Un raport pregătit de specialiștii din 8 guverne europene arată că petrochimia europeană este din ce în ce mai vulnerabilă la importurile din țări non-UE.
Mai mulți așa-numiți „compuși chimici strategici” rezultați din petrochimie și cracare prin abur în rafinării se apropie de un „prag critic” al importurilor, în timp ce în cazul altora UE deja înregistrează deficite comerciale care pun în pericol alte industrii vitale.
România și alte 7 state europene au semnat de altfel o declarație comună, în marja Consiliului pentru competitivate al UE , prin care a solicitat realizarea unui „nomenclator” european în care să fie incluși o serie de „compuși chimici strategici”, catalogare care să permită sprijinirea producției lor în Europa.
Cele 8 țări, adică România, Franța, Spania, Italia, Olanda, Cehia, Ungaria și Slovacia, arată că industria chimică europeană „se confruntă cu o criză majoră”, respectiv cu o scădere de 12% a producției între anii 2019-2023, în mare parte din cauza prețurilor mari la energie sau în relație cu input-uri energetice, precum și din cauza competiției în anumite cazuri neloiale a unor țări non-UE.
Mulți compuși chimici vitali se află la „pragul limită al vulnerabilității”
Analiza se centrează pe indicele concentrării importurilor (import concentration index – HHI). În cazul butadienei (compus chimic important din punct de vedere industrial, utilizat pentru producerea cauciului sintetic) și a fenolului (unul din cele mai importante produse derivate din benzen pentru industria farmaceutică și cea agrochimică), UE se află la „pragul limită al vulnerabilității” (HHI > 4.000) din 2019 încoace.
Mare parte din importurile de butadienă provin din China și Taiwan, în timp ce producția UE se află pe o tendință mai îndelungată de scădere. Fenolul, la fel ca benzenul, înregistrează deficit comercial la nivelul UE – pe lângă o concentrare mare a importurilor, reiese din datele Eurostat. În timp ce benzenul are surse de aprovizionare mai diverse, importurile provin totuși dintr-o regiune cu un context geopolitic complicat (Turcia, Orientul Mjilociu, Israel).
Per total, din cei 4 compuși chimici considerați vitali (etilenă, propilenă, butadienă și benzen) în producția industrială, trei manifestă deficite comerciale semnificative și/sau prezintă risc din cauza nivelului ridicat al expunerii importurilor pe un număr mic de țări: (1) etilenă, (2) butadienă și (3) benzen (cu tot cu fenol).
Compuși chimici anorganici vitali – Producătorii sunt expuși la prețurile mari la energie, care în UE sunt peste cele din alte regiuni
Compuși chimici anorganici vitali sunt considerați clorul și hidroxidul de sodiu, ambele obținute în principal prin electroliză, care sunt materii prime anorganice esențiale, utilizate în aplicații de igienă și detergenți, tratarea apei și numeroase sinteze chimice.
(Citește și: ””Deșteaptă-te, Bruxelles!”. CRONICILE Nr. 75. Sumarul, titlurile, autorii, coperta”)
Clorul, în combinație cu etilena, permite producerea PVC-ului, un polimer utilizat în construcții, echipamente sanitare și aplicații medicale.
Procesele de electroliză sunt de obicei extrem de electro-intensive, expunând producătorii la fluctuațiile prețului energiei și la decalajul de preț față de regiunile non-UE, care în general au prețuri mult mai mici.
Clorul gazos nu poate fi importat, ceea ce face ca producția locală să fie esențială (spre deosebire de unii derivați downstream ai acestuia). În schimb, hidroxidul de sodiu înregistrează un deficit comercial semnificativ la nivelul UE.
Sulful, siliciul și carbonatul de sodiu – Compuși care susțin numeroase lanțuri valorice
Totodată, sulful, siliciul și carbonatul de sodiu sunt trei compuși strategici care susțin mai multe lanțuri valorice.
Sulful este utilizat în tratarea combustibililor și se regăsește în numeroase molecule agrochimice. Siliciul, pe lângă rolul său esențial în semiconductori și plachete de siliciu, este utilizat într-o varietate de polimeri siliconici și materiale pentru aplicații tehnice, în timp ce carbonatul de sodiu este esențial în producția de sticlă, dar și în detergenți, produse agrochimice, formulări farmaceutice și tratarea gazelor industriale.
UE înregistrează un deficit comercial important pentru carbonatul de sodiu și siliciu. În special, deficitul la carbonatul de sodiu se adâncește constant din 2019, deoarece țări non-UE, precum Turcia, extrag masiv acest compus din resurse geologice și concurează puternic cu producătorii europeni de sodă calcinată.
Creșterea rapidă și masivă a importurilor de carbonat de sodiu, precum și concentrarea ridicată a acestora (așa-numitul indice Herfindahl-Hirschman situându-se între 6.600 și 7.300 din 2019), face ca acest produs să fie considerat „critic”.
Concentrarea importurilor de sulf este, de asemenea, fluctuantă. Deși balanța comercială a UE este aproape echilibrată în prezent, este important de menționat că principala sursă de sulf este reprezentată de rafinăriile de petrol, care sunt în declin structural în Europa din cauza tranziției către vehicule electrice, ceea ce generează incertitudine pe termen lung în privința aprovizionării.
În același timp, acidul fluorhidric este esențial pentru întreaga chimie a fluorului, care acoperă o gamă largă de molecule strategice, de la medicamente la polimeri de înaltă performanță (PVDF, PTFE, etc.), cu proprietăți de rezistență chimică și termică necesare în fabricile de semiconductori, în baterii și pentru tratamente de suprafață.
Producția de aminoacizi strategici este amenințată de importuri masive din Asia
Deși sunt poziționați în aval față de blocurile de bază ale chimiei organice menționate anterior, metionina și lizina sunt doi aminoacizi esențiali pentru nutriția umană și animală. Pe lângă faptul că sunt molecule-cheie, ele au și o importanță tehnologică, deoarece producția lor industrială poate fi bazată fie pe combustibili fosili, fie pe biotehnologie prin fermentație, ceea ce reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea unor surse alternative de carbon.
Producția acestor aminoacizi în UE este amenințată de importurile masive din Asia. Între 2019 și 2023, UE a înregistrat un deficit comercial mediu de 379 milioane euro pentru lizină. În ceea ce privește metionina, balanța comercială rămâne pozitivă, dar importurile concurente sunt foarte concentrate (indicele HHI situându-se între 5.800 și 7.500 din 2019), fiind dominate de China și Malaezia.
Molecule derivate din gaz natural. Producătorii de amoniu din Europa au costuri triple față de cei din SUA
Amoniacul și metanolul, ambele obținute prin transformări directe ale gazului natural, sunt două molecule strategice esențiale.
- Metanolul este utilizat în multiple sinteze chimice (formaldehidă, acid acetic, metilamină, etc.) și în aditivi pentru combustibili (MTBE). Totuși, capacitățile de producție ale UE sunt subutilizate și acoperă mai puțin de 50% din consumul total, cu importuri masive, provenind din Trinidad & Tobago sau SUA. Metanolul este considerat strategic și datorită potențialului său de utilizare ca combustibil pentru transportul maritim și aviație, fiind una dintre principalele molecule vizate pentru utilizarea carbonului în viitor.
- Amoniacul este utilizat în principal pentru fertilizatori (nitrați de amoniu, uree), fiind crucial pentru suveranitatea agricolă a UE. De asemenea, este necesar pentru introducerea azotului în molecule organice și pentru producerea unei varietăți de compuși, inclusiv polimeri de înaltă performanță și fibre sintetice precum poliamidele (utilizate în parașute, airbaguri și componente structurale pentru automobile). Amoniacul și derivații săi (în principal fertilizatorii) se confruntă cu o concurență agresivă a importurilor din țări non-UE, în special din regiunile unde gazul natural este abundent și ieftin (Trinidad & Tobago, SUA, Orientul Mijlociu, Rusia).
Aceste două molecule au avut o balanță comercială defavorabilă în perioada 2019-2023.
Notă explicativă: Cei 4 compuși chimici fundamentali ai chimiei organice și polimerilor
Patru molecule de bază pentru majoritatea sintezelor chimice și polimerilor au fost identificate drept „strategice”:
- Etilena,
- Propilena,
- Butadiena,
- Benzenul.
În prezent, aceste molecule sunt obținute în principal prin petrochimie, în instalații de cracare cu abur (steam crackers). Ele reprezintă elementele de bază pentru majoritatea reacțiilor chimice industriale și pot fi transformate în medicamente, materiale de construcții sau componente de înaltă performanță, inclusiv pentru industria auto și tehnologiile verzi.
Totuși, instalațiile de cracare cu abur din Europa se confruntă cu un deficit de competitivitate din cauza costurilor ridicate ale energiei și ale materiei prime (nafta), precum și a concurenței puternice din partea unor instalații de mari dimensiuni din afara UE (care folosesc gaz de șist în SUA, de exemplu).
- Etilena este utilizată pentru producția de polietilenă (folosită în ambalaje alimentare, țevi de gaz…), PVC (utilizat în construcții, echipamente medicale…), PET, polistiren și diverse substanțe chimice esențiale pentru sinteza moleculelor organice și polimerilor. Este principalul motor economic ale unei instalații de cracare cu abur.
- Propilena este utilizată pentru producția de polipropilenă (ambalaje alimentare, echipamente medicale și, mai ales, componente auto și carcase de baterii), dar și pentru sinteza unor molecule organice precum fenolul și acetonă, esențiale pentru industria farmaceutică (inclusiv pentru aspirină) și aminoacizii sintetici.
- Butadiena este utilizată în producția de cauciucuri și polimeri speciali (precum poliamidele).
- Benzenul este utilizat în fabricarea polimerilor (PET, PS, etc.), dar și a multor molecule organice esențiale pentru industria farmaceutică (aspirină, paracetamol) și agroindustrie.
Pierderile de capacitate pentru aceste molecule în UE ar putea avea un impact negativ major asupra multor industrii europene.
(Citește și: ””Deșteaptă-te, Bruxelles!”. CRONICILE Nr. 75. Sumarul, titlurile, autorii, coperta”)
(Citește și: ”România şi alte 7 state UE cer Comisiei protejarea industriei chimice prin compensarea costurilor cu CO2”)
***
Urmărește-ne pe Google News
