stare de disconfort economic percepută de individ, datorată unei perioade de sărăcie sau unor lipsuri ocazionale. P. are o latură obiectivă, generată de nivelul insuficient al resurselor materiale necesare unui trai
funcţie care măsoară şansa de producere a unor evenimente aleatorii; măsura gradului de transformare a posibilului în real (v. Teoria probabilităţilor).
preţ implicit sau preţ-umbră ce se atribuie fiecărei caracteristici funcţionale a mărfii. Se presupune că un bun reprezintă o sumă agregată a tuturor funcţiilor lui. Fiecărei funcţii i se atribuie un
(1) în contabilitatea naţională, producţia de bunuri şi de servicii marfare este contabilizată la “preţuri de piaţă”, adică la preţuri observate pe pieţe, sau la preţuri de referinţă,
nivel maxim de preţ stabilit de către stat, ce nu poate fi depăşit, dar în limitele căruia se pot practica preţuri mai mici. P.p. este opusul preţurilor
orice preţ exprimat în raport cu alt preţ; acest raport reprezintă cantitatea dintr-un bun material sau serviciu la care se renunţă pentru a achiziţiona o unitate dintr-un alt
preţ ce se utilizează acolo unde nu există preţul pieţei. Preţurile de acest gen sunt utilizate de firmele mari pentru tranzacţiile lor interne, precum şi în analiza cost-beneficiu,
preţul efectiv pe care îl plătesc consumatorii pentru cumpărarea unei unităţi de produs. P.p. este mai mare decât preţul factorilor, întrucât include şi impozite indirecte, taxe etc. plătite
suma de bani pe care cumpărătorul este dispus să o plătească, iar vânzătorul să o accepte pentru ca tranzacţia de vânzare-cumpă- rare să se încheie. Banii în care
preţuri fixate autoritar sau convenţional (acorduri între puterea publică şi organizaţiile profesionale) de puterea publică. Dacă în condiţiile concurenţei perfecte producătorul individual nu poate influenţa preţul, în
preţurile curente (de piaţă) dintr-o anumită perioadă, considerate în mod convenţional neschimbate şi care sunt folosite la recalcularea indicatorilor economici în termeni reali. De pildă, se pot
preţuri care se exprimă prin etalonul general al banilor, prin moneda naţională, a cărei putere de cumpărare se modifică de la o perioadă la alta. De regulă, în
niveluri de preţuri la mărfurile ce pot face obiectul importului, stabilite astfel încât să se descurajeze evaziunea fiscală. Prin taxe vamale mult diminuate se caută să se
TUDOREL TUDORACHE (n. 1932, Focşani), economist român, profesor universitar. Licenţiat în ştiinţe economice la Institutul de Economie Naţională şi la Universitatea de Stat din Moscova; în 1959 a
acel volum al producţiei sau al cifrei de afaceri la care încasările totale sunt egale cu costurile totale, iar profitul este nul, ceea ce înseamnă că activitatea
instrument utilizat în politica socială, ce semnifică nivelul foarte redus al consumului unor familii şi persoane, nivel care asigură doar satisfacerea trebuinţelor de bază, subzistenţa de la o
(1901-1986), economist argen- tinian, profesor universitar, secretar general al Conferinţelor O.N.U. pentru Comerţ şi Dezvoltare de la Geneva şi New Delhi. Are cercetări şi contribuţii notabile cu privire
prioritate acordată opţiunii pentru consumul sau venitul prezent. Spunem că o persoană are o rată pozitivă a p. de t. dacă acordă o valoare mai mare consumului sau venitului prezent decât celui pe care
teorie asociată dorinţei oamenilor de a deţine bani din motive diferite. În particular, motivele (mobilurile) sunt: mobilul tranzacţional, mobilul precauţiei şi mobilul speculaţiei. Sintagma p. a fost introdusă de J.M.
stare de disconfort economic percepută de individ, datorată unei perioade de sărăcie sau unor lipsuri ocazionale. P. are o latură obiectivă, generată de nivelul insuficient al resurselor materiale necesare unui trai
funcţie care măsoară şansa de producere a unor evenimente aleatorii; măsura gradului de transformare a posibilului în real (v. Teoria probabilităţilor).
preţ implicit sau preţ-umbră ce se atribuie fiecărei caracteristici funcţionale a mărfii. Se presupune că un bun reprezintă o sumă agregată a tuturor funcţiilor lui. Fiecărei funcţii i se atribuie un
(1) în contabilitatea naţională, producţia de bunuri şi de servicii marfare este contabilizată la “preţuri de piaţă”, adică la preţuri observate pe pieţe, sau la preţuri de referinţă,
nivel maxim de preţ stabilit de către stat, ce nu poate fi depăşit, dar în limitele căruia se pot practica preţuri mai mici. P.p. este opusul preţurilor
orice preţ exprimat în raport cu alt preţ; acest raport reprezintă cantitatea dintr-un bun material sau serviciu la care se renunţă pentru a achiziţiona o unitate dintr-un alt
preţ ce se utilizează acolo unde nu există preţul pieţei. Preţurile de acest gen sunt utilizate de firmele mari pentru tranzacţiile lor interne, precum şi în analiza cost-beneficiu,
preţul efectiv pe care îl plătesc consumatorii pentru cumpărarea unei unităţi de produs. P.p. este mai mare decât preţul factorilor, întrucât include şi impozite indirecte, taxe etc. plătite
suma de bani pe care cumpărătorul este dispus să o plătească, iar vânzătorul să o accepte pentru ca tranzacţia de vânzare-cumpă- rare să se încheie. Banii în care
preţuri fixate autoritar sau convenţional (acorduri între puterea publică şi organizaţiile profesionale) de puterea publică. Dacă în condiţiile concurenţei perfecte producătorul individual nu poate influenţa preţul, în
preţurile curente (de piaţă) dintr-o anumită perioadă, considerate în mod convenţional neschimbate şi care sunt folosite la recalcularea indicatorilor economici în termeni reali. De pildă, se pot
preţuri care se exprimă prin etalonul general al banilor, prin moneda naţională, a cărei putere de cumpărare se modifică de la o perioadă la alta. De regulă, în
niveluri de preţuri la mărfurile ce pot face obiectul importului, stabilite astfel încât să se descurajeze evaziunea fiscală. Prin taxe vamale mult diminuate se caută să se
TUDOREL TUDORACHE (n. 1932, Focşani), economist român, profesor universitar. Licenţiat în ştiinţe economice la Institutul de Economie Naţională şi la Universitatea de Stat din Moscova; în 1959 a
acel volum al producţiei sau al cifrei de afaceri la care încasările totale sunt egale cu costurile totale, iar profitul este nul, ceea ce înseamnă că activitatea
instrument utilizat în politica socială, ce semnifică nivelul foarte redus al consumului unor familii şi persoane, nivel care asigură doar satisfacerea trebuinţelor de bază, subzistenţa de la o
(1901-1986), economist argen- tinian, profesor universitar, secretar general al Conferinţelor O.N.U. pentru Comerţ şi Dezvoltare de la Geneva şi New Delhi. Are cercetări şi contribuţii notabile cu privire
prioritate acordată opţiunii pentru consumul sau venitul prezent. Spunem că o persoană are o rată pozitivă a p. de t. dacă acordă o valoare mai mare consumului sau venitului prezent decât celui pe care
teorie asociată dorinţei oamenilor de a deţine bani din motive diferite. În particular, motivele (mobilurile) sunt: mobilul tranzacţional, mobilul precauţiei şi mobilul speculaţiei. Sintagma p. a fost introdusă de J.M.
