termen utilizat în contabilitatea naţională, prin care se exprimă partea din producţie proprie consumată de o ramură, sector sau agent economic (v. Consum intermediar, Tabloul input-output).
folosirea, utilizarea de bunuri finale de către persoane fizice sau juridice private, pentru activităţi necomerciale.
(v. PROCES DE PRODUCŢIE) CONSUM PUBLIC, folosirea, utilizarea bunurilor finale de către administraţiile publice centrale şi locale, pentru a realiza activităţi cu caracter necomercial. Mărimea c.p. este diferită de
agent economic care foloseşte un bun corporal sau un serviciu pentru a-şi satisface o trebuinţă finală. Consumatorul nu se confundă cu cumpărătorul, ca, de pildă, în cazul
domeniu şi instrument de cunoaştere a realităţii economice, referitoare la resursele economice separate patrimonial. C. este apreciată ca fiind, concomitent, o tehnică, o ştiinţă şi un limbaj economic. Ipostaza de tehnică este cel
ramură a contabilităţii care are ca obiect evidenţa, calculul, analiza şi controlul costurilor şi rezultatelor analitice prin prisma specificităţii componentelor entităţii economice (secţii, ateliere, activităţi etc.) consumatoare de
(UNCTAD), organism al Adunării Generale a ONU, al cărui obiectiv de bază este intensificarea eforturilor ţărilor lumii îndreptate spre extinderea colaborării şi cooperării, realizarea unei participări pe bază de
starea eco- nomiei care caracterizează situaţia economică existentă, la un moment dat, într-o ţară, grupare de ţări sau în economia mondială. Aceasta este determinată de situaţia producţiei, investiţiilor,
document, instrument financiar emis de reprezentanţii firmelor de navigaţie, de armatorul sau de comandantul navei, prin care se atestă primirea spre încărcare sau descărcare a anumitor
sintagmă ce exprimă sintetic condiţiile şi măsurile considerate necesare pentru ca o ţară în curs de dezvoltare să se înscrie pe calea unei dezvoltării susţinute. Principalele coordonate şi măsuri stabilite prin C.
operaţiune prin care un furnizor (consignant) încredinţează unui client (consignator) mărfuri spre păstrare şi vânzare la un preţ anterior stabilit. În calitate de consignator funcţionează unităţi specializate sau alte
autoritate care emite bancnote şi monedă metalică acoperite în proporţie de 100% în active exprimate printr-o valută străină (“ancoră”) şi deplin convertibile la cerere în aceasta, la un curs de
(C.A.E.R.), organizaţie economică in- ternaţională cu caracter guvernamental, înfiinţată în 1949, cu participarea Bulgariei, Cehoslovaciei, Poloniei, României, Ungariei şi U.R.S.S. Ulterior au aderat Albania, R.D. Germană, Mongolia, Cuba, Vietnam,
termen prin care se desemnează schimbarea situaţiei economice a unei firme, regiuni, ţări sau a unor indicatori ai lor prin acţiuni specifice, astfel încât acestea
proces component al tranziţiei prin care se formează şi funcţionalizează instituţiile specifice societăţii capitaliste şi ale economiei de piaţă. C.i. a fost şi este percepută ca o atitudine de moderare a liberalizării,
caracte- ristică a unui mediu competitiv, care constă în faptul că firmele îşi finanţează activitatea exclusiv pe baza resurselor generate de afacerile pe care le derulează.
(v. ACUMULAREA DE CAPITAL). CONCENTRARE A PRODUCŢIEI, formă de concentrare proprie activităţii economice de orice fel. Aceasta indică: a) starea sau situaţia condiţiilor de concurenţă care este
mişcarea de dispariţie, absorbţie, fuziuni, amplificare a sistemului participaţiilor financiare, cumpărare a pachetelor de acţiuni care asigură controlul unităţilor economice etc. Fenomenul poate fi sesizat
formă de concentrare, creştere a capitalului social al firmei. Modalităţile financiare, tehnice şi juridice de realizare a c.f. sunt foarte diferite. Dintre acestea s-au impus în mod deosebit: a)
reunirea în cadrul unei firme, societăţi-mamă sub controlul unui centru de decizie a unor unităţi economice care realizează un produs sau o grupă de produse. Obiectivele constă în
termen utilizat în contabilitatea naţională, prin care se exprimă partea din producţie proprie consumată de o ramură, sector sau agent economic (v. Consum intermediar, Tabloul input-output).
folosirea, utilizarea de bunuri finale de către persoane fizice sau juridice private, pentru activităţi necomerciale.
(v. PROCES DE PRODUCŢIE) CONSUM PUBLIC, folosirea, utilizarea bunurilor finale de către administraţiile publice centrale şi locale, pentru a realiza activităţi cu caracter necomercial. Mărimea c.p. este diferită de
agent economic care foloseşte un bun corporal sau un serviciu pentru a-şi satisface o trebuinţă finală. Consumatorul nu se confundă cu cumpărătorul, ca, de pildă, în cazul
domeniu şi instrument de cunoaştere a realităţii economice, referitoare la resursele economice separate patrimonial. C. este apreciată ca fiind, concomitent, o tehnică, o ştiinţă şi un limbaj economic. Ipostaza de tehnică este cel
ramură a contabilităţii care are ca obiect evidenţa, calculul, analiza şi controlul costurilor şi rezultatelor analitice prin prisma specificităţii componentelor entităţii economice (secţii, ateliere, activităţi etc.) consumatoare de
(UNCTAD), organism al Adunării Generale a ONU, al cărui obiectiv de bază este intensificarea eforturilor ţărilor lumii îndreptate spre extinderea colaborării şi cooperării, realizarea unei participări pe bază de
starea eco- nomiei care caracterizează situaţia economică existentă, la un moment dat, într-o ţară, grupare de ţări sau în economia mondială. Aceasta este determinată de situaţia producţiei, investiţiilor,
document, instrument financiar emis de reprezentanţii firmelor de navigaţie, de armatorul sau de comandantul navei, prin care se atestă primirea spre încărcare sau descărcare a anumitor
sintagmă ce exprimă sintetic condiţiile şi măsurile considerate necesare pentru ca o ţară în curs de dezvoltare să se înscrie pe calea unei dezvoltării susţinute. Principalele coordonate şi măsuri stabilite prin C.
operaţiune prin care un furnizor (consignant) încredinţează unui client (consignator) mărfuri spre păstrare şi vânzare la un preţ anterior stabilit. În calitate de consignator funcţionează unităţi specializate sau alte
autoritate care emite bancnote şi monedă metalică acoperite în proporţie de 100% în active exprimate printr-o valută străină (“ancoră”) şi deplin convertibile la cerere în aceasta, la un curs de
(C.A.E.R.), organizaţie economică in- ternaţională cu caracter guvernamental, înfiinţată în 1949, cu participarea Bulgariei, Cehoslovaciei, Poloniei, României, Ungariei şi U.R.S.S. Ulterior au aderat Albania, R.D. Germană, Mongolia, Cuba, Vietnam,
termen prin care se desemnează schimbarea situaţiei economice a unei firme, regiuni, ţări sau a unor indicatori ai lor prin acţiuni specifice, astfel încât acestea
proces component al tranziţiei prin care se formează şi funcţionalizează instituţiile specifice societăţii capitaliste şi ale economiei de piaţă. C.i. a fost şi este percepută ca o atitudine de moderare a liberalizării,
caracte- ristică a unui mediu competitiv, care constă în faptul că firmele îşi finanţează activitatea exclusiv pe baza resurselor generate de afacerile pe care le derulează.
(v. ACUMULAREA DE CAPITAL). CONCENTRARE A PRODUCŢIEI, formă de concentrare proprie activităţii economice de orice fel. Aceasta indică: a) starea sau situaţia condiţiilor de concurenţă care este
mişcarea de dispariţie, absorbţie, fuziuni, amplificare a sistemului participaţiilor financiare, cumpărare a pachetelor de acţiuni care asigură controlul unităţilor economice etc. Fenomenul poate fi sesizat
formă de concentrare, creştere a capitalului social al firmei. Modalităţile financiare, tehnice şi juridice de realizare a c.f. sunt foarte diferite. Dintre acestea s-au impus în mod deosebit: a)
reunirea în cadrul unei firme, societăţi-mamă sub controlul unui centru de decizie a unor unităţi economice care realizează un produs sau o grupă de produse. Obiectivele constă în
