlul consiliului de administraţie cu privire la
termen spe- cific prin care se accentuează importanţa democraţiei industriale, participarea activă a lucrătorului la funcţionarea organizaţiei şi la creşterea eficienţei, folosindu-se în acest scop pârghii economice, organizaţionale,
an- samblu de principii şi metode, reunite într-o strategie globală, urmărind ca, prin implicarea tuturor funcţiunilor, compartimentelor şi angajaţilor din întreprindere, să se amelioreze eficienţa activităţii în ansamblul
teorii şi practici noi, care au în vedere aplicarea principiului simultaneităţii priorităţilor în strategiile educaţionale. Managementul şi marketingul devin principii-cheie în gestionarea resurselor umane. În acest sens,
