PROCES MARKOV,
proces stochastic care descrie schimbările structurale dintr-un sistem cu ajutorul unor probabilităţi de trecere a fiecărui element al sistemului dintr-o stare în alta. Probabilităţile de
proces stochastic care descrie schimbările structurale dintr-un sistem cu ajutorul unor probabilităţi de trecere a fiecărui element al sistemului dintr-o stare în alta. Probabilităţile de
proces descris de o familie de variabile, definite pe un acelaşi câmp de probabilitate. P.s. presupune mai multe elemente, cum ar fi: mulţimea discretă (eventual finită) a para-
persoană, întreprindere sau ţară care produce bunuri sau prestează servicii (v. Agent economic).
(v. PRODUCTIVITATE A FACTORILOR DE PRODUCŢIE) PRODUCTIVITATE GLOBALĂ, eficienţa agre- gată a utilizării tuturor factorilor de producţie, de regulă la nivel de unitate economică. P.g. exprimă rezultatul de ansamblu
(a unui factor de producţie f pi), sporul de rezultate care se obţine prin utilizarea unei unităţi suplimentare din factorul i, ceilalţi factori rămânând constanţi.
eficienţa utilizării fiecărui factor de producţie în parte (muncă, capital, factor natural, abilitatea întreprinzătorului etc.). Se determină ca raport între rezultatul obţinut şi fiecare factor de
formă de productivitate parţială care exprimă eficienţa cu care este consumat factorul de producţie capital. P.c. se determină ca p. medie şi ca p. marginală. P. medie a c. exprimă randamentul mediu al capitalului utilizat şi se determină ca raport între
randa- mentul, eficienţa cu care este exploatată o suprafaţă de teren. P.p. se exprimă prin producţia (fizică sau în expresie bănească) obţinută pe unitatea de suprafaţă. Ea depinde de un complex
indicator specific sistemului producţiei materiale care reflectă, sub formă bănească, totalitatea rezultatelor din activitatea economică desfăşurată la nivel microeconomic, într-o perioadă de un an. P.g. include înregistrări repetate, legate de consumul
sume de bani plătite/ încasate pentru achiziţionarea/cedarea unei unităţi din bunul tranzacţionat, în funcţie de puterea de cumpărare a banilor în momentul tranzacţiei. P.n. mai sunt denumite şi
preţuri optime din punct de vedere Pareto, care asigură un nivel dorit al profiturilor. Astfel de preţuri maximizează suma preţurilor unei industrii şi asigură un surplus cores- punzător al producătorilor. Regula lui Ramsey de
preţuri în termeni reali, preţuri nominale curente de piaţă ajustate cu rata inflaţiei, “curăţate de zgura inflaţionistă”, cum afirmă unii specialişti. Prin această ajustare se ajunge la nivelul
acele preţuri mai mici la care unii producători îşi vând mărfurile, în condiţiile în care statul le acordă (prin subvenţii) diferenţa de preţ. De regulă, p.s. se practică la
preţuri stabilite de autorităţile în domeniu şi practicate pe întreg teritoriul ţării. De pildă, anumite utilităţi de interes general (energia electrică, gazele naturale etc.) se vând către
(V. PLANIFICARE) PRIMĂ DE RISC, recompensă a asumării riscului de către acei investitori iubitori de risc care acceptă să plaseze banii într-o afacere (într-un activ fizic sau financiar),
(v. ACCELERATOR) PRINCIPIUL ACTUALIZĂRII, instrument de fundamentare a deciziilor economice cu implicaţii pe termen lung. P.a. are la bază constatarea conform căreia o sumă S 0 depusă la bancă creşte după primul an,
teză formulată de Adam Smith, care a comparat costurile de producţie (în mărimi absolute) pentru o marfă dată, indiferent dacă este vorba despre comerţul interior sau despre
teză formulată de David Ricardo, care, spre deosebire de A. Smith, susţine că chiar dacă o marfă poate fi obţinută cu mai puţină muncă într-o ţară, această ţară poate prefera să importe marfa respectivă pentru ca ea
principiu matematic după care timpul aduce cu sine aleatoriul în economie. Acest principiu are largi aplicaţii în economie, el reliefând efectele restricţiilor asupra comportamentului consumatorului şi producătorului,
(v. MULTIPLICATOR, MULTIPLICATORUL INVESTIŢIILOR) PRIVATIZARE, proces, acţiune de trecere în proprietate privată a unor bunuri aflate în proprietatea publică şi/sau în administrarea statului sau a organelor administrative. P. constituie un
proces stochastic care descrie schimbările structurale dintr-un sistem cu ajutorul unor probabilităţi de trecere a fiecărui element al sistemului dintr-o stare în alta. Probabilităţile de
proces descris de o familie de variabile, definite pe un acelaşi câmp de probabilitate. P.s. presupune mai multe elemente, cum ar fi: mulţimea discretă (eventual finită) a para-
persoană, întreprindere sau ţară care produce bunuri sau prestează servicii (v. Agent economic).
(v. PRODUCTIVITATE A FACTORILOR DE PRODUCŢIE) PRODUCTIVITATE GLOBALĂ, eficienţa agre- gată a utilizării tuturor factorilor de producţie, de regulă la nivel de unitate economică. P.g. exprimă rezultatul de ansamblu
(a unui factor de producţie f pi), sporul de rezultate care se obţine prin utilizarea unei unităţi suplimentare din factorul i, ceilalţi factori rămânând constanţi.
eficienţa utilizării fiecărui factor de producţie în parte (muncă, capital, factor natural, abilitatea întreprinzătorului etc.). Se determină ca raport între rezultatul obţinut şi fiecare factor de
formă de productivitate parţială care exprimă eficienţa cu care este consumat factorul de producţie capital. P.c. se determină ca p. medie şi ca p. marginală. P. medie a c. exprimă randamentul mediu al capitalului utilizat şi se determină ca raport între
randa- mentul, eficienţa cu care este exploatată o suprafaţă de teren. P.p. se exprimă prin producţia (fizică sau în expresie bănească) obţinută pe unitatea de suprafaţă. Ea depinde de un complex
indicator specific sistemului producţiei materiale care reflectă, sub formă bănească, totalitatea rezultatelor din activitatea economică desfăşurată la nivel microeconomic, într-o perioadă de un an. P.g. include înregistrări repetate, legate de consumul
sume de bani plătite/ încasate pentru achiziţionarea/cedarea unei unităţi din bunul tranzacţionat, în funcţie de puterea de cumpărare a banilor în momentul tranzacţiei. P.n. mai sunt denumite şi
preţuri optime din punct de vedere Pareto, care asigură un nivel dorit al profiturilor. Astfel de preţuri maximizează suma preţurilor unei industrii şi asigură un surplus cores- punzător al producătorilor. Regula lui Ramsey de
preţuri în termeni reali, preţuri nominale curente de piaţă ajustate cu rata inflaţiei, “curăţate de zgura inflaţionistă”, cum afirmă unii specialişti. Prin această ajustare se ajunge la nivelul
acele preţuri mai mici la care unii producători îşi vând mărfurile, în condiţiile în care statul le acordă (prin subvenţii) diferenţa de preţ. De regulă, p.s. se practică la
preţuri stabilite de autorităţile în domeniu şi practicate pe întreg teritoriul ţării. De pildă, anumite utilităţi de interes general (energia electrică, gazele naturale etc.) se vând către
(V. PLANIFICARE) PRIMĂ DE RISC, recompensă a asumării riscului de către acei investitori iubitori de risc care acceptă să plaseze banii într-o afacere (într-un activ fizic sau financiar),
(v. ACCELERATOR) PRINCIPIUL ACTUALIZĂRII, instrument de fundamentare a deciziilor economice cu implicaţii pe termen lung. P.a. are la bază constatarea conform căreia o sumă S 0 depusă la bancă creşte după primul an,
teză formulată de Adam Smith, care a comparat costurile de producţie (în mărimi absolute) pentru o marfă dată, indiferent dacă este vorba despre comerţul interior sau despre
teză formulată de David Ricardo, care, spre deosebire de A. Smith, susţine că chiar dacă o marfă poate fi obţinută cu mai puţină muncă într-o ţară, această ţară poate prefera să importe marfa respectivă pentru ca ea
principiu matematic după care timpul aduce cu sine aleatoriul în economie. Acest principiu are largi aplicaţii în economie, el reliefând efectele restricţiilor asupra comportamentului consumatorului şi producătorului,
(v. MULTIPLICATOR, MULTIPLICATORUL INVESTIŢIILOR) PRIVATIZARE, proces, acţiune de trecere în proprietate privată a unor bunuri aflate în proprietatea publică şi/sau în administrarea statului sau a organelor administrative. P. constituie un