tip de criză radicală care afectează esenţa unui sistem social-economic impunând trecerea acestuia la altă structurare internă, a funcţiilor şi finalităţii lui. Formal, c. de s. este percepută ca încordare maximă până la rigidizare sau blocare a
(în sens larg), dereglare gravă a sistemului financiar al unei ţări (finanţele statului, sistemul de credit, circulaţia bănească); (în sens restrâns), dereglare a finanţelor statului, concretizată în deficite
situaţie economică în care pentru ofertă nu există suficientă cerere solvabilă. Ele se găsesc în ciclurile Juglar, dar se întrepătrund cu crizele monetare şi de credit, cu cele structurale ş.a.
crize dominante până la începutul secolului al XIX-lea, fiind în esenţă crize de subproducţie. Acestea erau provocate de fenomene naturale şi sociale nefavorabile: inundaţii, secete, epidemii, migraţii masive
(1) venit ferm la care are dreptul deţinătorul unei obligaţiuni sau al unui înscris financiar. (2) Dobânda fixă şi fermă obţinută de obligatari. (3) Înscris ataşat la un
practică a firmelor puternice de eliminare a concurenţei prin achiziţionare urmată de lichidarea sau schimbarea profilului altor firme. Fenomenul este cunoscut cu deosebire de ţările aflate în
prăbuşirea bruscă şi cumulativă a titlurilor cotate la bursă. Până la cel de-al doilea război mondial, c.b. şi cel bancar precedau declanşarea crizelor economice. În prezent, c.b. sunt rare şi sunt cauzate,
regim de curs valutar în care raportul de schimb al monedei naţionale este fixat faţă de o valută-ancoră, dar autorităţile monetare ce adoptă admit deprecierea sau aprecierea
potenţialul de valorizare a resurselor de nivel micro sau/şi macroeconomic. Unica sursă a acesteia este capacitatea creativă a omului. În condiţiile accentuării caracterului restrictiv al resurselor, c.e. dobândeşte o
(1) operaţiune prin care o persoană fizică sau juridică (debitor) obţine fonduri sau bunuri de la altă persoană fizică sau juridică (creditor), asu- mându-şi obligaţia să le restituie sau să le plătească la
formă de credit acordat de bănci persoanelor juridice sau fizice în diferite scopuri, considerate realizabile de către bănci (v. Credit, Finanţare).
formă de credit consimţit de o întreprindere pentru un client al său. Este practicat între unităţi economice, persoane fizice sau juridice care au calitatea de comercianţi.
formă de credit acordat de societăţile comerciale nefinanciare, îndeosebi persoanelor fizice, menajelor pentru a-şi cumpăra cu plata în rate bunuri de folosinţă îndelungată şi în general bunuri de
formă de credit pe termen scurt, acordat de către o bancă pe baza unui gaj constituit din titluri care pot fi uşor şi rapid negociate (acţiuni, obligaţiuni etc.).
formă de credit acordat statului sau oricărui organism dependent de acesta. Statul sau organismele sale sunt debitori, iar creditori pot fi persoane fizice sau juridice, rezidente
persoană fizică sau juridică, titulară a unui drept de creanţă, îndreptăţită să pretindă debitorului său îndeplinirea obligaţiei la care acesta s-a angajat, în sensul de a da, a face, a
concept contemporan, pentru ţările dezvoltate care îşi propun să treacă la asigurarea în dinamică a compatibilităţii criteriilor eficienţei economice directe, impuse de piaţă, cu cele de eficienţă social- umană, ecologică,
(v. DEZVOLTARE ECONOMICĂ DURABILĂ) CREŞTERE ECONOMICĂ ECHILIBRATĂ, expresie teoretică a evoluţiei unei economii naţionale, caracterizată prin egalitatea producţiei ce poate fi obţinută cu potenţialul productiv de care dispune producţia cerută de
(Cmg), exprimă sporul de cost total ( ∆CT) necesar pentru obţinerea unei unităţi suplimentare de producţie. Cmg măsoară variaţia costului total pentru o variaţie infinit de mică a
(UNITAR), exprimă costurile globale pe unitatea de produs (sau de rezultat). Corespunzător structurii şi nivelului de abordare ale costului global, se disting: cost mediu fix, cost mediu
tip de criză radicală care afectează esenţa unui sistem social-economic impunând trecerea acestuia la altă structurare internă, a funcţiilor şi finalităţii lui. Formal, c. de s. este percepută ca încordare maximă până la rigidizare sau blocare a
(în sens larg), dereglare gravă a sistemului financiar al unei ţări (finanţele statului, sistemul de credit, circulaţia bănească); (în sens restrâns), dereglare a finanţelor statului, concretizată în deficite
situaţie economică în care pentru ofertă nu există suficientă cerere solvabilă. Ele se găsesc în ciclurile Juglar, dar se întrepătrund cu crizele monetare şi de credit, cu cele structurale ş.a.
crize dominante până la începutul secolului al XIX-lea, fiind în esenţă crize de subproducţie. Acestea erau provocate de fenomene naturale şi sociale nefavorabile: inundaţii, secete, epidemii, migraţii masive
(1) venit ferm la care are dreptul deţinătorul unei obligaţiuni sau al unui înscris financiar. (2) Dobânda fixă şi fermă obţinută de obligatari. (3) Înscris ataşat la un
practică a firmelor puternice de eliminare a concurenţei prin achiziţionare urmată de lichidarea sau schimbarea profilului altor firme. Fenomenul este cunoscut cu deosebire de ţările aflate în
prăbuşirea bruscă şi cumulativă a titlurilor cotate la bursă. Până la cel de-al doilea război mondial, c.b. şi cel bancar precedau declanşarea crizelor economice. În prezent, c.b. sunt rare şi sunt cauzate,
regim de curs valutar în care raportul de schimb al monedei naţionale este fixat faţă de o valută-ancoră, dar autorităţile monetare ce adoptă admit deprecierea sau aprecierea
potenţialul de valorizare a resurselor de nivel micro sau/şi macroeconomic. Unica sursă a acesteia este capacitatea creativă a omului. În condiţiile accentuării caracterului restrictiv al resurselor, c.e. dobândeşte o
(1) operaţiune prin care o persoană fizică sau juridică (debitor) obţine fonduri sau bunuri de la altă persoană fizică sau juridică (creditor), asu- mându-şi obligaţia să le restituie sau să le plătească la
formă de credit acordat de bănci persoanelor juridice sau fizice în diferite scopuri, considerate realizabile de către bănci (v. Credit, Finanţare).
formă de credit consimţit de o întreprindere pentru un client al său. Este practicat între unităţi economice, persoane fizice sau juridice care au calitatea de comercianţi.
formă de credit acordat de societăţile comerciale nefinanciare, îndeosebi persoanelor fizice, menajelor pentru a-şi cumpăra cu plata în rate bunuri de folosinţă îndelungată şi în general bunuri de
formă de credit pe termen scurt, acordat de către o bancă pe baza unui gaj constituit din titluri care pot fi uşor şi rapid negociate (acţiuni, obligaţiuni etc.).
formă de credit acordat statului sau oricărui organism dependent de acesta. Statul sau organismele sale sunt debitori, iar creditori pot fi persoane fizice sau juridice, rezidente
persoană fizică sau juridică, titulară a unui drept de creanţă, îndreptăţită să pretindă debitorului său îndeplinirea obligaţiei la care acesta s-a angajat, în sensul de a da, a face, a
concept contemporan, pentru ţările dezvoltate care îşi propun să treacă la asigurarea în dinamică a compatibilităţii criteriilor eficienţei economice directe, impuse de piaţă, cu cele de eficienţă social- umană, ecologică,
(v. DEZVOLTARE ECONOMICĂ DURABILĂ) CREŞTERE ECONOMICĂ ECHILIBRATĂ, expresie teoretică a evoluţiei unei economii naţionale, caracterizată prin egalitatea producţiei ce poate fi obţinută cu potenţialul productiv de care dispune producţia cerută de
(Cmg), exprimă sporul de cost total ( ∆CT) necesar pentru obţinerea unei unităţi suplimentare de producţie. Cmg măsoară variaţia costului total pentru o variaţie infinit de mică a
(UNITAR), exprimă costurile globale pe unitatea de produs (sau de rezultat). Corespunzător structurii şi nivelului de abordare ale costului global, se disting: cost mediu fix, cost mediu
