Dosarul Pantelimon / Curtea de Apel explică eliberarea doctorițelor acuzate de omor calificat: nu există suficiente probe, declarațiile sunt contradictorii, s-a mers pe ”fascinația imaginației publicului”

Cele două doctorițe de la Spitalul Sf. Pantelimon din București acuzate de omor cu premeditare săvârșit prin reducerea intenționată a dozelor de noradrenalină au fost lăsate în libertate pentru că „nu există suficiente probe” împotriva lor, consideră completul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel București ce a judecat măsura preventivă.

Cele două doctorițe au fost lăsate în libertate pe 20 august, fără nicio măsură preventivă, după o lună petrecută în arest preventiv. 

Raportul de expertiză este incomplet, declarații martorilor sunt contradictorii, iar unele acuzații sunt nefondate, se arată în motivarea eliberării celor două cadre medicale, citată de Digi24.

Principalele constatări ale judecătorilor Curții de Apel care au dispus eliberarea:

• „Completul de drepturi şi libertăţi apreciază că, în prezenta cauză, nu există suficiente probe care să susţină acuzaţia formulată împotriva inculpatelor”.

• Întreaga acuzație a procurorilor s-a bazat pe un proces verbal „întocmit de un singur polițist” prin care au fost comparate o serie de date și o fotografie a unui injectomat. Ar fi fost nevoie și de opinia unui reprezentant din partea distribuitorului autorizat al echipamentelor sau a altui specialist.

• Injectomatul fotografiat se afla într-un alt salon, nu în cel în care a murit pacientul. „Nu se poate ajunge la concluzia că injectomatul (…) fost atribuit pacientului (…) fără a expune căror pacienţi le-au fost atribuite celelalte injectomate. Această activitate putea fi efectuată în scurt timp de organele de urmărire penală, având în vedere şi acuzaţia iniţială care a fost aceea de ucidere în masă a unor pacienţi iar întrebarea este de ce nu a fost efectuată”.

• Procurorii ar fi avut timp în cele patru luni în care au anchetat acuzațiile de la Spitalul Sf. Pantelimon să găsească și alți pacienți care ar fi fost uciși de cele două doctorițe.

• Declarațiile martorilor, în special ale asistenților, au fost „contradictorii” și în unele situații s-au bazat pe „bârfe”.

• „Completul de drepturi şi libertăţi are în vedere că, la 4 luni de la ridicarea înscrisurilor medicale şi a datelor 52 stocate de injectomate, organele de urmărire penală nu au strâns date nici măcar cu privire la vreun alt caz de malpraxis al medicului anchetat, astfel că, cel puţin până în prezent, acuzaţia iniţială nu se confirmă”.

• Despre declarația dată de un asistent care spunea că a fost „martorul unei crime comise cu o cruzime deosebită” în cazul unui pacient decedat în secția ATI.  Instanța spune că asistentul respectiv „nu a povestit nimănui, nu și-a notat nicăieri data, numele pacientului, măcar salonul sau patul” și că „este o acuzație făcută fără niciun început de probă, acuzație care, din nefericire, a fost preluată în referatul cu propunere de arestare preventivă, fascinând imaginația publicului”.

• Despre acuzația de omor calificat, adusă celor două doctorițe, judecătorii notează din nou că „nu există nicio probă” și mai arată că „o posibilă infracțiune contra vieții nu a fost sub nicio formă comisă cu intenție” ținând cont de probele strânse până în prezent. 

• Despre „eficientizarea activității secției ATI”, aspect dezbătut inclusiv în presă, judecătorii notează că „nu rămân aproape niciodată paturi libere la Secția ATI, în condițiile în care decesul unui pacient și internarea altuia necesită mult mai multă muncă, atât pentru medici, cât și pentru asistenți”. „Or, în această situaţie, în condiţiile în care s-ar dovedi culpa inculpatei, acuzaţia ar putea fi doar de tentativă la infracţiunea de ucidere din culpă, care nu este pedepsită de legea penală română”.

• Raportul de expertiză este considerat drept „incomplet” și judecătorii le-au cerut procurorilor să revină cu mai multe detalii („întreaga patologie a pacientului”, „dacă se afla sau nu într-un impas terapeutic” sau dacă există o legătură de cauzalitate între scăderea dozei de noradrenalină și decesul pacientului).

• „Urmează ca organele de anchetă să stabilească şi dacă exista sau nu vreun protocol medical în ceea ce priveşte tratamentul pacienţilor internaţi la ATI, precum şi dacă acesta a fost sau nu încălcat prin decizia medicului”.

Acuzațiile procurorilor

Procurorii susţin că, în lunile martie şi aprilie, doctoriţele i-au scăzut unui pacient internat la Terapie Intensivă doza de noradrenalină, cu rol în menţinerea tensiunii arteriale, acesta intrând în stop cardio-respirator și decedând.

Ancheta în acest caz a fost demarată în urma unui denunţ formulat de Camelia Stămătoiu, director de îngrijiri în cadrul Spitalului Sf. Pantelimon. Ea le-a relatat procurorilor că, pe 10 aprilie, a fost sunată de o asistentă medicală care i-a mărturisit că pe Secţia ATI a spitalului, de joi (4 aprilie) până sâmbătă (6 aprilie), au murit în jur de 20 de pacienţi, întrucât medicii de gardă pe secţia ATI, respectiv Maria Miron şi Mirela Păiuş, au redus cantitatea de noradrenalină la unii pacienţi internaţi, de la 15 sau 20ml/h la 1ml/h sau chiar au înlocuit-o cu ser fiziologic.

Faptele, descrise de procurori:

La data de 26.03.2024, ora 16:45, cu premeditare şi profitând de starea de vădită vulnerabilitate a victimei (pacient în vârstă de 54 de ani, în stare foarte gravă, instabil hemodinamic, având tensiunea arterială de 49/29 mm/Hg), inculpata M.M.A. a încercat să suprime viaţa pacientului prin reducerea bruscă a dozei de noradrenalină administrată prin injectomat, de la valoarea de 15ml/h, la valoarea de 1ml/h (valoare minimală care a fost menţinută o perioadă considerabilă de timp), însă decesul victimei nu s-a produs ca urmare a intervenţiei unei asistente medicale care a suplinit deficitul de noradrenalină prin perfuzie.

La data de 04.04.2024, ora 13:17, inculpatele M.M.A. şi P.M., profitând de starea de vădită vulnerabilitate a victimei (acelaşi pacient de 54 de ani, aflat în stare foarte gravă, instabil hemodinamic, având tensiunea arterială de 60/36 mm/Hg), acţionând cu intenţia de a suprima viaţa pacientului, i-au redus doza de noradrenalină administrată prin injectomat, de la valoarea de 20 ml/h, la valoarea de 1ml/h, fapt ce a condus, 58 de minute mai târziu, la instalarea stopului cardio-respirator, urmat de decesul pacientului declarat la ora 15:00.

(Citiți și: ”Cristian Grosu / Prostia cu coasa și iubiții prostiei cu coasa. Diversiunile politice care blochează modernizarea României”)

****