formă a proprietăţii de stat, prezentă în proporţii diferite în toate ţările şi al cărei obiect este gestionat şi utilizat pe baza criteriilor de eficienţă şi de raţionalitate economică, caracteristice oricărei
), formă de proprietate care semnifică apartenenţa obiectului ei fie de partea statului central, fie de cea a unităţilor administrativ-teritoriale. În ţara noastră, conform Constituţiei, fac obiectul exclusiv
dreptul real al persoanelor fizice şi/sau juridice de a folosi în mod exclusiv o creaţie intelectuală aplicabilă în industrie sau un semn distinctiv al unei asemenea activităţi industriale. P.i. este
drept de proprietate asupra avuţiei intelectuale materializate în: opere literare, artistice şi ştiinţifice; interpretarea artiştilor interpreţi şi execuţiile artiştilor executanţi, fonogramele şi emisiunile de radiodifuziune; invenţiile din toate domeniile
(PRIVATĂ), formă de proprietate în limitele căreia obiectul proprietăţii aparţine subiecţilor ei (persoane fizice sau juridice). P.p. poate fi individuală (mică, mijlocie şi mare) şi asociativă (societăţi comerciale de capitaluri, de persoane,
ansamblu de măsuri prin care dezvoltarea economică şi socială ţine seama de cerinţele ecologice ale dezvoltării. Protecţia mediului este percepută atât în tehnică, cât şi în practică drept asigurarea condiţiilor
sistem şi politică economică în care anumite ramuri ale economiei unei ţări sunt protejate temporar, parţial sau total, de concurenţa străină, prin măsuri guvernamentale. În analiza p. trebuie să se ţină seama
termen specific analizei diagnostic în mediul concurenţial prin care se definesc problemele de a căror rezolvare depinde atingerea ţintei strategice a unui program de dezvoltare. P.c. se identifică atât
cantitatea de bunuri şi servicii ce poate fi cumpărată, la un moment dat, cu o anumită sumă de bani. P. de c. a b. sau valoarea banilor este dependentă de nivelul preţurilor, faţă de care
capacitatea de valorificare a potenţialului economic de care dispune o ţară, la un moment dat. P.e. are un rol important în determinarea locului pe care îl ocupă o ţară în diviziunea
denumire generică dată diferenţei pozitive dintre venitul obţinut prin vânzarea bunurilor realizate de un agent economic şi costul lor, considerată ca expresie a eficienţei economice. De fapt, p. se prezintă ca un
denumire (formă) a profitului ce rămâne la dispoziţia celui care l-a obţinut, după plata impozitului aferent şi de care poate dispune aşa cum consideră că este mai bine. I
(v. PROFIT) PROFIT LEGITIM SAU LEGAL, denumire (formă) a profitului obţinut în condiţiile respectării prevederilor legale existente în acest sens. Profitul trebuie să fie întotdeauna şi în
denumire (formă) a profitului obţinut în condiţiile nerespectării reglementărilor existente în acest sens, indiferent dacă aceasta a avut loc în mod deliberat sau nu. Acest profit
denumire dată profitului considerat suficient de cel care şi-l însuşeşte pentru a-şi continua activitatea. Diferă de la un agent economic la altul şi se bazează pe aprecierea fiecăruia, fiind în
indicator de rentabilitate egal cu diferenţa dintre rentabilitatea financiară şi rata reală a dobânzii. Pentru numeroşi autori (E. Malinvaud), acest indicator joacă un rol determinant în decizia de
formă de implicare a statului în economie, care constă în elaborarea de programe de dezvoltare naţională, zonală sau regională, concretizate pe domenii şi sectoare, respectiv în rezolvarea unor probleme
caz particular al teoriei programării, ce reprezintă teoria matematică a aplicării principiului raţionalităţii, prezentată pentru prima dată de L.V. Kantorovici (1940) şi dezvoltată ulterior de G.B. Dantzig (1947). P.l. constă în formularea şi
programe al căror obiectiv principal este obţinerea unei dezinflaţii rapide şi susţinute. P.h. presupun politici ortodoxe (politica fiscală austeră şi rata de schimb fixă), ca şi folosirea iniţială, temporară a politicilor de
formă a proprietăţii de stat, prezentă în proporţii diferite în toate ţările şi al cărei obiect este gestionat şi utilizat pe baza criteriilor de eficienţă şi de raţionalitate economică, caracteristice oricărei
), formă de proprietate care semnifică apartenenţa obiectului ei fie de partea statului central, fie de cea a unităţilor administrativ-teritoriale. În ţara noastră, conform Constituţiei, fac obiectul exclusiv
dreptul real al persoanelor fizice şi/sau juridice de a folosi în mod exclusiv o creaţie intelectuală aplicabilă în industrie sau un semn distinctiv al unei asemenea activităţi industriale. P.i. este
drept de proprietate asupra avuţiei intelectuale materializate în: opere literare, artistice şi ştiinţifice; interpretarea artiştilor interpreţi şi execuţiile artiştilor executanţi, fonogramele şi emisiunile de radiodifuziune; invenţiile din toate domeniile
(PRIVATĂ), formă de proprietate în limitele căreia obiectul proprietăţii aparţine subiecţilor ei (persoane fizice sau juridice). P.p. poate fi individuală (mică, mijlocie şi mare) şi asociativă (societăţi comerciale de capitaluri, de persoane,
ansamblu de măsuri prin care dezvoltarea economică şi socială ţine seama de cerinţele ecologice ale dezvoltării. Protecţia mediului este percepută atât în tehnică, cât şi în practică drept asigurarea condiţiilor
sistem şi politică economică în care anumite ramuri ale economiei unei ţări sunt protejate temporar, parţial sau total, de concurenţa străină, prin măsuri guvernamentale. În analiza p. trebuie să se ţină seama
termen specific analizei diagnostic în mediul concurenţial prin care se definesc problemele de a căror rezolvare depinde atingerea ţintei strategice a unui program de dezvoltare. P.c. se identifică atât
cantitatea de bunuri şi servicii ce poate fi cumpărată, la un moment dat, cu o anumită sumă de bani. P. de c. a b. sau valoarea banilor este dependentă de nivelul preţurilor, faţă de care
capacitatea de valorificare a potenţialului economic de care dispune o ţară, la un moment dat. P.e. are un rol important în determinarea locului pe care îl ocupă o ţară în diviziunea
denumire generică dată diferenţei pozitive dintre venitul obţinut prin vânzarea bunurilor realizate de un agent economic şi costul lor, considerată ca expresie a eficienţei economice. De fapt, p. se prezintă ca un
denumire (formă) a profitului ce rămâne la dispoziţia celui care l-a obţinut, după plata impozitului aferent şi de care poate dispune aşa cum consideră că este mai bine. I
(v. PROFIT) PROFIT LEGITIM SAU LEGAL, denumire (formă) a profitului obţinut în condiţiile respectării prevederilor legale existente în acest sens. Profitul trebuie să fie întotdeauna şi în
denumire (formă) a profitului obţinut în condiţiile nerespectării reglementărilor existente în acest sens, indiferent dacă aceasta a avut loc în mod deliberat sau nu. Acest profit
denumire dată profitului considerat suficient de cel care şi-l însuşeşte pentru a-şi continua activitatea. Diferă de la un agent economic la altul şi se bazează pe aprecierea fiecăruia, fiind în
indicator de rentabilitate egal cu diferenţa dintre rentabilitatea financiară şi rata reală a dobânzii. Pentru numeroşi autori (E. Malinvaud), acest indicator joacă un rol determinant în decizia de
formă de implicare a statului în economie, care constă în elaborarea de programe de dezvoltare naţională, zonală sau regională, concretizate pe domenii şi sectoare, respectiv în rezolvarea unor probleme
caz particular al teoriei programării, ce reprezintă teoria matematică a aplicării principiului raţionalităţii, prezentată pentru prima dată de L.V. Kantorovici (1940) şi dezvoltată ulterior de G.B. Dantzig (1947). P.l. constă în formularea şi
programe al căror obiectiv principal este obţinerea unei dezinflaţii rapide şi susţinute. P.h. presupun politici ortodoxe (politica fiscală austeră şi rata de schimb fixă), ca şi folosirea iniţială, temporară a politicilor de
