cheltuială de capital efectuată în vederea sporirii valorii acestuia; ea este ghidată de criteriul obţinerii unui venit mai mare în viitor. Există diferite forme de p.f.: în producţia de bunuri
acele plăţi care se fac către diferite persoane, de regulă, de către organizaţii guvernamentale şi care nu presupun un schimb de bunuri, nu presupun contraprestaţie directă şi
plăţi ocazionate de schimburile economice internaţionale, plătitorii şi beneficiarii fiind rezidenţi ai unor ţări diferite. P.i. pot fi: p.i. efective, atunci când se fac prin remiterea de aur şi valută efectivă; p.i. prin decontare
(în teoria marxistă) diferenţa dintre valoarea de întrebuinţare a forţei de muncă (determinată de timpul de muncă cheltuit de salariat) şi valoarea de schimb a forţei de
(v. RASDAQ) PIAŢĂ, termen care poate avea diferite semnificaţii: 1. locul sau spaţiul unde au loc schimburile sau relaţiile dintre agenţii economici care vând şi cei
tip de piaţă al cărei obiect îl formează bunurile economice în general sau, altfel spus, bunurile şi serviciile. În cadrul său se disting numeroase pieţe specializate pe diferite
formă specifică de piaţă care permite armonizarea cererii şi ofertei de capital uman. În general, în literatura de specialitate, piaţa educaţiei este prezentată pe modelul pieţei specifice instruirii universitare.
relaţii economice în cadrul cărora se confruntă cererea cu oferta, se formează preţul, au loc negocieri privind factorii de producţie muncă, pământ, capital. P.f. de p. se manifestă în forme diferite,
acea piaţă pe care intrarea noilor agenţi este liberă, iar costurile de ieşire sunt mici. Intrarea pe p.c. are loc atunci când şi acolo unde profiturile depăşesc nivelul normal.
loc (cadru) de întâlnire între nevoile de resurse băneşti ale întreprinzătorilor, ale producătorilor (global deficitari în astfel de resurse), şi disponibilităţile băneşti ale populaţiei, ale
tranzacţie care implică (presupune) un contract de vânzare-cumpărare de mărfuri sau de titluri de valoare la o dată fixată şi la un preţ convenit prin contract. P.f. mai este cunoscută
piaţă monetară specifică, a cărei specificitate se datorează faptului că: este rezervată doar instituţiilor specializate de credit; pe această piaţă se acordă credite şi se fac împrumuturi de lichidităţi, adică o monedă emisă de banca
(v. PIAŢĂ) Piaţă mondială (v. PIAŢĂ) PIAŢĂ MONETARĂ, piaţă specifică, diferită atât de piaţa bunurilor de consum personal, cât şi de pieţele factorilor de producţie. Specificitatea p.m. decurge din obiectul tranzacţiilor pe care
FREDERICO (1848- 1923), economist italiano-elveţian. A obţinut diploma de inginer cu o teză despre echilibrul corpurilor solide. A condus o companie de căi ferate şi apoi una dintre
expresie a raportului valoric dintre două monede naţionale, care se determină prin raportarea lor cantitativă pe baza definirii legale a fiecăreia. Ea poate fi p. metalică, atunci când se
(v. PARITATE) Paritate glisantă (v. PARITATE) PARTE SOCIALĂ, fracţiune din capitalul unei societăţi cu răspundere limitată reprezentând contravaloarea aportului unui asociat, care îi conferă anumite drepturi şi obligaţiuni
expresie utilizată pentru a desemna comportamentul unei persoane care vrea să obţină un avantaj fără să furnizeze ceva în contrapartidă. De exemplu, o persoană care călătoreşte fără bilet. Astfel de comportamente
totalitate a bunurilor, precum şi a drepturilor aparţinând unei persoane fizice sau juridice. Sensul economic al conceptului de p. se referă la ansamblul bunurilor exprimate în bani, inclusiv rezultatul
(1) denumire dată în Roma Antică unui patrician în relaţiile pe care acesta le stabilea cu liberţii. În schimbul unor servicii aduse de liberţi, p. era dator să le
(1) totalitatea patronilor, a proprietarilor de întreprinderi, bănci, firme, companii, ferme agricole, care folosesc muncă salariată. (2) Relaţia de subordonare a unor persoane juridice sau fizice,
cheltuială de capital efectuată în vederea sporirii valorii acestuia; ea este ghidată de criteriul obţinerii unui venit mai mare în viitor. Există diferite forme de p.f.: în producţia de bunuri
acele plăţi care se fac către diferite persoane, de regulă, de către organizaţii guvernamentale şi care nu presupun un schimb de bunuri, nu presupun contraprestaţie directă şi
plăţi ocazionate de schimburile economice internaţionale, plătitorii şi beneficiarii fiind rezidenţi ai unor ţări diferite. P.i. pot fi: p.i. efective, atunci când se fac prin remiterea de aur şi valută efectivă; p.i. prin decontare
(în teoria marxistă) diferenţa dintre valoarea de întrebuinţare a forţei de muncă (determinată de timpul de muncă cheltuit de salariat) şi valoarea de schimb a forţei de
(v. RASDAQ) PIAŢĂ, termen care poate avea diferite semnificaţii: 1. locul sau spaţiul unde au loc schimburile sau relaţiile dintre agenţii economici care vând şi cei
tip de piaţă al cărei obiect îl formează bunurile economice în general sau, altfel spus, bunurile şi serviciile. În cadrul său se disting numeroase pieţe specializate pe diferite
formă specifică de piaţă care permite armonizarea cererii şi ofertei de capital uman. În general, în literatura de specialitate, piaţa educaţiei este prezentată pe modelul pieţei specifice instruirii universitare.
relaţii economice în cadrul cărora se confruntă cererea cu oferta, se formează preţul, au loc negocieri privind factorii de producţie muncă, pământ, capital. P.f. de p. se manifestă în forme diferite,
acea piaţă pe care intrarea noilor agenţi este liberă, iar costurile de ieşire sunt mici. Intrarea pe p.c. are loc atunci când şi acolo unde profiturile depăşesc nivelul normal.
loc (cadru) de întâlnire între nevoile de resurse băneşti ale întreprinzătorilor, ale producătorilor (global deficitari în astfel de resurse), şi disponibilităţile băneşti ale populaţiei, ale
tranzacţie care implică (presupune) un contract de vânzare-cumpărare de mărfuri sau de titluri de valoare la o dată fixată şi la un preţ convenit prin contract. P.f. mai este cunoscută
piaţă monetară specifică, a cărei specificitate se datorează faptului că: este rezervată doar instituţiilor specializate de credit; pe această piaţă se acordă credite şi se fac împrumuturi de lichidităţi, adică o monedă emisă de banca
(v. PIAŢĂ) Piaţă mondială (v. PIAŢĂ) PIAŢĂ MONETARĂ, piaţă specifică, diferită atât de piaţa bunurilor de consum personal, cât şi de pieţele factorilor de producţie. Specificitatea p.m. decurge din obiectul tranzacţiilor pe care
FREDERICO (1848- 1923), economist italiano-elveţian. A obţinut diploma de inginer cu o teză despre echilibrul corpurilor solide. A condus o companie de căi ferate şi apoi una dintre
expresie a raportului valoric dintre două monede naţionale, care se determină prin raportarea lor cantitativă pe baza definirii legale a fiecăreia. Ea poate fi p. metalică, atunci când se
(v. PARITATE) Paritate glisantă (v. PARITATE) PARTE SOCIALĂ, fracţiune din capitalul unei societăţi cu răspundere limitată reprezentând contravaloarea aportului unui asociat, care îi conferă anumite drepturi şi obligaţiuni
expresie utilizată pentru a desemna comportamentul unei persoane care vrea să obţină un avantaj fără să furnizeze ceva în contrapartidă. De exemplu, o persoană care călătoreşte fără bilet. Astfel de comportamente
totalitate a bunurilor, precum şi a drepturilor aparţinând unei persoane fizice sau juridice. Sensul economic al conceptului de p. se referă la ansamblul bunurilor exprimate în bani, inclusiv rezultatul
(1) denumire dată în Roma Antică unui patrician în relaţiile pe care acesta le stabilea cu liberţii. În schimbul unor servicii aduse de liberţi, p. era dator să le
(1) totalitatea patronilor, a proprietarilor de întreprinderi, bănci, firme, companii, ferme agricole, care folosesc muncă salariată. (2) Relaţia de subordonare a unor persoane juridice sau fizice,
