Criza combustibililor fosili declanșată de războiul din Orientul Mijlociu prinde Europa pe picior greșit, deși, teoretic, ar trebui să nu avem o problemă:
jumătate din energia produsă în UE nu depinde de petrol sau de gaze, ci e produsă din surse regenerabile. Cu toate acestea, statele europene nu pot ține prețul energiei sub control, iar acest lucru e cauzat de modul în care ”schemele de formare a prețurilor” sunt nocive pentru economii.
Ponderea energiilor regenerabile în mixul producției energiei electrice a UE a ajuns în 2025 la aproape de jumătate din total (47,3%).
Însă criza declanșată de războiul din Iran a provocat scumpirea abruptă a gazelor naturale, care a dus la scumpirea energiei electrice. În ciuda producției puternice de energie din surse regenerabile, fără să fie arse hidrocarburi, factura consumatorilor din Europa a crescut puternic. De ce, vom vedea mai jos:
Producția din regenerabile și ecuația toxică din care rezultă prețurile mari
Deși energia regenerabilă e, teoretic, mult mai ieftină și acoperă jumătate din producția europeană, prețurile sunt mari deoarece la energia electrică ele sunt determinate de cel mai scump combustibil disponibil pentru a satisface cererea, așa că utilizarea chiar și a unei cantități mici de gaz sau cărbune scump înseamnă că facturile pot crește vertiginos.
Factorul important pentru cât de mult se scumpește factura de energie îl reprezintă ponderea regenerabilelor în mixul energetic al fiecărei țări din UE. Un studiu de caz este Spania care beneficiază de vânturi puternice și multe zile însorite care duc la o producție sustenabilă de energie verde. Gazele naturale sunt folosite doar pentru a acoperi în medie cererea pe o perioadă de doar 15% dintr-o zi în Spania. În alte țări însă, gazele acoperă în medie cererea timp de 90% dintr-o zi, cum ar fi cazul Italiei. Astfel, în Spania prețul en-gros al energiei electrice este mai puțin influențat de gaz, decât Italia.
Însă în ceea ce privește prețul pentru utilizatori, prețul gazelor stabilește prețul tuturor producătorilor, chiar dacă consumul de gaze reprezintă doar o mică parte din mixul total. În aceste circumstanțe, generatorii de energie regenerabilă pot încasa un profit mare datorită prețului ridicat plătit ultimului generator de gaze, iar clientul nu beneficiază de costuri mai mici legate de energia regenerabilă.
Gazul stabilește prețul energiei regenerabile. Acest mecanism de piață a fost conceput înainte ca energia regenerabilă să ajungă la o pondere atât de mare în mixul energetic. Fără a fi nevoie de modificarea ponderilor surselor de energie, schimbarea modului de formare prețului pe piața en-gros și o mai bună conectivitate ar duce la scăderea prețurilor.
În 2025, 47,3% din producția de energie electrică în UE a provenit din resurse regenerabile de energie. Aceasta reprezintă o creștere substanțială a ponderii în comparație cu 2021, înainte de izbucnirea războiului din Ucraina. Printre țările UE, cele mai mari ponderi a producției de energie electrică din surse regenerabile au fost înregistrate îna Danemarca (92,4%, în mare parte eoliană), Austria (83,1%, în mare parte hidro) și Portugalia (82,9%, în mare parte hidro și eoliană).
Cele mai mici ponderi a energiilor regenerabile în mixul energetic au fost înregistrate în Malta (16,2%), Cehia (16,6%) și Slovacia (17,8%). Trebuie menționat că Cehia și Slovacia au o pondere foarte mare din producția netă de energie electrică provenită de la rectoarele nucleare (40% și, respectiv, 66%). Polonia, Ungaria și Slovenia au ponderi mai mari de energie electrică din surse regenerabile, dar încă sub media UE.
România se situează la nivelul mediei UE cu o pondere a regenerabilelor în mixul energetic de 48% din total.
Dezavantajul energiilor regenerabile, eoliană și solară constă în lipsa de predictibilitate. Astfel anul trecut, în primele două luni producția de energie verde a fost redusă simțitor din cauza vitezei reduse a vântului și debitelor mici ale râurilor și fluviilor.
Costurile energiilor regenerabile sunt competitive. Costurile, nu prețurile finale
Agenția Internațională pentru Energie a calculat „costul echivalent” (Costul nivelat al energiei electrice (LCOE) este o măsură a costului mediu net actual al generării de energie electrică pentru un generator pe întreaga durată de viață. Este unul dintre indicatorii de cost utilizați pentru planificarea investițiilor și pentru a compara diferite metode de generare a energiei electrice).
Din prognoza costurilor, cu excepția energiei eoliene offshore, rezultă că energiile regenerabile sunt competitive ca preț. La centralele pe combustibili fosili, competitivitatea lor depinde de prețul gazelor naturale. Energia nucleară este cea mai scumpă, dar e preferată pentru că e produsă în bandă, nu poluează și e o sursă fiabilă.
În plus, energia nucleară are avantajul celui mai bun randament, de circa 90%. La acest capitol cel mai prost stau energiile regenerabile. Astfel, centralele fotovoltaice au un randament de 17%, iar cele eoliene 23%. Randamentul reprezintă energie efectiv produsă, raportată la puterea instalată.
Estimarea AIE a „costurilor echivalente” pentru centralele aflate în construcție:
Sursa: EIA, Levelized Cost of New Generation Resources in the Annual Energy Outlook 2025.
Cele mai mici ponderi a energiilor regenerabile în mixul energetic au fost înregistrate în Malta (16,2%), Cehia (16,6%) și Slovacia (17,8%).
Trebuie menționat că Cehia și Slovacia au o pondere foarte mare din producția netă de energie electrică provenită de la rectoarele nucleare (40% și, respectiv, 66%). Polonia, Ungaria și Slovenia au ponderi mai mari de energie electrică din surse regenerabile, dar încă sub media UE.
În România, generarea de energie electrică din surse regenerabile a ajuns la 48% din totalul producției de energie electrică.
Din graficul de mai sus, se observă că în 2025, în ciuda creșterilor puterii instalate în centrale eoliene, producția de electricitate a scăzut din cauza vitezei reduse a vântului mai ales în primele două luni ale anului.
Această lipsă a vântului a coincis cu scăderea drastică a debitelor râurilor și fluviilor din Europa, generarea de electricitate în hidrocentrale ajungând la un minim, ceea ce a pus la grea încercare funcționarea sistemului energetic continental.
Anul trecut, România în ianuarie și februarie a fost nevoită să pornească toate centralele electrice pe bază de cărbune și gaze și să importe masiv energie electrică. În ianuarie 2025, producția hidro a României a scăzut cu aproape 44%, comparativ cu anul aceeași lună din 2024, iar cea din parcurile eoliene s-a redus cu 38%.
În România, 2022 a marcat accelerarea investițiilor în regenerabile
În România, după izbucnirea războiului din Ucraina, a crescut rapid capacitatea de producție în centrale eoliene și solare. În ciuda acestei creșteri rapide, producția a fluctuat, în 2025, ponderea energiei electrice din surse regenerabile fiind mai mică decât în 2023. Ceea mai mare scădere a producției s-a înregistrat în hidrocentrale, de la 18,6 TWh în 2023, la doar 13,3TWh în 2025. Și centralele eoliene au înregistrat scăderi ale producției, în ciuda suplimentării capacității de producție, din cauza vitezei mai reduse a vântului.
O mai bună utilizare a energiei regenerabile necesită instalații de stocare în baterii. Însă stocarea a fost ca și inexistentă până în 2022. Din 2023, însă capacitățile de stocare au crescut rapid, ajungând anul trecut la aproximativ 500 MW.
În prezent, instalațiile de stocare asigură sub 2% din consumul la orele de vârf. Însă sunt în derulare proiecte importante de baterii de stocare, capacitatea instalată a acestora urmând să depășească 2.000 MW până la sfârșitul acestui an.
Cititi si: România și-a atins deja țintele de decarbonizare din Tratatul de la Paris. Problema: Investițiile în regenerabile se fac cu importuri – Spre deosebire de vecini, nu existăm încă în lanțul valoric al industriilor verzi
***
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
serios?! dar regenerabilele nu sunt disponibile continuu!!