Video / Mugur Isărescu – între recesiunea tehnică de azi și ”prăbușirea” inflației la 3% din 2027. Graficele de ghidaj: Cum citește guvernatorul semnalele agențiilor de rating – Principalele declarații

Rata anuală a inflației, respectiv ritmul procentual cu care cresc prețurile de la un an la altul, va înregistra o scădere abruptă, de 5 procente, în a doua jumătate a acestui an și va reintra în intervalul-țintă al BNR în primul trimestru din 2027, a anunțat, miercuri, Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României (BNR), în cadrul conferinței de presă în care a prezentat raportul trimestrial asupra inflației.

Conform noii prognoze a BNR, inflația va încheia anul cu o rată anuală de 3,9%, ușor în creștere față de estimarea din noiembrie, când BNR estima o rată anuală de 3,7% la final de an. Isărescu a folosit ”un cuvânt care am văzut că place” pentru a descrie evoluția inflației în următoarele 12 luni, el anunțând ”prăbușirea” ratei anuale la 3% la începutul anului următor.

”Urmează – ca să folosesc un cuvânt care am văzut că place – o prăbușire a inflației. Se duce în câteva luni spre 3%, de la 9%. Este o corecție și legat de ce am spus înainte: nu e ceva de neexplicat. Prognoza noastră e că inflația lunară, în perioada următoare, va urma aceeași traiectorie, de 0,3-0,4% pe lună. Asta înseamnă în jur de 4% anual. Și ajungem la 3% și intrăm la începututul anului următor în marja de fluctuație (a BNR)”, a spus Isărescu.

Potrivit guvernatorului, prognoza BNR include scenariul ieșirii din mecanismul de plafonare-compensare a prețurilor la gaze, la 31 martie 2026, fără un mecanism suplimentar de protejare a populației – element ce explică saltul inflației din T2, inclus în prognoza BNR. Acest scenariu nu este însă plauzibil, Ministerul Energiei publicând marți noul mecanism de fixare a prețului la gaze, care urmează să fie adoptat în perioada următoare în ședință de Guvern.

”Măsurile de natură administrativă, politice, economice și așa mai departe, relevante pentru evoluția inflației, sunt luate în considerare la realizarea prognozelor BNR numai și numai dacă sunt măsuri adoptate. Chiar dacă ele sunt în discuție, nu le introducem în prognoză dacă nu sunt adoptate”, a clarificat Isărescu.

Prioritatea României a fost păstrarea ratingului de țară și accesul României pe piețele internaționale de capital – la împrumuturi. După demisia premierului Ciolacu au fost ieșiri de capital de 10 mld. euro

Guvernatorul a spus că BNR va continua să facă în 2026 un act de echilibristică, acționând să tempereze orice ieșire în extreme. Potrivit acestuia, o majorare a dobânzilor ar fi restrâns și mai tare cererea agregată și ar creat alte probleme în economie și pentru eforturile Guvernului de a reduce deficitul bugetar, în timp ce reducerea dobânzilor ar fi transmis un semnal că combaterea inflației nu contează.

”Vom face același lucru și în 2026. Nu e o situație ușoară. E o situație fragilă. Mergem pe o gheață destul de subțire. Dar sperăm să reușim”, a spus Mugur Isărescu

Isărescu a mai avertizat că restrângerea prea puternică a cererii agregate ar putea produce o ”recesiune adevărată” și că e nevoie de absorbția puternică a fondurilor europene pentru a contrabalansa efectul contracționist al ajustării fiscale.

”Chiar așa, investițiile publice, ca volum, chiar mare, sunt numai o parte din cât e consumul. Atunci la o scădere a consumului de 2-3 procente ar trebui o creștere a investițiilor publice de 10-12% – o spun intuitiv”, a mai afirmat șeful BNR.

În același timp, potrivit guvernatorului, România nu are voie să se ”răzgândească” în ceea ce privește programul de reducere a deficitului bugetar, care a fost convenit cu Uniunea Europeană și cu Fondul Monetar Internațional, respectiv Banca Mondială. Păstrarea direcției va duce la o îmbunătățire a perspectivei României în final de an, a mai spus guvernatorul, în timp ce răzgândirea va atrage semnale negative de la agențiile de rating.

Principalele declarații ale lui Mugur Isărescu și prezentarea raportului trimestrial asupra inflației realizată de către Guvernator

• Raportul a fost realizat în baza informațiilor disponibile până la data de 4 februarie. Vă reamintesc un principiu esențial al prognozelor noastre: măsurile de natură administrative, politice, economice și așa mai departe, relevante pentru evoluția inflației, sunt luate în considerare la realizarea prognozelor BNR numai și numai dacă sunt măsuri adoptate. Chiar dacă ele sunt în discuție, nu le introducem în prognoză dacă nu sunt adoptate. Exemplul cel mai recent sunt discuțiile cu ce se va întâmpla la sfârșitul lunii martie cu prețurile la gaze, cu plafonarea prețurilor la gaze.

• De aici și apare în prognoză o ușoară creștere a prețurilor în aprilie. Dacă măsurile anunțate vor fi adoptate oficial, printr-un document, calculăm și revenim asupra prognozei.

• La fel răspundem și unor postări pe care le-am văzut recent despre cum de a greșit Banca Națională, în urmă cu 1 an, în februarie 2025, că a prognozat pentru decembrie 2025 3,8% inflație și ea a ieșit 10% sau aproape 10%. Nu am introdus în februarie anul precedent pachetul de măsuri fiscale pentru că nici nu știam care va fi. Atunci, în februarie, înafară de situația politică complicată pe care am trăit-o cu toții se discutau mai multe pachete de măsuri fiscale. Inclusiv introducerea cotei progresive care n-ar fi avut același impact asupra inflației – deci nu aveam cum să introducem atunci un pachet pe care nu îl cunoșteam. Nu știam nici cât și până unde urma să fie liberalizat prețul la energie electrică. Dar imediat ce măsurile au fost adoptate am revizuit prognoza și ne-am apropiat foarte mult de ceea ce s-a întâmplat până la urmă. Voi reveni asupra acestei chestiuni pentru că avem incertitudini.

• Rata anuală a inflației IPC s-a temperat ușor pe parcursul trimestrului 4 2025. Nu foarte mult, dar s-a temperat. Am introdus pentru prima oară și indicele armonizat al IPC, pe care ni-l comunică Comisia Europeană. Este cel albastru – este semnificativ sub IPC-ul nostru, cu aproape 1 procent.

• Sunt mai mulți factori care acționează în sensul diminuării treptate a inflației. În principal restrângerea cererii de consum. E dureroasă, dar e un fenomen care a ajutat la temperarea creșterilor de preț.

•  În ceea ce privește impactul opus, influențe inflaționiste vin mai ales pe filiera importurilor unor bunuri nealimentare.

• Este bine să ne uităm și la creșterile lunare de prețuri. Acestea sunt creșterile lunare din ianuarie 2024. Avem și vestitul februarie 2025, care au fost mai mari. Observăm că dacă dăm laoparte șocul celor 2 măsuri din iulie și august 2025, inflația României măsurată pe creșteri lunare a fost relativ stagnantă, undeva pe la 0,3-0,4-0,5 puncte procentuale. Au fost și ieșiri, cum a fost în ianuarie anul acesta și în ianuarie 2025.

• Pentru a ușura înțelegerea am anualizat cifrele lunare. Adică dacă creșterea lunară din iunie 2025/T2 2025, tot T2 2025, ar fi continuat 12 luni, pe unde se ajungea. (…) Acestea oferă o viziune mai temperată asupra inflației și oferă și o explicație, una dintre explicații, pentru de ce nu am majorat rata dobânzii.

• O parte din analiști ne spun să majorăm rata dobânzii, alții să o micșorăm, în funcție de la ce se uită și dânșii.

• Ce poate să facă politica monetară. Noi avem un impact minor, absolut minor, asupra costurilor – asupra inflației pe partea ofertei. O bancă centrală când controlează inflația influențează cererea agregată. Cererea agregată puteam să o influențăm mai mult, în vară, când am văzut unde se duce inflația, dar ce ar fi rezultat. Aici aveți niște cuvinte explicative, sunt orientări de politică monetară în orice țară.

• Pachetul de măsuri guvernamentale, care a fost discutat cu Comisia Europeană și pe care îl cunoșteam – pentru că am fost parte la aceste discuții – a stat la baza consolidării fiscale așteptate de creditori. S-a asigurat finanțarea deficitului bugetar, păstrarea ratingului de țară și accesul României pe piețele internaționale de capital – la împrumuturi. Acesta a fost prioritatea din vară, mai ales după criza din mai – când s-a văzut ce înseamnă o criză politică, după demisia premierului (Marcel Ciolacu) au fost ieșiri de capital de vreo 10 miliarde de euro.

• Acest obiectiv s-a atins, însă în mod previzibil ajustarea fiscală a determinat costuri inerente în termeni de creștere economică și mai mult decât atât a dus la intrarea în tărâmul negativ al deviației PIB. A cererii agregate. De la un excedent de cerere, în mai puțin de câteva luni, am ajuns la un deficit major de cerere care va continua.

• Politica monetară a trebuit să aibă în vedere nu numai politica fiscală, dar și contextul. Ciclul economiei – faptul că economia a intrat într-o zonă de PIB negativ. Bineînțeles, după unii analiști, ar fi trebuit să o strângem și mai tare. Ca să ne atingem obiectivul de inflație. Nu, e un balancing act, cum zice Banca Reglementelor Internaționale – nu o zic eu. Acum, (avem) o viziune mai flexibilă în ce privește politica monetară. Trebuie să te uiți la cicluri, să te adaptezi. Dacă apeși pe frână puternic, bineînțeles că vii cu inflația în jos, dar vii și cu o recesiune de toată frumusețea, care în cazul unei țări cu mare deficit cum este România nu făcea niciun bine. Pentru că deficitul trebuia corectat, îl corectau piețele că nu ne mai dădeau finanțare și accentul ar fi fost recesionist. Ar fi acționat și asupra inflației pentru că noi avem o inflație și din lipsă de producție, deficit de producție (de bunuri și servicii). Am fi ajuns la crize sociale, politice în țară. Atunci politica monetară a trebuit să aibă în vedere politica fiscală – dacă apăsam mai tare prin majorarea dobânzilor nu se vedea neapărat în scăderea inflației, ci într-o recesiune mai puternică.

• Abordarea BNR e bazată pe acest principiu de balancing act – să ne uităm cu atenție la împrejurări: și înainte, și în stânga și în dreapta dar și înapoi. Adică să ne uităm cu atenție la contextul în care lucrăm. Am păstrat rata de politică monetară, nu am mai înăsprit-o și nici nu am mai redus-o – asta ne mai trebuia, să transmitem un semnal că inflația nu contează. Nu poate să facă așa ceva banca centrală. Ne asumăm și anumite critici, pe care le citim, dar credem că impactul până acum a fost unul pozitiv. Adică avem o recesiune tehnică, 2 trimestre de scădere a PIB-ului – o paranteză ușor răutăcioasă: peste tot în lume se revizuiește PIB-ul, se mai poate revizui și la noi, încă odată, inclusiv cel din decembrie. Dar am evitat recesiunea anuală, prin această orientare (a politicii monetare). Deci în anul care s-a trecut am avut creștere economică, moderată față de 2024, +0,6% față de +0,9%, dar am evitat recesiunea pentru tot anul. Sperăm ca prin această abordare și în baza investițiilor publice… ele sunt singurele care pot să dea creștere economică și să nu dea inflație și dezechilibre externe…

• Vom face același lucru și în 2026. Nu e o situație ușoară. E o situație fragilă. Mergem pe o gheață destul de subțire. Dar sperăm să reușim.

• Mai jos componentele inflației. Sar în ochi, cu roșu, energia electrică și gazele naturale. Aproape tot saltul inflației începând cu vara lui 2025 vine din energie și gaze naturale. Mai sunt și TVA-ul și accizele (majorate tot în vară).

• Am avut și tendințe dezinflaționiste, în toamnă. Ne-au ajutat prețurile volatile. Combustibilii nu s-au dus în sus, și ne-au ajutat și legumele, fructele și ouăle. Nu au compensat decât parțial pentru că șocurile pe partea ofertei au determinat și o înrăutățire a anticipațiilor inflaționiste. Reamintesc că economia are multă psihologie și economie comportamentală. Dacă tot vorbim în cuvinte tari, adică prăbușiri și așa mai departe, asta influențează și economia. Noi încercăm să fim mai temperați, aici la Banca Națională. Nu suntem optimiști, încercăm să fim pozitivi. Adică să mai calmăm din mesajele acestea ușor alarmiste.

• Avem o restrângere clară a cererii de consum, mai ales pentru bunuri și servicii. Uitați și impactul: mai puține ieșiri în oraș, achiziții de articole vestimentare mai puține, vacanțe mai puține, achiziții mai puține – cifra de afaceri în comerț e în declin. Aici se plânge lumea de afaceri – un declin major. Atenție că ar putea (…) să ducă la o recesiune adevărată, adică pe întreg anul, dacă nu e compensată de investițiile publice.

• 2 precizări la investițiile publice: în general, dacă te uiți la volumul cifrelor, consumul e de câteva ori mai mare decât volumul, total, decât investițiile. Cu atât mai mult decât investițiile publice. Deci o compensare nu se poate face oricum. Ar trebui ca o creștere a investițiilor publice să fie de 2 cifre, cu cifre mari, ca să poată să compenseze căderea consumului. A doua chestiune: investițiile publice nu au toate efect multiplicator. Se văd într-o perioadă mai îndelungată de timp. În schimb, căderea consumului se observă imediat în evoluția PIB-ului.

• Mai departe, un efect pozitiv deocamdată: m-am tot gândit ce vreau să transmit eu prin acest grafic. E vorba de un declin al dinamicii anuale a ULC-ului (costurile unitare cu forța de muncă – n.r.). Explică cel puțin parțial de ce este cursul leului, după deprecierea din primăvara anului trecut, de ce este relativ stabil. Unit labor cost, care s-a deteriorat, intră spre partea opusă. Salariile brute au scăzut și asta duce la o anumită creștere a competitivității și contribuie la stabilitatea cursului.

• Forța de muncă. Avem și o detensionare deci a pieței muncii și o scădere a costurilor cu forța de muncă. Din punct de vedere social nu este deloc plăcut, e dureros. Din punct de vedere al inflației și stabilității cursului acționează ca un factor pozitiv.

• Deviația PIB-ului. Am intrat rapid în deviație negativă și nu ne oprim aici. Atenție mare la impactul faptului că cererea a scăzut și va scădea în continuare. Ea trebuie să fie compensată și singurul factor care ne poate ajuta să compensăm această scădere (sunt investițiile publice). Fără să ne răzgândim – asta ar mai trebui, după ce am câștigat încrederea piețelor să luăm măsuri contrare, adică să ne apucăm să creștem consumul. El a crescut în mod normal. Dar singura componentă care poate compensa această scădere a cererii sunt investițiile publice. Și cele private, dacă încrederea se recâștigă total.

• Consumul populației este în scădere. Dureros din punct de vedere social. Cu impact asupra instabilității politice – avem nevoie de stabilitate politică și pentru a evita recesiunea în 2026 și pentru a continua dezinflația. Creditele noi acționează tot în sens de declin al consumului populației. Probabil își va reveni treptat pentru că și investițiile publice se fac tot cu oameni, cu salarii, cu cheltuieli. Deci, treptat, și cererea de consum va spori, pe partea solidă, sustenabilă. Nu doar cum scrieți câteodată, jurnaliștii și analiștii, din pix, să crești cererea, cu salarii și venituri care nu au acoperire – ci din creștere economică adevărată.

• Avem o revigorare a investițiilor în T3. Traiectoria crescătoare va depinde într-o măsură sporită de finanțarea din surse externe, în contextul consolidării fiscale și a profitabilității mai reduse a firmelor în ultima perioadă. Investițiile străine directe sunt interesante, adică cele private, cu o creștere foarte mare în 2025. Tabelul din dreapta – avem fondurile europene. Aici sumele sunt foarte mari și ele pot chiar să ajute România. Aici e soluția, nu în altă parte.

• Îmbunătățirea balanței bunurilor datorită reducerii cererii de consum. Nu s-a observat în balanța conturilor curente pentru că avem o înrăutățire aproape evidentă, nu foarte mare, pe partea veniturilor primare. Sunt ieșiri – contrabalansate de investiții – de dividende și profituri.

• Avem rezerve internaționale record, iar asta descurajează atacurile pe curs. (…) Cursul este relativ stabil. Mai discutăm despre competitivitate, dar cu o mare atenție pentru că nu ne trebuie acum să stimulăm o discuție aiuritoare despre unde ar trebui să fie cursul. El e determinat de piață, în cea mai mare măsură, intervențiile noastre sunt extrem de limitate.

• Prima de risc. O îmbunătățire extraordinară și nu exagerez față de ce am avut în timpul crizei politice din mai-iunie, deci înainte de formarea guvernului. Dar și așa, avem cea mai mare primă de risc comparativ cu țările cu care ne comparăm. Îmi spunea cineva că mai trebuie să lucrăm la asta. Ce înseamnă asta. Să te uiți… În momentul în care ai un asemenea deficit… Am avut un deficit care se ducea spre 10% (din PIB), și după contul curent și pe buget – deficitul bugetar spre 10%. Pe cont curent înseamnă cam 3 ani de creștere economică de 3% – deci ne-am împins dincolo de ceea ce produce țara, economia, cam cu 3 ani înainte. Dacă am spune că creșterea economică s-a redus… la 1% cât a fost în 2024 și 2025, sunt aproape 10 ani.

• Deci ce trebuie mai mult ca să înțelegem cât de mult depindem de finanțarea externă. Pentru că jumătate din finanțarea acestor deficite se face de pe piețele internaționale și atunci trebuie să te uiți și la ce spun creditorii. Nu poți să spui că nu te interesează. Ați văzut ce a zis Fitch, ați citit cu mare atenție comunicatul, dar numai câțiva ați publicat partea de concluzii, care spunea: dacă continuați direcția asta, spre vară-toamnă probabil o să aveți și o îmbunătățire cel puțin de perspectivă. Vă răzgândiți, o luați în altă parte, atunci de la BBB- și perspectivă negativ (la junk) e numai un pas.

• Și nu e vorba numai despre scumpirea creditelor externe. S-ar putea, în situații ca acestea, să nu mai ai acces, pur și simplu, la piețele de capital. Cum a fost în 2009. Ni s-au închis piețele. Atunci noi am și apelat la Fondul Monetar Internațional, pentru că în 2009 a fost ceea ce se numește un sudden stop – timp de câteva săptămâni nu am mai avut acces la finanțarea externă și de-aia ne-am dus la Fond. Acum, într-adevăr, avem finanțarea Uniunii Europene, dar și aia se poate înrăutăți dacă nu facem ce trebuie. Iar piețele sunt deschise, cu costurile pe care le dă prima de risc, costuri încă ridicate – dar avem acces la finanțare. Și atunci trebuie să ne uităm ce zice reprezentantul piețelor, finanțatorilor externi – Fitch. Peste o săptămână o să îl ascultăm și pe cel de la Moody’s – probabil o să ne spună aceleași lucruri.

• Prognoza: față de trecutul raport, din toamnă, pe partea europeană și a SUA nu sunt modificări. Iar aceasta este prognoza.

• Ce ne arată: în primul rând, avea această ușoară creștere în T2 din prețurile la gaze – dar nu știm în ce măsură sau care va fi pachetul de măsuri care va fi adoptat de Guvern. A spus-o și premierul, și ministrul Energiei, că pregătesc un program (de protejare a populației). Dar noi introducem în prognoză numai ce este oficial, sub forma unui document legal aprobat. Dacă se prelungește plafonarea la gaze, atunci probabil curba roșie se suprapune peste cea albastră.

• Urmează – ca să folosesc un cuvânt care am văzut că place – o prăbușire a inflației. Se duce în câteva luni spre 3%, de la 9%. Este o corecție și legat de ce am spus înainte: nu e ceva de neexplicat. Prognoza noastră e că inflația lunară, în perioada următoare, va urma aceeași traiectorie, de 0,3-0,4% pe lună. Asta înseamnă în jur de 4% anual. Și ajungem la 3% și intrăm la începututul anului următor în marja de fluctuație (a BNR).

• Mai apare o remarcă, pe care am sesizat-o și care este corectă: BNR de 4 ani a ratat ținta de inflație. Păi de 4 ani și inflația din zona euro a fost mai mare ca prognoza, în 2022, 2023. Deci să nu subestimăm prim ce a trecut țara noastră. Am avut o pandemie, cu toate măsurile care au fost, război la graniță cu toate consecințele, criza energetică cu impact major asupra prețurilor, iar la noi, în plus, un an electoral prelungit. A fost aproape 1 an jumate, plus o criză politică. Din acest motiv nu ne mai trebuie încă una – să fim atenți.
• Cu corecția la gaze, mergem în 2026 spre 3,9% (inflația anuală), cu o restrângere majoră-majoră a inflației CORE2 ajustat, iar apoi în 2027 clar în zona de fluctuație a inflației.

• Mai jos un grafic pe care vreau să îl comentez ceva mai mult. Nu sunt deloc alarmist dar nu arată deloc bine. Să ai asemenea cădere a deviației PIB, deci a cererii… Sigur, e inevitabil, apropos de discuțiile că ne-ați băgat în recesiune, că va fi recesiune… Reducerea e reducere – nu e creștere. Sunt discuții de tipul: reducem deficitul bugetar dar ne gândim la creștere. La ce? De salarii, de…? Reducerea e reducere.

• O reducere a cererii înseamnă această reducere a gap-ului PIB și un potențial recesionist. Aici apare întrebarea cu ce poate să fie combătut. Și lansez o dezbatere adevărată economiștilor. Nu se răspunde emoțional. Dacă ne răzgândim în ce privește continuarea reducerii deficitului bugetar… E un program făcut cu UE, parțial și cu Fondul (Monetar Internațional) și cu Banca Mondială, pentru că toți au contribuit cu materiale la acest program. Dacă ne răzgândim vom avea probleme de rating și de finanțare a deficitului, probleme mult mai grele. Atunci, ce facem cu acest gap negativ de PIB. El trebuie contrabalansat, iar aici revin la singura posibilitate care poate contrabalansa acest lucru, investițiile publice cu bani europeni. Care există, sunt mari. Dar ele nu vin bătând din palme. Înseamnă un efort administrativ de atragere a acestor bani. Chiar așa, investițiile publice, ca volum, chiar mare, sunt numai o parte din cât e consumul. Atunci la o scădere a consumului de 2-3 procente ar trebui o creștere a investițiilor publice de 10-12% – o spun intuitiv, nu am niciun calcul.

• Cu măsurile actuale, gap-ul PIB devine negativ. Ne ajută (pe inflație) pentru că pe baza lui avem prognoza de inflație, dar să vedem cum evităm căderea creșterii economice. Asta nu înseamnă că banca centrală se ocupă de creșterea economică. Ne ocupăm de inflație, dar ne uităm în toate direcțle pentru că o recesiune în România înseamnă deficit mai mare și alte măsuri.

• Judecata de până acum este că măsurile care au fost luate să continue. Nu vin altele, pentru că ele vor funcționa un an întreg și vor duce deficitul bugetar spre 6%. Vor funcționa, repet, un an întreg, nu o jumătate de an, cum a fost din vară până în prezent.

(Citește și: ”Mecanismul care înlocuiește plafonarea prețului la gaz. Cum se va forma prețul și cu cât ar putea crește în iarna următoare”)

(Citește și: ”Analiză / Capcana administrării prețului la gaze – De ce riscă 2026 să fie mai rău decât 2025: Ce se câștigă acasă, la contor, se pierde în coșul de supermarket. Prețul pentru populație va determina prețuri mai mari pentru industrie”)

***