De la 1 ianuarie 2026, o nouă taxă va intra în vigoare în Uniunea Europeană. Denumită Mecanismul de Ajustare la Frontieră a Emisiilor de Carbon (CBAM), taxa vizează importurile din țări non-UE care practică standarde inferioare pentru emisiile de carbon. Aceste țări se pronunță deja împotriva noii taxe, iar UE riscă să se confrunte cu consecințe neprevăzute și grave, dar mai ales, mai puțin plăcute.
Săptămâna trecută, Reuters a scris că producătorii de oțel din India căută noi piețe de desfacere pentru a înlocui UE, care în prezent absoarbe aproape două treimi din exporturile indiene. Producția oțelului în India se realizează în furnale alimentate cu cocs, ceea ce este incompatibil cu planurile de decarbonizare ale Uniunii Europene. Versiunea furnalelor cu arc electric are o amprentă de carbon mai mică, dar o astfel de tranziție necesită timp și investiții mari. În Europa se produce mult oțel în furnale cu arc electric, mai scump decât cel clasic.
Mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor de carbon, sau CBAM, a fost elaborat în primul rând ca răspuns la lipsa de competitivitate a industriilor europene. Obiectivele stricte de reducere a emisiilor ale UE și normele obligatorii care vin odată cu acestea făceau ca bunurile europene să nu fie competitive pe piețele internaționale, afectând producătorii de oțel, de ciment, de automobile și, de fapt, toate celelalte industrii. Astfel, aceste industrii și-au exprimat doleanțele și au obținut acest tip de concesie, care se potrivește cu ambiția Uniunii Europene de a deveni un factor principal în stabilirea standardelor în politicile climatice.
„Dacă se dorește să se creeze condiții de concurență echitabile, dacă aceste standarde de emisii sunt impuse companiilor europene, este logic ca și companiile non-UE să respecte aceleași reguli dacă vor să-și vândă produsele în Europa”, a declarat pentru Financial Times, comisarul UE pentru lupta împotriva schimbărilor climatice, Wopke Hoekstra. Din păcate, implementarea noii taxe s-ar putea să fie nu fie așa de ușoară pe cât a lăsat de înțeles comisarul Hoekstra.
„Pe măsură ce oamenii se vor obișnui cu noua taxă pe măsură ce se implementează, vor fi mai puține discuții”, susține foarte optimist Hoekstra. Acest lucru este valabil pentru oameni în general, dar pentru managerii care conduc companii ale căror venituri depind de exporturi, lucrurile sunt puțin diferite. Pentru a respecta standardele climatice ale UE, acești manageri trebuie să investească bani (mulți), deoarece furnalele cu arc electric, așa cum sugerează numele, funcționează cu electricitate în loc de cocs, ceea ce le face dependente de prețul volatil al electricității. Acesta este unul dintre principalele motive pentru care și producătorii europeni de oțel nu mai sunt competitivi: pentru fiecare tonă de bioxid de carbon emisă, industriașii din UE trebuie să plătească 80 de euro. Totuși, ei nu au de ales cu adevărat.
Însă India, China și alte state state exportatoare în Uniunea Europeană au de ales. „Unele dintre țările care dețin mari zăcăminte de combustibili fosili încearcă să prelungească tranziția. Am observat acest lucru în mod explicit”, a declarat Wopke Hoekstra pentru FT. Într-adevăr, majoritatea țărilor care fac mulți bani din exportul de mărfuri care se bucură de o cerere puternică și stabilă au foarte puțină motivație să-și omoare găina care le face ouă de aur, doar pentru a fi pe placul factorilor de decizie de la Bruxelles. Dar se pare că Comisia Europeană este conștientă de acest lucru. Precum și de faptul că UE este puternic dependentă de importurile de mărfuri esențiale.
Politico a relatat luna aceasta că, deși textul CBAM este în cea mai mare parte finalizat, este nevoie de definitivat partea care definește modul de măsurare a emisiilor. Deocamdată nu este clar cum vor fi măsurate emisiile specifice mărfurilor importate din India, China, Arabia Saudită sau altele care „fac bani din exploatarea combustibililor fosili”. Publicația spune că a văzut două documente privind metodele de măsurare a emisiilor, una conținând valori de referință pentru emisii, iar cealaltă bazându-se pe valoarea implicită pentru producția bunurilor ce vor fi spuse noii taxe din ianuarie. De asemenea se menționează faptul că UE își va modula propriile reguli pentru a-și menține fluxul de importuri.
Politico a citat directori din industrie care au afirmat că valorile implicite pentru emisiile anumitor țări care exportă către UE au fost stabilite prea jos pentru a fi reale, inclusiv pentru o parte din producția de oțel din China care, conform acestor estimări, ar avea avea o amprentă de carbon mai mică decât produsele similare fabricate în Europa.
„Inconsecvențele în stabilirea valorilor implicite și ale valorilor de referință va diminua stimulentele pentru trecerea la procese de producție mai curate și vor permite intrarea pe piața UE a unor produse cu amprentă mare de carbon dar cu o taxă reduse”, a declarat un reprezentant al industriei pentru Politico. „Acest lucru ar putea duce la un CBAM (Metoda de Acțiune pentru Măsuri de Căldură) care este nu numai semnificativ mai puțin eficient, ci cel mai probabil contraproductiv.”
De fapt, s-ar putea argumenta că CBAM este contraproductiv prin definiție, deoarece urmărește să scumpească o gamă largă de bunuri pentru consumatorii europeni, ca parte a unui proces cel puțin discutabil în scopul încetinirii încălzirii globale. Cu toate riscurile, Comisia Europeană își continuă cruciada climatică, cu promisunea vagă a unor „flexibilități suplimentare”, ca răspuns la reacția critică a Statelor Unite la adresa noii bariere tarifare.
Cititi si: Companiile europene avertizează că taxa la frontieră pentru carbon este prea relaxată pentru importurile de produse energointensive și nu-și atinge scopul
***
Urmărește-ne pe Google News
