VIDEO / Iulian LOLEA, Economist șef, Confederația Patronală Concordia: Capitalul autohton nu este utilizat suficient – Cauzele sunt multiple

5 noiembrie, 2025

În România se pune foarte mult accentul pe atragerea de capital străin, însă capitalul autohton, care este disponibil, nu este utilizat eficient, a spus marți Iulian Lolea, economist șef al Confederației Patronale Concordia.

Declarațiile au fost făcute la conferința anuală „Bugetul și fiscalitatea 2026: Efectele fiscalității și așteptările economiei”, organizată marți de Conferințele CDG și Academia de Studii Economice (ASE). Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.

El a dat ca exemplu raportul credite/depozite din sistemul bancar care este de 70%. „Aceasta înseamnă că sunt foarte mulți bani în bănci neutilizați. Băncile au capacitatea de a da credite, doar că cererea nu se ridică la nivelul ofertei, și dacă ar fi mai mult curaj creditarea ar fi mai mare. Pe de altă parte avem fondurile de pensii, pilonul II în special, care finanțează deficitul statului în mare parte și câteva companii listate la BVB foarte mari. Sunt niște bani care trebuie folosiți”, a explicat Iulian Lolea.

Mai este o problemă că multe companii mici, din categoria IMM-urilor sunt decapitalizate. „Multe dintre IMM-urile românești nu sunt eligibile pentru că nu au capitaluri proprii. Iar mediul bancar, de cealaltă parte, ar trebui să se uite și către companii care sunt la început de drum”, a mai spus Lolea.

Redăm în continuare principalele declarații:

Ma voi concentra asupra competitivitătii economiei românești. După această perioadă în care ne-am confruntat cu tot felul de discuții, dezbateri referitoare la fiscalitate, suntem de acord că trebuiau luate măsuri care să evite un downgrade al ratingului, și care să ne ducă într-o zonă mai confortabilă cu bugetul. Dar toată această perioadă a afectat mediul de afaceri, a afectat încrederea și acestea s-au văzut și or să se mai vadă atât în consum cât și în investițiile pe care mediul de afaceri le face și este posibil să vedem mai multe firma în dificultate.

Dar ceea ce este cel mai important pentru atragerea de investiții, sau pentru bunul mers al economiei, pentru ca o companie să aibă o activitate profitabilă în România revenim la baza teoriei economice: la factorii de producție și actorii implicați în activitatea firmei. Deci, pentru ca o firmă să investească în România are nevoie de impozite la nivele acceptabile. Din acest punct de vedere, chiar dacă au crescut unele taxe în ultimul timp, relativ la Uniunea Europeană ne situăm într-o zonă bună. Însă mai este important și ritmul de creștere al impozitelor. Vreau să subliniez că o problemă foarte mare este impozitul de dividende, care în decurs de doi ani a crescut de la 5% la 16%, care încă este rezonabil. Dar acest ritm accelerat de creștere și lipsa de predictibilitate au creat probleme. Dar așa cum au subliniat și antevorbitorii mei, avem nevoie de predictibilitate, capitol la care stăm foarte prost, avem nevoie de digitalizarea instituțiilor statului, alt capitol la care stăm foarte prost.

Revenind la factorii de producție este îngrijorător că prețul energiei electrice pentru firme a ajuns ca în România să fie cel de al treilea cel mai mare din UE, deci avem o lipsă de competitivitate maximă, industria prelucrătoare nefiind competitivă cu aceste prețuri. La prețul gazelor ne situăm undeva la mijlocul clasamentului european. Însă deși la prețul unitar al forței de muncă, ne situăm pe ultimele locuri în UE, venim după cinci în care salariul minim s-a majorat cu 85%. Vă puteți imagina ce firmă poate să susțină în mod profitabil această creștere. La care se adaugă vecinătatea unui conflict armat, care reprezintă pentru investitorii din afara Europei o îngrijorare suplimentară. Plus instabilitatea politică. În concluzie e foarte greu de spus ce avantaje mai are România în raport cu alte state din UE.

Toate aceste elemente s-au transpus într-un sentiment negativ în economie. Indicatorii de sentiment economic ai Comisiei Europene (ESI) atât pentru consumatori cât și pentru firme sunt la valorile minime post-pandemie și se apropie de minimul din pandemie.

Evident că economia nu o duce atât de rău, doar că în comunicări și în spațiul public, atât în main media cât și social media este prezentă această frică mereu și răspândește această panică mai mult sau mai puțin voit. O parte din vină o poartă și guvernul. Comunicarea nu a fost suficient de bună. Trebuie neapărat să avem și o comunicare pozitivă să se vadă luminița de la capătul tunelului.

Pe partea de dialog social, pentru că s-a vorbit foarte mult despre acel IMCA (Impozitul Minim pe Cifra de Afaceri). Pachetul cu măsuri fiscale numărul doi a fost blocat la Curtea Constituțională a necesitat o muncă din partea noastră foarte asiduă, iar în tot acest pachet IMCA nu mai apărea.

A fost o poveste care îmi place să o spun, ca exemplu de așa nu. Vineri a fost Consiliul Național tripartit, IMCA nu mai exista pentru că știm cu toții că a făcut foarte mult rău și totodată nu a adus nici veniturile scontate. Ulterior, luni, impozitul minim pe cifra de afaceri a apărut din nou fără consultare, o surpriză neplăcută pentru toată lumea. Este o dovadă de lipsă de predictibilitate și de nerespectare a dialogului social. În acest context este foarte greu să vinzi această poveste unui investitor străin sau antreprenor român să continue investițiile.

IMCA afectează foarte mult și antreprenorii locali, în special companiile mari pe zona de distribuție, comerț. Cred că guvernul nu a înțeles anumite modele de business din piața românească. Mă refer la cum acest IMCA poate să afecteze centrele de servicii, de exemplu. Am văzut tot felul de luări de poziții greșite în spațiul public, referitoare la companii precum Amazon, conform cărora ele nu plătesc impozit în România. Pentru că nu au profit. Dar ele nu sunt înființate ca să aibă profit. Sunt practic externalizarea unor departamente, unde se plătesc salarii mari, contribuții și impozite la stat. Fără aceste salarii nu s-ar mai putea plăti multe salarii în mediul public.

Însă este și o parte pozitivă. În România se pune foarte mult accentul pe atragerea de capital străin. Dar nu trebuie să uităm că avem dispunem și de capital autohton. Sunt doi indicatori importanți care arată acest lucru:

Raportul credite/depozite din sistemul bancare care este 70%. Aceasta înseamnă că sunt foarte mulți bani în bănci care stau degeaba. Băncile au capacitatea de a da credite, doar că cererea nu se ridică la nivelul ofertei, și dacă ar fi mai mult curaje există capital.

Pe de altă parte avem fondurile de pensii, pilonul II în special, care finanțează deficitul statului în mare parte și câteva companii listate la BVB foarte mari. Acele fonduri europene de 50 miliarde de euro vor reprezenta anul viitor circa 13% din PIB, imens pentru economia românească. Sunt niște bani care trebuie folosiți.

Pentru ca o economie să crească și avem exemplul țărilor din regiune este nevoie ca firmele românești să iasă în afară. Nu putem să creștem doar stând la noi în țară și vânzându-ne între noi bunuri. Doar făcând export ne putem dezvolta. Și aici am văzut câteva exemple. Fără să fac reclamă, dar Digi de exemplu care s-a extins în afara țării este pe cale să fie cumpărată de o companie spaniolă pentru o sumă uriașă. Cu siguranță mai sunt și alte exemple mai mici și pe zona de IMM-uri.

Pentru a redresa economia este important sentimentul și existența unei stategii, un plan de țară, la care și noi vom lucra și pe care îl vom comunica. Depinde foarte mult de partea de comunicare și de deschidere din partea guvernului.

Q&A

Spuneați că nu există cerere de finanțare. Nu este cumva o problemă că oferta băncilor nu este calibrată la cerere? Au avut foarte multe finanțări cu garanții de stat și nu oare băncile s-au dezvățat să dea finanțări mai riscante?

Problema este împărțită. Nu că s-au obișnuit cu un risc scăzut, ci că acele finanțări se acordau la programe care aveau dobânda subvenționată, astfel că nu erau costuri pentru client. Există și acum programe subvenționate de stat dar la care dobânda nu este subvenționată. Astfel, cererea a scăzut.

A doua problemă este lipsa de eligibilitate. Multe dintre IMM-urile noastre nu sunt eligibile pentru că nu au capitaluri proprii. Și de cealaltă parte din mediul bancar, ar trebui să se uite și către companii care sunt la început de drum.

Băncile sunt comode cu a cumpăra titluri de stat și nu mai dau credite cu risc mai ridicat?

Da. Băncile au multe titluri de stat în portofoliul lor comparativ cu media europeană. Și acesta vine din competiția neloială pe care o face statul. Dacă statul emite titluri de stat cu dobânzi de 7 – 8%, pentru că are un deficit imens care trebuie finanțat, pentru bănci e avantajos. De ce să dea credite impobiliare cu dobânzi de 5,5% când poate împrumuta statul cu 8% și risc zero.