Podurile în ruină, ecartamentele feroviare incompatibile și birocrația labirintică rămân obstacole semnificative în calea deplasării resurselor militare în Europa. În prezent, ar fi nevoie de aproximativ 45 de zile pentru a muta o armată din porturile strategice din vest către țările care se învecinează cu Rusia sau Ucraina, au estimat oficialii UE. Ei își propun să reducă timpul de transfer la 5 sau chiar 3 zile, scrie Financial Times.
Cursa Europei pentru reînarmare nu se limitează la achiziționarea de arme sau la constituirea de armate numeroase. Trebuie să fie posibilă și transportarea rapidă a trupelor, echipamentelor și muniției din vest – unde se află cea mai mare parte a forțelor NATO – către flancul estic al Alianței.
Comisia Europeană se pregătește să publice, miercuri, o nouă propunere privind „mobilitatea militară”. Documentul Comisiei propune crearea unui nou sistem care ar permite adoptarea de măsuri speciale în materie de transport transfrontalier în situații de urgență și ar acorda „acces prioritar forțelor armate la infrastructură, mijloace de transport și servicii esențiale”.
Alexander Sollfrank, generalul-locotenent german responsabil cu pregătirea țării sale pentru rolul central pe care îl va juca într-o astfel de operațiune, a declarat că fiecare element trebuie să funcționeze „ca un ceas elvețian”. Obiectivul, a spus el, ar fi acela de a transmite un mesaj puternic de descurajare Moscovei, spunând: „Știm ce puneți la cale și suntem pregătiți. Uitați-vă, suntem aici!”.
Liderii europeni ar trebui, de asemenea, să cadă de acord cu președintele SUA asupra naturii amenințării și a răspunsului adecvat al NATO. Atitudinea oscilantă a lui Donald Trump față de Rusia a stârnit îngrijorări în Europa cu privire la amploarea participării americane, dar Washingtonul a declarat că rămâne angajat față de alianță și clauza de apărare reciprocă.
Odată obținută aprobarea NATO, ar începe deplasarea trupelor și echipamentelor spre est. Cifrele exacte planificate pentru diferite scenarii sunt secrete. La fel și rutele pe care le-ar urma. Dar diplomații NATO au declarat că estimările analiștilor privind aproximativ 200.000 de soldați, circa 1.500 de tancuri și peste 2.500 de alte echipamente blindate transportate din SUA, Canada și Marea Britanie în Europa continentală sunt, în mare măsură, corecte.
„Mobilitatea militară este o componentă esențială a securității și apărării eficiente, iar infrastructura adecvată ajută aliații să se asigure că putem trimite forțele potrivite la locul potrivit, la momentul potrivit”, a declarat un oficial NATO.
Probleme pe calea ferată
Alberto Mazzola, director executiv al organismului european al industriei feroviare CER, a declarat că Europa abia acum începe să aibă o imagine de ansamblu asupra problemelor. „Trebuie să verificăm care dintre tunelurile din Europa sunt potrivite pentru acest lucru”, a spus el.
Gabaritul standard al UE – dimensiunile maxime ale trenurilor de marfă, astfel încât acestea să poată trece în siguranță pe sub poduri și prin tuneluri – este prea îngust pentru transportul militar. Înclinarea șinelor poate reprezenta, de asemenea, o problemă. „Dacă aveți o încărcătură grea, aceasta ar putea pur și simplu să cadă”, a declarat un oficial al UE.
Pentru a rezolva problema ecartamentelor feroviare incompatibile din țările baltice, Estonia, Letonia și Lituania sunt în curs de realizare a unui proiect în valoare de 24 de miliarde de euro pentru integrarea acestora în rețeaua feroviară europeană. Proiectul Rail Baltica a fost conceput având în vedere mișcările militare, fiind pregătit să transporte încărcături supradimensionate.
Alinierea ecartamentului feroviar a fost esențială din punct de vedere al eficienței și al securității, a declarat Marko Kivila, directorul executiv al Rail Baltica. Descărcarea și încărcarea soldaților crea un „blocaj” și îi făcea vulnerabili la atacuri, a adăugat el.
Mutarea resurselor militare din Spania și Portugalia ar întâmpina obstacole similare, deoarece Peninsula Iberică funcționează, de asemenea, cu ecartamente diferite față de restul continentului.
Pericole pe șosele
De asemenea, trebuie depuse eforturi semnificative în ceea ce privește rețeaua rutieră, în special în Germania, a cărei poziție geografică și rolul de gazdă a 37 000 de soldați americani o fac esențială pentru acest plan. Anul trecut, o secțiune de 100 de metri din podul Carola din Dresda s-a prăbușit, devenind astfel un simbol al stării deplorabile a drumurilor din țară.
Livrările de tancuri franceze Leclerc către România în 2022 au durat săptămâni în loc de zile, după ce vama germană le-a respins deoarece erau prea grele pentru a fi transportate pe drumuri. În schimb, încărcătura a fost transportată din portul Marsilia la Alexandroupoli în Grecia și apoi pe cale ferată în România.
În întreaga UE, statele membre au semnalat aproximativ 2 800 de „puncte fierbinți” ale infrastructurii de transport care necesită urgent modernizare – o listă pe care oficialii de la Bruxelles au redus-o la 500 de proiecte prioritare.
Țările NATO, cu excepția Spaniei, au convenit în iunie să crească cheltuielile de apărare până în 2035 la 5% din PIB pe an, din care 1,5% pot fi cheltuite pentru infrastructură. În Germania, oficialii din domeniul apărării fac lobby pentru a se asigura că rutele vitale sunt prioritizate în cadrul unui plan de 500 de miliarde de euro pentru modernizarea drumurilor, podurilor și căilor ferate.
Una dintre ciudățeniile mutării trupelor spre est este că acestea ar traversa țări care nu sunt în război, ceea ce înseamnă că șefii armatei ar trebui să respecte regulile vamale și legislația muncii care reglementează timpul pe care șoferii de camioane îl pot petrece pe drum. „Dacă există un război real care a fost declarat ca atare, toate aceste obstacole birocratice dispar”, a declarat Jannik Hartmann, cercetător asociat la Colegiul de Apărare al NATO din Roma. „Dar dacă se declară război, este deja prea târziu. Acesta este punctul crucial… Nu suntem încă în stare de război”, a explicat el.
Planuri pentru un „Schengen militar”
Oficialii europeni lucrează la un „Schengen militar” care să standardizeze cel puțin reglementările disparate care guvernează mișcarea armatelor. Germania, Polonia și Țările de Jos au semnat anul trecut un acord pentru simplificarea transportului militar transfrontalier între ele.
François Kalfon, un legislator francez care lucrează în domeniul transportului militar, a remarcat că „pentru același convoi de camioane” ar putea exista mai multe seturi de cerințe în fiecare țară. Este puțin probabil ca documentele să devină digitale – NATO preferă copiile pe hârtie din teama atacurilor cibernetice.
În încercarea de a accelera modernizarea, guvernele apelează la sectorul privat. Anul acesta, forțele armate germane au semnat un contract în valoare de 260 de milioane de euro cu divizia de servicii a grupului de armament Rheinmetall pentru a oferi sprijin convoaielor care traversează țara. Aceasta înseamnă să le furnizeze totul, de la paturi și cantine până la centre de întreținere a tancurilor.
Bundeswehr are, de asemenea, un acord cu divizia de marfă a companiei feroviare de stat Deutsche Bahn.
O divizie ușoară de aproximativ 15.000 de soldați și 7.500 de vehicule ar putea necesita până la 200 de trenuri, fiecare cu până la 42 de vagoane – 8.400 de vagoane în total, potrivit CER. Organismul UE pentru industria auto, ACEA, a solicitat „licitații comune și specificații armonizate” pentru a stimula producția vehiculelor mai grele necesare.
(Citește și: „Către un „Schengen militar”: Planul Comisiei Europene pentru creșterea mobilității militare a UE”)
***
Urmărește-ne pe Google News
