Folosind date din 13 țări, un grup de experți ai think-tank-ului CEPR avertizează că majoritatea oamenilor evaluează greșit nivelul datoriilor și își pierd încrederea în guverne cu fiecare reducere bugetară.
Un grup mai mic, mai bogat și mai experimentat de alegători are o înțelegere mai bună a realităților fiscale.
Totuși, toate grupurile împărtășesc o preocupare comună: că eforturile de stabilizare a datoriei îi vor penaliza în mod disproporționat.
„Aceste rezultate arată cum dezinformarea și memoria colectivă modelează politica datoriilor – și de ce, pentru a repara politica fiscală, trebuie mai întâi corectată percepția publică”, susțin autorii.
Sprijinul sau opoziția publicului pot determina succesul sau eșecul reformelor fiscale. Cercetări recente arată însă că majoritatea cetățenilor au o înțelegere limitată și distorsionată a datoriei publice și a politicii fiscale. Aceste percepții greșite au consecințe reale asupra comportamentului economic și asupra modului în care sunt concepute politicile.
Golul de cunoștințe: ce cred oamenii despre datorie
Cercetarea CEPR, realizată în rândul a peste 27.000 de respondenți din 13 state, arată o diferență uriașă între nivelul real al datoriei și percepția publicului. În țările cu un raport datorie/PIB peste 100% – precum SUA, Regatul Unit, Canada, Japonia, Franța și Italia – oamenii subestimează constant dimensiunea datoriei publice, iar asta poate diminua sprijinul pentru reformele necesare.
Majoritatea respondenților se confruntă, de asemenea, cu dificultăți în a înțelege relațiile de bază dintre taxe, cheltuieli, deficit și datorie. De exemplu, deși 58% recunosc că o creștere a cheltuielilor mărește deficitul, doar 42% înțeleg că reducerea cheltuielilor îl micșorează. Această „eroare de percepție” arată că oamenii reacționează mai puternic la pierderi decât la câștiguri – un tipar cunoscut în economia comportamentală.
Totuși, există diferențe semnificative între grupuri. Vârsta și deținerea de active financiare sunt cei mai puternici factori care influențează cunoașterea fiscală. Persoanele mai în vârstă și cele cu economii sau investiții înțeleg mai bine mecanismele finanțelor publice.
Așteptări și pesimism: ce cred oamenii că se va întâmpla
Lipsa de cunoștințe fiscale nu înseamnă indiferență față de datorie. Întrebați despre viitoarele ajustări fiscale, majoritatea oamenilor se așteaptă la creșteri de taxe, nu la tăieri de cheltuieli. Aproximativ două treimi dintre respondenți cred că taxele vor crește, în timp ce doar o treime se așteaptă la scăderea cheltuielilor guvernamentale.
Mai mult, oamenii cred că ei vor fi cei care vor suporta povara acestor ajustări. Cei cu venituri mari se așteaptă la taxe mai mari pentru bogați și corporații, dar sunt mai puțin convinși că vor fi afectate pensiile și programele sociale, comparativ cu cei cu venituri mici sau medii. Acest pesimism autoreferențial explică de ce mulți se opun reformelor: dacă cred că vor pierde personal, nu vor susține schimbarea.
Rolul experienței: cum istoria influențează convingerile
Oamenii învață din experiențele trecute: expunerea la perioade anterioare de austeritate fiscală influențează convingerile actuale despre datorie și politică. Cei care au trăit astfel de perioade sunt mai pesimiști în privința datoriei, se așteaptă la creșteri de taxe și inflație și au mai puțină încredere în capacitatea guvernului de a gestiona finanțele.
Tipul de consolidare contează: cei care au experimentat ajustări bazate pe reducerea cheltuielilor, mai degrabă decât pe creșteri de taxe, sunt mai sceptici privind eficiența politicii fiscale și se așteaptă la noi tăieri bugetare.
Poate informația schimba percepțiile?
Pentru a testa acest lucru, am oferit participanților informații corecte despre nivelul datoriei și relațiile fiscale – inclusiv raportul datorie/PIB al țării lor și explicații despre cum funcționează finanțele publice.
Rezultatele sunt nuanțate:
- În țările cu datorii stabile sau în scădere, informarea a redus așteptările privind creșterea taxelor, mai ales la cei care supraestimau datoria.
- În țările cu datorii în creștere, informarea a crescut așteptările privind tăierile de cheltuieli, mai ales la cei care subestimau datoria.
Mai interesant este faptul că persoanele care au trăit experiențe anterioare de consolidare fiscală sunt mai dispuse să își schimbe așteptările atunci când primesc informații noi – ceea ce sugerează că experiența influențează modul în care oamenii procesează datele.
Potrivit cercetătorilor, concluziile studiului au trei implicații principale:
- Guvernele trebuie să comunice mai bine despre datorie și sustenabilitate fiscală. Așa cum băncile centrale folosesc „ghidarea anticipativă” pentru a menține așteptările privind inflația, guvernele ar trebui să adopte o comunicare mai clară pentru a modela așteptările fiscale.
- Mesajele trebuie adaptate contextului. În țările foarte îndatorate, accentul pe disciplina cheltuielilor poate fi mai eficient decât avertismentele privind taxele. În țările cu datorii mici, clarificarea lipsei unei presiuni imediate poate preveni anxietatea inutilă.
- Costul politic al austerității este real și persistent. Refacerea încrederii publice necesită mai mult decât politici sănătoase — necesită o nouă abordare a implicării și comunicării cu cetățenii.
(Citește și: ”Banii – sursă de conflict între generații: Z economiseşte pentru vacanţe, Y şi X pentru copii, iar Boomers pentru urgențe – Studiu”)
***
Urmărește-ne pe Google News
