Dintre 186 de țări de analizate, doar Guyana produce suficientă hrană pentru a-și hrăni toți cetățenii în mod autosuficient, fără importuri externe, potrivit unui studiu citat de BBC.
Acesta a analizat cât de bine poate fiecare țară să-și hrănească populația în funcție de șapte grupe alimentare: fructe, legume, lactate, pește, carne, proteine vegetale și alimente de bază bogate în amidon.
La nivel mondial, cercetarea a constatat că 65% dintre țări produc în exces carne și lactate, comparativ cu necesarul alimentar al propriei populații.
Studiul a arătat că Guyana, situată în America de Sud, este singura țară care se poate lăuda cu autosuficiență totală, în timp ce China și Vietnamul sunt aproape, reușind să producă suficientă hrană în șase din cele șapte grupe alimentare analizate.
Doar una din șapte țări analizate a fost considerată autosuficientă în cinci sau mai multe categorii.
Conform rezultatelor studiului, România este autosuficientă la cinci din șapte categorii, respectiv: fructe, lactate, carne, proteine vegetale și alimente de bază bogate în amidon.
Deficit global de plante bogate în nutrienți
La nivel global s-a constatat un deficit de plante bogate în nutrienți, mai puțin de jumătate dintre țările incluse în studiu producând suficiente proteine vegetale – precum fasole, năut, linte, nuci și semințe – sau carbohidrați amidonoși, iar doar 24% cultivau suficiente legume.
Europa și America de Sud erau, în general, mai aproape de autosuficiență alimentară decât alte regiuni. Însă micile state insulare, țările din Peninsula Arabă și cele cu venituri reduse aveau o probabilitate mai mare de a depinde de importurile externe pentru hrană.
Șase țări – Afganistan, Emiratele Arabe Unite, Irak, Macao, Qatar și Yemen – nu produceau suficiente alimente din nicio categorie pentru a fi considerate autosuficiente în acel domeniu.
Nivelurile scăzute de autosuficiență pot reduce capacitatea unei țări de a face față unor șocuri bruște în aprovizionarea globală cu alimente
„Un nivel scăzut de autosuficiență nu este neapărat un lucru rău”, a declarat dr. Jonas Stehl – cercetător la Universitatea din Göttingen și autor principal al studiului – pentru BBC Science Focus. „Există motive valide și adesea benefice pentru care o țară nu produce majoritatea hranei de care are nevoie.”
De exemplu, o țară ar putea să nu aibă suficiente precipitații, soluri de bună calitate sau temperaturi stabile pentru a cultiva suficientă hrană pentru populație.
Stehl a spus că, de asemenea, poate fi mai rentabil să imporți alimente din regiuni mai potrivite pentru producția lor.
„Totuși, nivelurile scăzute de autosuficiență pot reduce capacitatea unei țări de a face față unor șocuri bruște în aprovizionarea globală cu alimente, cum ar fi secetele, războaiele sau interdicțiile de export”, a adăugat el.
Discuțiile despre avantajele autosuficienței alimentare s-au intensificat în urma pandemiei de COVID-19 și a războiului din Ucraina
Discuțiile despre avantajele autosuficienței alimentare s-au intensificat în urma pandemiei de COVID-19 și a izbucnirii războiului dintre Rusia și Ucraina – momente în care instabilitatea a perturbat aprovizionarea constantă cu alimente în țările importatoare.
Stehl a adăugat că „revenirea interesului” pentru autosuficiența alimentară națională ar putea reflecta și schimbări politice mai ample, „inclusiv creșterea naționalismului și dorința unora de a reduce dependența de alte țări”.
„Construirea unor lanțuri de aprovizionare alimentară rezistente este esențială pentru asigurarea sănătății publice”, a concluzionat Stehl.
(Citește și: ”UE vrea să introducă restricții la importurile de alimente, după modelul american”)
***
Urmărește-ne pe Google News
