Industria siderurgică din România are potențialul de a deveni competitivă, dar se confruntă cu blocaje la nivel de politici publice și de reglementare, ceea ce duce la subutilizarea fondurilor UE, prețuri ridicate ale energiei și incertitudine în investiții, din cauza întârzierilor în planificarea națională a infrastructurii pentru hidrogen și a lanțurilor de aprovizionare cu fier vechi de înaltă calitate, potrivit unui raport Energy Policy Group (EPG).
În ultimii ani, producătorii români de oțel s-au confruntat cu provocări semnificative, similare celor resimțite de majoritatea industriilor din UE, cum ar fi: creșterea prețurilor la energie, concurența sporită din afara UE și cererea fluctuantă toate acestea exercitând o presiune imensă asupra operațiunilor și competitivității industriei, subliniază specialiștii.
România este una dintre puținele țări din Europa Centrală și de Est care mai are producție primară de oțel, iar aceasta contribuie semnificativ la economia națională și la menținerea locurilor de muncă, susțin specialiștii.
”Competitivitatea industriei siderurgice este amenințată de prețurile ridicate și volatile ale energiei, incertitudinea privind disponibilitatea hidrogenului și a fierului vechi, capacitatea limitată de obținere a finanțării, precum și lipsa unei piețe și a cererii pentru oțelul verde”, se arată în raport.
Pe termen lung, menținerea competitivității necesită în mod inevitabil o tranziție de la producția convențională de oțel la cea cu emisii reduse de carbon, ceea ce presupune energie verde la prețuri accesibile, transformarea proceselor de producție și investiții substanțiale.
În contextul unei presiuni majore de a concura într-o lume cu emisii reduse de carbon, precum și al impulsului politic generat de Clean Industrial Deal și viitorului plan de Acțiune pentru Oțel și Metale, România trebuie să implementeze cât mai curând acțiuni concrete esențiale pentru a-și menține industria siderurgică.
Printre acestea se numără:
- extinderea rapidă a producției de energie regenerabilă;
- dezvoltarea infrastructurii pentru hidrogen;
- clasificarea fierului vechi drept resursă critică;
- absorbția proactivă și eficientă a fondurilor europene;
- crearea unor noi instrumente de finanțare și reducere a riscurilor;
- atragerea investițiilor private;
- crearea unor piețe solide pentru oțelul verde în sectoarele construcțiilor, industriei auto și construcțiilor navale.
EPG este un think-tank independent specializat în politici de energie și climă, concentrându-se pe decarbonizarea economiilor din România și din Europa Centrală și Sud-Estică. Fondat în 2014, EPG funcționează ca un institut de cercetare finanțat în principal prin granturi competitive de cercetare. Cercetările sale au ca scop promovarea unui dialog constructiv, bazat pe dovezi, privind decarbonizarea și transformarea economică între factorii de decizie și public, atât la nivel regional, cât și global.
(Citește și: ”Siderurgia românească s-a scufundat sub prețurile energiei și a dumpigului din țările non-UE: minus 30% în 4 ani. Exportăm zeci de mii de tone de fier vechi pentru că nu mai e rentabil să-l prelucrăm. Și importăm produs finit”)
(Citește și: ”UE – consultări strategice pe viitorul siderurgiei, pe fondul iminentei impuneri de tarife de către SUA”)
***
Urmărește-ne pe Google News
