Criza imobiliară din Europa a încetat de mult să fie doar o problemă economică, devenind o barieră majoră în calea maturizării și stabilității tinerilor (18–35 de ani):
criza locuințelor duce nu doar la o presiune financiară fără precedent, ci și la la amânarea unor etape importante, precum părăsirea locuinței părinților și întemeierea propriei familii.
Prăpastia intergenerațională
Datele OECD referitoare la evoluția de-a lungul deceniilor a salariilor, prețurilor locuințelor și condițiilor de creditare indică o prăpastie intergenerațională.
Dacă în anii ’80 și începutul anilor ’90, o locuință medie în Europa costa de aproximativ trei patru ori venitul anual median al unei gospodării, acum, în marile orașe europene, Londra, Paris, Amsterdam sau Praga, raportul a atins sau depășit pragul de 10 – 12 ori venitul anual median în ultimii ani (2023 – 2025).
Analizele despre accesibilitatea locuințelor consideră mai relevantă statistica bazată pe venitul median (cel care împarte situația veniturilor dintr-o țară într-o jumătate ce depășește acest plafon și cealaltă jumătate, cu venituri sub pragul median).
Odată cu creșterea costurilor unei locuințe, viteza de acumulare a fondurilor necesare pentru avans a urcat semnificativ, conform cercetărilor privind accesibilitatea locuirii realizate de London School of Economics șiOxford.
Situația a împins în sus vârsta medie la care un european ajunge să-și cumpere prima locuință, de la aproximativ 28 – 29 de ani, în anii 80, la 34 – 36 de ani, în 2024. Aproximativ 36 de ani este vârsta medie în cazul României.
Efectele sociale ale crizei locuințelor
Din cauza lipsei unei locuințe stabile și accesibile, tot mai mulți tineri sunt forțați să locuiască împreună cu părinții mult peste vârsta de 20 de ani, vârsta medie la care părăsesc locuința părintească depășind 30 de ani în Croația, Grecia și Italia, conform Eurostat.
Criza locuințelor contribuie, de asemenea, la amânarea cu doi până la cinci ani a momentului întemeierii familiei și a nașterii primului nașterea primului copil, ceea ce generează diminuarea fertilității și contribuie la criza demografică din Europa.
Un studiu Eurofound publicat în decembrie arată că această „coabitare forțată” cu părinții limitează mobilitatea forței de muncă (tinerii nu se pot muta pentru joburi mai bune) și afectează sănătatea mintală prin lipsa intimității și a sentimentului de autonomie.
Cu chirii ce au crescut cu peste 25% în ultimul deceniu, unii tinerii nu pot pune bani deoparte pentru un avans la un credit ipotecar, rămânând blocați în piața chiriilor, mai arată studiul.
Povara financiară a locuinței
Conform cercetării Eurofound, aproximativ 10% dintre tinerii din UE cheltuiesc mai mult de 40% din venitul disponibil pe locuință (în Danemarca și Grecia, procentul este mult mai mare).
Această pondere de peste 40% din venitul disponibil cheltuită pentru locuire reprezintă „rata de suprasolicitare a costurilor de locuire”, un indicator important utilizat în tabloul de bord social al Pilonului European al Drepturilor Sociale (EPSR).
În 2024, 8,2 % din populația UE trăia într-o gospodărie supraîncărcată cu costuri de locuire, procent ce cuprinde situația tuturor gospodăriilor, indiferente de grupele de vârstă. Acest indicator a scăzut de la 10,1 % în 2017 și, după cum arată Eurofound (2025), a înregistrat o convergență ascendentă în timp, indicând îmbunătățiri medii în întreaga UE și reducerea disparităților între statele membre.
Îmbunătățirea, măsurată prin statistici oficiale, vizează mediile, indiferent de vârste, însă analiza detaliată arată o înrăutățire gravă pentru anumite grupe de vârste și categorii de lucrărori și venituri.
Metodologiile internaționale pentru acest indicator al îmovărăii costurilor cu locuirea sunt diferite: dacă la nivel european se consideră gospodăriile ca fiind „supraîncărcate” dacă plătesc mai mult de 40% din venitul lor pentru locuire, pragul tipic de accesibilitate nord-american este de 30%. Înainte de anii 1980, un prag de numai 25% („plata pe o săptămână pentru chiria pe o lună”) era considerat acceptabil în SUA.
Maxime istorice la costul locuinței și încetinire a creșterii salariilor tinerilor
Creșterile costurilor de locuire din ultimul deceniu au depășit creșterea salariilor, în special pentru lucrătorii tineri, arată studiul Eurofound, în cazul cărora dinamica salarială a încetinit, iar șansa de a ocupa poziții de conducere au scăzut.
De aceea, decalajul salarial bazat pe vârstă s-a lărgit. Pe măsură ce prețurile locuințelor și chiriile cresc mai rapid decât salariile, tinerii se confruntă cu o presiune financiară tot mai mare, în special în zonele urbane, unde oportunitățile de angajare sunt concentrate și unde trebuie să concureze cu investitori, turiști și persoane cu venituri mult mai mari.
Ponderea venitului alocată locuirii de către tinerii de 18-29 de ani a rămas constantă (aprox. 32-33%).
Provocările actuale legate de accesibilitatea locuințelor reprezintă o povară grea pentru cea mai tânără generație. Pentru persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani, procentul din venitul disponibil cheltuit pentru costurile locuinței este de 31,1. Pentru următoarea generație ca vârstă (30-39 ani), acesta scade la 22,8.
În întreaga UE, 23% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani cheltuiesc peste 40% din veniturile lor pe locuință.
Acest procent scade la 12% în cazul persoanelor cu vârste cuprinse între 30 și 39 de ani.
Corelările cu vârsta:
- Persoanele din categoria de vârstă cea mai tânără (18-29 ani) sunt de aproape două ori mai susceptibile să fie supraîncărcate cu costurile locuinței, în comparație cu cele din categoria de vârstă imediat următoare (30-39 ani), cu 23 % și, respectiv, 12 % supraîncărcate.
- De asemenea, tinerii care locuiesc în zone urbane se confruntă cu dificultăți deosebite în ceea ce privește accesibilitatea locuințelor. Rata costurilor excesive ale locuințelor pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 și 29 de ani din orașe este de 26%, în timp ce pentru aceeași grupă de vârstă din zonele rurale este de 13%.
- Aceste dificultăți sunt mai puțin pronunțate pentru grupurile mai în vârstă. De exemplu, pentru persoanele cu vârste cuprinse între 30 și 39 de ani, diferența dintre rata de supraîncărcare a costurilor locuințelor între gospodăriile urbane și cele rurale este mult mai mică (13% și, respectiv, 10%).
Există, de asemenea, variații semnificative între statele membre. În Grecia, 79% dintre tinerii din orașe sunt supraîncărcați cu costurile locuințelor, față de 7% în Lituania.
Fenomen paralel: Creștere ponderii persoanelor cu restanțe la locuire
Pentru unele gospodării, cheltuirea a 40% din venit pe locuire poate însemna insuficiența resurselor pentru alte cheltuieli vitale, cum ar fi îngrijirea copiilor sau sănătatea.
De aceea, mulți tineri ajung să aibă restanțe la costurile de locuire, care includ nu numai chirii sau rate, ci utilitățile, cele din urmă fiind primele pe care o persoană cu probleme financiare alege să le amâne.
Tinerii care se mută singuri sunt adesea „săraci în locuință”, cheltuind o parte disproporționată din venit pe chirie sau rate, arată Eurfound.
La nivelul mediei UE, datele din 2023 arată că 4,7% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani au avut restanțe la plata ratei sau a chiriei cel puțin o dată în ultimele 12 luni.
Sociologii au constatat că există o ierarhie a fricii: pierderea adăpostului (evacuarea) este riscul suprem, în timp ce tăierea utilităților este văzută ca o problemă care poate fi remediată ulterior.
Tinerii sunt cei mai expuși aici, fiind segmentul cu cea mai mică „rezervă” de economii pentru situații de urgență.
Cea mai ridicată incidență a restanțelor la utilități rămâne în rândul celei mai tinere cohorte, arată Eurostat.
Grecia a înregistrat cea mai mare prevalență a tinerilor de 18 – 29 de ani cu restanțe la rate sau chirie (18,9%). La polul opus, în Polonia, în 2023, mai puțin de 1% dintre tinerii din aceeași categorie de vârstă au raportat restanțe, o ușoară scădere față de nivelul de 1,5% din 2018.
Spre deosebire de Grecia (18.9%), România se situează de obicei mai aproape de media UE la restanțele la credit, dar mult mai sus la restanțele la utilități.
„Capcana” urbană și decalajul salarial
Cercetarea Eurofound arată o realitate economică dură: salariile tinerilor nu mai țin pasul cu piața imobiliară.
În primul rând, este vorba de o competiție ilegală – tinerii nu se mai bat pentru un apartament doar cu alți tineri, ci cu investitori imobiliari și platforme de închirieri pe termen scurt (tip Airbnb), ceea ce explică de ce în orașe rata de suprasolicitare este dublă (26%) față de zonele rurale (13%).
Studiile europene arată, de asemenea, că există un fenomen de stagnare a carierei: tinerii ajung mai greu în poziții de senioritate, ceea ce înseamnă că „vârful” lor de venit este amânat, în timp ce costurile de intrare pe piața locuințelor (avans la credit, chirii mari) sunt la un maxim istoric.
Harta inegalității europene: Grecia vs. Polonia
Analiza comparativă a situației din statele membre scoate la iveală eșecuri sau succese sistemice:
- Grecia: Cu 79% dintre tinerii din orașe suprasolicitați de costuri și o medie de 62% din venit alocată locuirii, țara se află într-o criză imobiliară gravă.
- Luxemburg: Este exemplul de piață „scăpată de sub control”, unde în doar 5 ani, efortul financiar al tinerilor a sărit de la 34% la 52% din venit.
- Paradoxul Polonia: Deși tinerii polonezi percep locuirea ca pe o povară grea (50%), restanțele lor sunt sub 1%. Aceasta sugerează o disciplină financiară extremă sau un sprijin familial puternic care previne intrarea în incapacitate de plată.
Rata de suprasolicitare în orașele universitare din România
Deși media națională poate părea echilibrată, în centrele urbane (unde se concentrează tinerii de 18-29 de ani), situația României oglindește cazurile Greciei sau Luxemburgului:
În orașe precum Cluj-Napoca, chiria medie pentru un apartament cu o cameră depășește adesea 50% din salariul net al unui proaspăt absolvent.
Aceasta depășește pragul de 40% (overburden rate), plasând o mare parte a tinerilor urbani din România în categoria celor „suprasolicitați financiar”.
(Citește și: ”Cristian Grosu / Optimistul, negurosul și periculosul an 2026 pentru România”)
(Citește și: Criza locuințelor în Uniunea Europeană este abia la început)
****
Urmărește-ne pe Google News
