VIDEO / Daniel DĂIANU, Președinte, Consiliul Fiscal: Liberalizarea pieței gazelor din 2026 ar trebui amânată, așteptările inflaționiste ar putea scăpa de sub control – Doar banii europeni pot ajuta economia, fără inflație

5 noiembrie, 2025

Liberalizarea pieței gazelor naturale, programată pentru 1 aprilie 2026, ar trebui să nu se producă, a declarat Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal.

Declarațiile au fost făcute la conferința anuală „Bugetul și fiscalitatea 2026: Efectele fiscalității și așteptările economiei”, organizată marți de Conferințele CDG și Academia de Studii Economice (ASE). Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.

Dăianu a realizat o amplă analiză asupra situației fiscal-bugetare și macroeconomice a României, acesta afirmând inclusiv că ”deficitul bugetar ține politica monetară ostatică” și că Banca Națională se ”luptă cu așteptări inflaționiste care ar putea scăpa de sub control”.

„Pentru că nivelul înalt al ratelor de politică monetară numai în Ungaria îl mai găsim – 6,5%. Este foarte înalt și mulți se întreabă de ce: pentru că avem un deficit bugetar foarte mare și o inflație ieșită din comun. Acum avem și acest puseu de inflație provocat de pachetul de măsuri, care era inevitabil. Nici nu poate să scadă rapid rata de politica monetară.
Eu cred că ar avea sens și ar fi de considerat să nu se producă o liberalizare a tarifului la gaz natural în 2026, pentru că Banca Națională se luptă cu așteptări inflaționiste care ar putea scăpa de sub control. De aceea, în momentul în care inflația se va consolida pe un trend descendent clar, iar execuția bugetară va arăta că acea țintă a deficitului în apropiere de 6% va fi atinsă, se va putea recurge și la o scădere a ratei de politică monetară”, a explicat Daniel Dăianu.

Prezentare integrală – DOCUMENT

Redăm în continuare principalele declarații:

Tema mea este una dintre obsesiile României din ultimii ani și pre-opinenții mei, domnul ministrul Dragoș Pîslaru, domnul ministru Alexandru Nazare, într-un fel au dat o dare de seamă prin intermediul dvs. și foarte bine, cu informații la zi.

Eu voi căuta, în timpul care mi-a fost alocat, să ofer o perspectivă mai puțin legată de tumultul foarte concret al funcționării economiei și detaliile execuției bugetare, detaliile PNRR-ului renegociat. Am 3 chestiune pe care le voi aborda: 1. România, cele mai mari deficite, bugetar și de cont curent; 2. O corecție bugetară absolut necesară a început; 3. Contextul internațional în deteriorare, volatile, incert.

Unele sunt platitudini, dar precum picătura chinezească este bine să fie aduse în atenția noastră, pentru că frecvent nu se înțelege de ce acest Guvern a început o mare operațiune de corecție a unui deficit bugetare care a fost cel mai mare din UE anul trecut și care și anul acesta, dacă nu debuta această corecție, putea să rămână la un nivel similar celui din 2024.

Am niște comparații în care se vede că există o tendință de scădere a creșterii economice cam peste tot în regiune și în zona Euro, din motive simple, elementare, întrucât am avut o suită de șocuri. Ce e mai important la noi e că, deși dominanța fiscală este o caracteristică a economiei globale aș îndrăzni să spun, și a economiei europene – sunt țări mari care sunt blocate din cauza deficitelor bugetare, UK, Franța – dar la noi este foarte pregnantă această dominanță fiscală. O să revin asupra ei, în relație cu politica monetară, pentru că această dominanță fiscală reduce și gradul de libertate al politicii monetare, la noi.

Inițierea acestui proces de corecție contează enorm, se vede și în evoluția costurilor de finanțare. Deși și aici trebuie ca tendința să fie validată prin execuția bugetară care va fi. Tendința dobânzilor a fost supusă unor șocuri precum rundele de alegeri care au fost.

Ce este de subliniat este că România are deficitul bugetar cel mai mare din UE și un deficit de cont curent fără egal în regiune. Mai grav, finanțarea deficitului de cont curent se face prin împrumuturi în proporție de peste jumătate. Alte țări pot să aibă deficite de cont curent semnificative, dar dacă grosul finanțării este prin investiții directe lucrurile se schimbă. Este adevărat că banii europeni ajută balanța de plăți a României. Deci a început această corecție, am menționat că avem acest sindrom de deficite gemene, pe care noi îl discutăm între economiști și chiar și media discută despre faptul că deficitul bugetar trăiește împreună cu deficitul de cont curent și îl explică în largă măsură. Avem și venituri fiscale foarte joase despre care uităm, se face referire în mod constant la cheltuieli și într-adevăr trebuie să cheltuim mai eficient. Să avem poate cheltuieli mai mici, mai ales în condițiile de acum. Pe de altă parte să nu uităm că avem cele mai joase venituri fiscale din Uniune, dacă excludem Irlanda.

Ce e important: corecția fiscală a început. Nu a fost simplu pentru că a existat și un mare zgomot și o mare dispută cu societatea românească, între grupurile care pun presiune pe politica publică, pe politica economică. Ai cercurile de afaceri, întreprinderi mari, iar apoi întreprinderi mici. Ai cetățenii, care nu se rezumă doar la cei din sectorul bugetar, ci sunt toți cetățenii. Deci veniturile sunt afectate de un program de corecție oriunde se găsește cetățean, fie în sectorul bugetar, fie în sectorul privat. E un fapt ignorat.

Iar corecția dorită este de amploare. Este fără egal în Uniune, să te duci de la peste 9% la 3% din PIB. Și avem nevoie de această corecție pentru a stabiliza datoria publică întrucât dacă nu am fi început această corecție am fi asistat la o creștere sistematică a cheltuielilor cu dobânzile: finanțare, refinanțare… Și ar fi fost foarte rău pentru că nu am fi putut să stabilizăm datoria publică.

Este bine că există această gândire de programare, de schimbare a programării financiare, de gândire privind utilizarea fondurilor europene. A fost exprimată și de ministrul Dragoș Pîslaru și de ministrul Alexandru Nazare, dar eu vreau să atrag atenția că se termină PNRR-ul. Deci dintr-odată o bucată mare din fondurile europene nu vor mai fi disponibile pentru România. E posibil ca și banii pe fondurile de coeziune, ca pondere în PIB, să fie diminuate și în plus, în structură. Ministrul Pîslaru a făcut o aluzie. Fiindcă există și aici o nevoie mare. Ai nevoi legate de apărare, de competitivitate. De aceea s-a creat acest grup: Prietenii Coeziunii.

Deci s-ar putea să ne confruntăm cu un șoc pentru că nu știm cum va reacționa economia. Dacă ai creat un fel de adicție la mulți bani europeni și dintr-odată nu îi vei mai avea îți dai seama că trebuie să îi înlocuiești cu altceva. Dacă ai Parteneriate Public-Private (PPP) ar putea într-adevăr bani privați să intervină. Oricum, reducerea masivă a banilor europeni poate să accentueze această capcană posibilă numită capcana venitului mijlociu (middle income trap – eng.).

Vedeți cât de importante au fost fondurile europene în investițiile publice din România, cu nivel foarte înalt în 2025 și 2026 și, din păcate, după nu vom ști cum va fi ca pondere.

Voi face câteva constatări care eu zic că sunt relevante: corecția este un proces dureros, dar inevitabil, pentru că downgrade-ul era iminent în primăvară. Iar corecția se face, în largă măsură, prin taxa prin inflație. Sună cinic ce spun acum, dar altfel nu se putea. Nu pentru că Guvernul a dorit să creeze inflație pentru a se realiza o bună parte din corecția din 2025 și 2026, ci pentru că nu exista altă cale. Această teză cu reducerea puternică a cheltuielilor, vedeți și dvs. foarte bine. Noi, la Consiliul Fiscal, am dezavuat-o pentru că nu credeam în ea – iar viața a arătat că am avut dreptate. Pentru că dacă se putea face o reducere dramatică a cheltuielilor, să nu recurgi la creșteri de taxe și impozite, se făcea așa ceva. Viața a arătat că nu se poate.

Această creștere a inflației este așa cum a fost inflația surpriză din 2022, cu invadarea Ucrainei și creșterea costurilor energiei. E o prostie ce spun unii, că trebuie să încercăm să depreciem leul, să facem un fel de devalorizare externă pentru a ajuta corecția și pentru a reduce deficitul bugetar. Există și această teză. În primul rând ar fi foarte periculoasă pentru stabilitatea financiară a țării și nu știm nici ce eficacitate ar avea. Există și teza care iar este năucitoare a unora: că ”s-a văzut că piața finanțează și deficite de peste 8%, chiar 9%, deci să nu ne facem griji că noi ne dezvoltăm prin aceste deficite”. Este o prostie. Piața o singură dată îți închide ușa și nu mai ai acces deloc la finanțare. Se întâmplă.

Și teza că ”de ce nu colectăm mai bine pe termen scurt și cu asta rezolvăm problema”. Nu se poate, domne, nu se poate. Dovadă că nu se poate. Colegul Ionuț Dumitru a spus să desființăm ANAF-ul. Într-un fel are dreptate, prin modul în care ANAF funcționează. Dar nu poți să desființezi ANAF-ul și să construiești un altul. Țara asta trebuie totuși să colecteze taxe și impozite. Ce cred este că ai nevoie de o revoluție la ANAF pentru că această instituție, din date publice și din ce mai știm și noi, pare o instituție capturată de grupuri de interese. Vedeți câte date avem cu oameni din ANAF care sunt sub control judiciar, sunt prinși… Deci e foarte grav ce se întâmplă. Și nici digitalizarea nu este suficientă, pentru că este vorba despre voință politică și instituțională.

Deci nu cred în tăierea masivă a cheltuielilor, cred că ele trebuie eficientizate și tăiat acolo unde sunt privilegii. Pentru că se vorbește despre casta privilegiaților, deși nu sunt de acord cu aceste denumiri. Dar sunt salarii, venituri greu de explicat prin performanță. Pe de altă parte, să nu cădem nici în populism, pentru că avem companii mari, de pildă, controlate de stat. Dacă vrem performanță acolo nu se poate ca oamenii de acolo să aibă jumătate din veniturile pe care le obțin cei care conduc companii din aceleași domenii, în privat. Dar mesajul din partea Guvernului este corect, transmite că nimeni nu e mai presus de lege. Deși în țara asta unii sunt, de facto, oricât s-ar spune că nimeni nu e deasupra legii. Deși trăim într-o democrație, ea este ciuntită.

Deficitul bugetar ține politica monetară ostatică. Pentru că nivelul înalt al ratelor de politică monetară numai în Ungaria îl mai găsim – 6,5%. Este foarte înalt și mulți se întreabă de ce. Pentru că ai un deficit bugetar foarte mare și ai o inflație ieșită din comun. Acum avem și acest spike provocat de pachetul de măsuri, care era inevitabil. Nici nu poate să scadă rapid rata de politica monetară. Eu cred că ar avea sens și ar fi de considerat să nu se producă o liberalizare a tarifului la gaz natural în 2026 pentru că Banca Națională se luptă cu așteptări inflaționiste care ar putea scăpa de sub control. De aceea, în momentul în care inflația se va consolida pe un trend descendent clar și execuția bugetară va arăta că acea țintă a deficitului în apropiere de 6% va fi atinsă se va putea recurge și la o scădere a ratei de politică monetară. Ea nu poate fi slăbită acum. Pentru că există și această teză, scădeți rata de politica monetară ca să ajutăm și să stimulăm economia. În primul rând, această teză cum că ar trebui să stimulăm economia în contextul în care vrem să facem o corecție de amploare este ceva de… Am stimulat destul economia și am ajuns cu oiștea în gard, să ajungi la un deficit de 9%…

Vedem foarte bine creșterea inflației. Sunt date ale BNR. A vrut BNR așa ceva? BNR de ani de zile spune în comunicate: marea dificultate a noastră și în conduita noastră este legată de faptul că avem întrebari mari despre conduita politicii bugetare. Adică un deficit care tot creștea, argumentul fiind că noi ne dezvoltăm, că noi investim.

Încă o chestiune, care eu cred că este bine să o subliniez din nou: corecția bugetară din acest an este negativă. Faptul că ținta a mers de la ținta fantezie de 7% la 8,4% nu înseamnă că rectificarea este pozitivă. Pe execuția bugetară noi ne duceam la peste 9% din PIB. Guvernul nu a avut ce să facă. Cred că este prima dată și nu cred că am mai vorbit vreodată vizavi de o guvernare ca și cum aș fi sub pălărie guvernamentală. Este ceea ce constatăm și noi la Consiliul Fiscal, că este ceea ce ce se cerea. Putem comenta desigur unele măsuri, dar direcția e bună.

Avem o rectificare bugetară negativă. De aceea au țipat și miniștri, și sectoare economice. Salariile și pensiile vor rămâne în 2026 ca în 2025.

Cheltuielile de apărare complică ecuația bugetară și programarea bugetară, în viitor, va trebui să țină cont de așa ceva. Să te duci de la un 2-2,3% din PIB cât vor fi în acest an la 3,5% în 2-3 ani nu este simplu. La 5% nici nu mă gândesc. Vă dați seama ce înseamnă să dublezi cheltuielile de apărare. Ar trebui să ai o colectare magistrală a taxelor și impozitelor și mare parte din ce câștigăm să alocăm în apărare.

Cu o corecție întinsă pe 6 ani, vedem că ajustarea balanței structurale primare ar fi de peste 8% din PIB. Nu este țară în Uniune care ar avea de realizat o asemenea corecție. Este foarte dificil. Noi dacă în 2026 ajungem la 6% din PIB deficit este o mare realizare. Nu mai suntem unici, pentru că și Polonia e lipită la în jur de 6%. Mai e și Franța. Asta nu e o virtute, pentru că nu putem să rămânem cocoțați la 6%. Noi nu suntem în zona euro, deci riscul valutar există chiar dacă BNR are rezerve internaționale 76 miliarde de euro.

Revin la stimulare: corecția nu poate coabita cu stimulare fiscală și monetară. Nu ai cum. Impulsul fiscal este negativ, anul viitor va fi și mai puternic impulsul fiscal negativ. Iar politica monetară este prizonieră, ea nu poate să facă așa ceva. Policy-mix-ul, la noi, nu poate să jongleze cu instrumentele pe care le are în condiții de relativă normalitate. Fondurile UE pot atenua impactul contracției, asta este adevărat. Iar politica industrială prin bani europeni poate să țintească anumite sectoare. Chiar din 2026 poți să ai așa ceva. Poți să spui că și spitalele și drumurile sunt măsuri de politică industrială, dar asta e o accepțiune foarte largă. Eu mă refer la anumite sectoare care pot să tracteze și economia pe zona de exporturi mai viguroase, în domenii cu valoare adăugată mai înaltă. Poți să ai credite fiscale, intervine apoi și rolul Băncii de Dezvoltare și Investiții și apoi SAFE pentru industria de apărare. Dar nu ne salvează SAFE acum, pentru 2025 și 2026.

După 2026, trebuie să creștem colectarea. Adică ANAF să treacă printr-o schimbare profundă de mental colectiv, de la cei care conduc până la oameni. Asta înseamnă și redistribuire de prerogative, poate schimbarea statutului funcționarului, regim sancționatoriu… Trebuie să spargi ceva care operează pe întreg teritoriul țării. ANAF nu colectează de pe întreg teritoriul și sunt rente care se extrag din bugetul public. Bani care nu sunt colectați.

Ce poți să mai faci este să ai o creștere a PIB nominal care să fie superioară creșterii cheltuielilor publice. De aceea este important să ai creștere economică, dar depinde foarte mult de contextul european.

Să ai o eficiență mai bună a investițiilor și o prioritizare, ceea ce încearcă acest guvern.

Și apoi reformele structurale, vedem și aici ce opoziție teribilă există. Pentru că există structuri de rezistență în care nu poți intra cu tancul. Nu se poate. Trebuie cu inteligență, cu o coaliție de interese care vor într-adevăr reforme să reușim.

Diversificarea relațiilor economice externe. Există și acest spectru, ca Europa să nu înregistreze câștigurile de productivitate de care vorbește Mario Draghi. Pentru că Europa este strivită între SUA și China.

Și trebuie să avem venituri superioare din venituri nefiscale, posibil din redevențe, dar nu vreau să intru în această discuție.

Legat de contextul internațional și instituțional, el este în deteriorare în opinia mea. Se sesizează un nou val de dereglementare în industria financiară care pune sământă pentru o altă criză. Este o nebunie a activelor crypto… Să dereglementăm din nou că așa stimulăm economia, prin dereglementarea sectorului financiar. O nebunie pentru că iar apar datorii în marjă mari, opacitate, complexitate.

Și peste tot avem dominanța fiscală. Nu mai comentez ce se întâmplă în UE, dar pericolul este ca UE să nu ne tragă în sus. Ea ne oferă bani europeni, dar dacă ai cvasi-stagnare economică, dacă UE nu crește…

2 concluzii: să ne ajutăm singuri mai mult, adică să facem această corecție bugetară, într-o lume tot mai complicată și incertă, în care real politik creează șocuri, incertitudini și sfere de influență formale și informale. În plus, UE și NATO contează foarte mult pentru noi, dar este nevoie să avem politici deștepte acasă, pe care din păcate nu le-am avut.

Țara a crescut, s-a dezvoltat. Este o nebunie să zici că România… România nu e o oaie neagră. De aceea are și un venit per locuitor care e în jur de 80% din media UE. Dar în guvernanța publică sunt mari neajunsuri, din care unele au fost punctate și de către cei doi miniștri.