Întrebați în ce măsură UE profită de pe urma eforturilor SUA de a combate gruparea Houthi în Marea Roșie, mai mulți oficiali europeni au recunoscut că cea mai mare parte a efortului revine forțelor americane, dar au subliniat că eforturile Uniunii Europene nu ar trebui ignorate.
Discuțiile survin în contextul în care vicepreședintele SUA, JD Vance, a sugerat că atacurile americane împotriva rebelilor din Yemen, susținuți de Iran, ajută mai mult comerțul UE decât pe cel al Statelor Unite.
În cadrul unor discuții private publicate de The Atlantic, Vance a sugerat că SUA ar putea cere compensații statelor europene pentru deblocarea transportului maritim prin canalul Suez.
UE a lansat în februarie anul trecut o misiune navală numită Aspides, cu un caracter „strict defensiv”, având ca scop escortarea navelor comerciale și protejarea acestora împotriva atacurilor și capturilor.
Potrivit datelor furnizate Euractiv de către comandamentul misiunii navale Aspides a UE, aceasta a asigurat tranzitul în siguranță a peste 700 de nave comerciale, dintre care 410 au beneficiat de protecție directă, inclusiv escortă activă și supraveghere.
Importanța comercială a Mării Roșii
Începând din noiembrie 2023, atacurile rebelilor Houthi asupra transportului comercial din Marea Roșie au perturbat semnificativ comerțul global pe cea mai scurtă rută maritimă dintre Europa și Asia.
Rebelii Houthi susțin că atacurile sunt un act de solidaritate cu palestinienii, în contextul războiului Israelului cu Hamas în Gaza.
Deținând controlul asupra coastei yemenite a Mării Roșii, aceștia pot bloca strâmtoarea Bab el-Mandeb, un punct strategic crucial care leagă Marea Roșie de Golful Aden și Marea Arabiei.
Ca urmare, multe nave comerciale și petroliere au evitat Marea Roșie, fiind nevoite să folosească rute mai lungi și costisitoare în jurul Africii. Acest lucru a dus la o scădere semnificativă a volumului de mărfuri care tranzitează Canalul Suez (cu aproximativ 53%) și strâmtoarea Bab el-Mandeb (cu circa 60%).
Potrivit unui raport al Agenției de Informații a Apărării din SUA, aceste atacuri au afectat cel puțin 85 de țări și 29 de companii majore de energie și transport maritim.
Pozițiile statelor europene
Potrivit vicepreședintelui american JD Vance, doar „3% din comerțul SUA trece prin Suez”, în timp ce „40% din comerțul european” depinde de această rută. „Urăsc să salvez din nou Europa”, ar fi spus Vance, susținând că atacurile asupra rebelilor Houthi ar aduce beneficii în principal europenilor, care ar trebui să se ocupe singuri de problemă.
„Din păcate, aceste comentarii, strict pe fond, nu sunt greșite – este un interes vital al Europei, mult mai mult decât al Statelor Unite”, a declarat Sven Biscop, director al Institutului Egmont, pentru Euractiv.
Washingtonul are dreptate în ceea ce privește istoricul neimplicării Europei în atacurile americane împotriva rebelilor Houthi din Yemen.
La începutul anului trecut, când SUA, împreună cu Marea Britanie, au lansat lovituri asupra forțelor Houthi din Yemen, după ce administrația Biden s-a angajat să protejeze transportul maritim în Marea Roșie, nu toți aliații europeni au susținut aceste atacuri.
Italia, Spania și Franța au refuzat să participe, invocând temeri privind o escaladare regională mai amplă.
Olanda a oferit sprijin logistic și informațional, în timp ce mai multe țări europene, inclusiv Germania și Danemarca, au semnat o declarație comună susținând atacurile, dar avertizând împotriva unor acțiuni suplimentare.
Pe mare, situația este mai nuanțată
După ce Houthi au început atacurile, Washingtonul, sub conducerea lui Biden, a format o coaliție internațională numită Operation Prosperity Guardian, incluzând nave, personal și resurse de informații din peste douăzeci de țări – printre care și state europene precum Marea Britanie, Franța, Italia, Olanda, Norvegia și Spania – pentru a asigura securitatea în Marea Roșie.
În față de de această coaliție condusă de SUA, UE a lansat în februarie anul trecut o misiune navală separată, Aspides, cu un caracter „strict defensiv”, având ca scop escortarea navelor comerciale și protejarea acestora împotriva atacurilor și capturilor.
Mai multe state membre ale UE – inclusiv Franța – au subliniat că nu sunt dispuse să se supună comandamentului american, dar consideră protecția rutelor maritime ca fiind complementară atacurilor SUA-Marea Britanie.
Multe guverne europene se temeau, la acea vreme, că implicarea lor în orice acțiune militară în Marea Roșie ar putea duce la o escaladare regională cu Iranul.
Navele UE au ca obiectiv doar protecția navelor comerciale
Întrebați despre dezvăluirile The Atlantic privind viziunea echipei lui Trump, mai mulți oficiali ai UE au recunoscut că cea mai mare parte a efortului revine SUA, dar au subliniat că eforturile Uniunii Europene nu ar trebui ignorate.
Potrivit datelor furnizate Euractiv de către comandamentul misiunii navale Aspides a UE, aceasta a asigurat tranzitul în siguranță a peste 700 de nave comerciale, dintre care 410 au beneficiat de protecție directă, inclusiv escortă activă și supraveghere.
„Sarcina principală de protejare a navelor comerciale rămâne strict defensivă, bazată pe dreptul internațional. Orice reacție va fi întotdeauna o consecință a unui atac și va fi necesară, proporțională și limitată la spațiul maritim sau aerian internațional”, a declarat un purtător de cuvânt al Aspides pentru Euractiv.
Întrebat dacă SUA au solicitat o cooperare directă, purtătorul de cuvânt a răspuns: „Aspides nu desfășoară și nu va planifica niciun atac terestru – acțiunile noastre sunt menite să reducă tensiunile.”
Deoarece mandatul Aspides a fost reînnoit luna trecută pentru încă un an, nu există discuții privind modificarea acestuia, potrivit a doi oficiali ai UE.
„Am subliniat de multe ori la Bruxelles că, pentru a proteja numărul inițial de nave care folosesc această rută, avem nevoie de mai multe nave (…), dar decizia aparține statelor membre”, a precizat purtătorul de cuvânt.
„Faptul că misiunea este strict defensivă nu este neapărat un lucru rău în sine”, a spus Sven Biscop, argumentând că este o alegere legitimă să aperi navele, în loc să ataci ofensiv rebelii Houthi. „Dar pentru un rol defensiv, forța desfășurată este încă mult prea mică, pentru că, având atât de puține nave la dispoziție, nu este suficient pentru a asigura securitatea transportului maritim”, a adăugat el.
Quid pro quo?
Un cont atribuit consilierului pentru securitate națională al SUA, Mike Waltz, în conversațiile scurse, menționa că, deși „Statele Unite vor trebui, fără îndoială, să redeschidă aceste rute comerciale”, Trump ceruse „determinarea costurilor asociate și imputarea acestora europenilor.”
Rămâne neclar ce fel de compensație ar fi putut solicita Washingtonul de la aliații săi europeni pentru loviturile din Yemen.
Întrebat dacă oficialii americani au luat legătura cu UE în acest sens, un purtător de cuvânt al Uniunii Europene a declarat pentru Euractiv că „nu au existat solicitări de cooperare directă, din câte știm.”
Cu toate acestea, purtătorul de cuvânt a precizat că Aspides „face schimb regulat de informații cu Operation Prosperity Guardian, condusă de SUA, și cu alți actori maritimi din regiune.”
Sven Biscop a comentat că, deși nu crede că oficialii americani aveau un destinatar specific în minte, afirmațiile se încadrează în narativul general conform căruia europenii nu își asumă partea lor de responsabilitate și „trebuie să plătească.”
„Strict vorbind, nicio țară europeană nu le-a cerut acest lucru, ne servește intereselor noastre, dar cui vor trimite factura?”, a spus Biscop.
(Citește și: ”Oficiali de rang înalt din SUA au împărtășit din greșeală detalii clasificate despre atacurile militare din Yemen cu un jurnalist / Discuții despre cum ar putea fi SUA compensată de aliații europeni pentru deblocarea comerțului maritim”)
***
Urmărește-ne pe Google News
