Definitii

sau costul variabil global pe unitatea de produs. La un nivel dat al preţurilor factorilor de producţie,  c.m.v. se micşorează atunci când volumul producţiei creşte mai accentuat decât

(al alegerii), preţuirea, aprecierea (în expresie fizică şi/sau monetară) acordată celei mai bune dintre şansele sacrificate atunci când se face o alegere, când se adoptă o decizie de a

ansamblul eforturilor şi consecinţelor pe care le suportă economia naţională şi populaţia unei ţări pentru înfăptuirea tranziţiei la economia de piaţă. C.r. are o exteriorizare multiplă, concretizându-se în: cheltuieli materiale,

costul implicat de intervenţia statului pentru corectarea unei situaţii de eşec al pieţei. Aplicarea unei reglementări necesită alocarea de resurse de către stat, dar şi de

totalitatea cheltuielilor necesare pentru achiziţionarea de către menaje a bunurilor (alimentare şi nealimentare) şi a serviciilor necesare asigurării traiului într-o perioadă determinată. Este un indicator exprimat prin nivelul şi

renunţări, consecinţe negative sau pagube pe care populaţia le suportă şi care-i afectează nivelul de viaţă, costuri datorate îndeosebi dereglărilor din economie – recesiuni, inflaţie,  şomaj.  C.s.  se concretizează în creşterea şomajului, diminuarea

totalitatea costurilor monetare  şi nonmonetare provocate de ajustarea economică (v. ajustarea structurală).

  un grup de valute selectate şi folosite pentru aprecierea, evaluarea altei valute. De exemplu, DST se evaluează pe baza unui coş, format din cinci valute (dolarul S.U.A.,

 ANTOINE AUGUSTIN, economist, matematician  şi filosof francez (1801-1877), unul dintre fondatorii importanţi ai teoriei economice matematice. A formulat pentru prima dată legea cererii, construind primele curbe ale cererii

prăbuşirea spontană  şi dezorganizarea profundă a activităţii economico-financiare, pe fondul unei stări generalizate de panică a agenţilor economici, îndeosebi în sectorul financiar, financiar- bancar şi al comerţului. Este declanşat

formă de relaţii economice internaţionale, bi sau multilaterale, care se caracterizează prin complexitatea fluxurilor pe care le generează (de investiţii, de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice, de produse etc.), ca şi prin

întreprindere, firmă formată prin asocierea unui grup de persoane (mici producători, meseriaşi, consumatori etc.) care concentrează resursele lor economice pentru producerea, aprovizionarea  şi desfacerea în comun a unor

 (1) formă specifică de organizare a activităţii economice. Iniţial, c. a apărut sub forma unor organizaţii ce uneau meşteşugarii din aceeaşi meserie sau de meserii înrudite. Se mai numea

(1) în limbaj curent, cheltuiala în bani, ce trebuie suportată pentru a putea beneficia de un bun sau serviciu; preţul ce trebuie plătit – pentru cumpărarea unei mărfi.

expresia în bani a consumului de factori de producţie necesar producerii şi vânzării de bunuri materiale şi servicii, concretizat în cheltuieli pentru materii prime, materiale, combustibil,

(C.I.F.), tip de condiţie de livrare prevăzută în uzanţele INCOTERNS, în conformitate cu care cheltuielile de transport şi asigurare sunt suportate de vânzător până în portul de destinaţie.

cost determi- nat pentru orice nivel al producţiei ca sumă a costului variabil mediu şi o marjă de profit brut. Acest concept a fost utilizat în cadrul unei

consumul supli- mentar de factori în expresie bănească ocazionat de creşterea cu o unitate (în cazul bunurilor imperfect divizibile), de o creştere extrem de mică (infinite- zimală)

>, termen folosit în limitele metodei de analiză cost – beneficiu, atunci când aceasta se aplică externalităţilor (pozitive, negative). În cazul externalităţilor negative, de pildă, c.m.p.(s) este mai

>, costul administra- ţiei publice (de stat) care cumulează cheltuielile efectuate pentru funcţionarea aparatului de stat, central  şi local în vederea exercitării funcţiilor atribuite prin lege. Fundamentarea