ansamblul activităţilor economice care se desfăşoară în spaţiul rural. S-a format în procesul diviziunii teritoriale a muncii, într-o strânsă legătură cu delimitările administrative dintre urban
ştiinţă fundamentală, componenta teoretico-metodologică a sistemului ştiinţelor economice. Problema delimitării domeniului de studiu al e.p. s-a pus în termeni diferiţi, în funcţie de epocă, de
ansamblul activi- tăţilor economico-sociale, privite în unitatea şi interdependenţele lor dinamice, care se desfăşoară în cadrul naţional-statal, istoriceşte constituit, pe baza economiei naţionale. E.n. exprimă
ansamblul activi- tăţilor economico-sociale, privite în unitatea şi interdependenţele lor dinamice, care se desfăşoară în cadrul naţional-statal, istoriceşte constituit, pe baza economiei naţionale. E.n. exprimă
formă de existenţă a economiei de schimb, care corespunde perioadei de trecere de la economia centralizată, de comandă, bazată pe monopolul proprietăţii sociale socialiste asupra
acel sistem care funcţionează efectiv în diferite ţări şi care nu realizează integral caracteristicile modelului ideal; există o mare diversitate de modele de e. de
acea parte a ştiinţei economice care abordează în mod normativ actele, faptele şi comportamentele participanţilor la activităţile economice, activităţi desfăşurate la diferite niveluri şi structuri
ştiinţă care studiază interrelaţiile dintre organismele vii şi mediul înconjurător, respectiv, ansamblul factorilor naturali şi al celor creaţi de om, aflaţi în interdependenţă. Ecologia ca
stare carac- terizată prin egalitatea dimensiunilor intertemporale a ofertelor şi cererilor agenţilor economici pentru toate bunurile din economie, prezente şi viitoare. Cel mai cunoscut exemplu
criteriu şi indicator de măsurare (aproximare) a intensităţii procesului inflaţionist. E.i. se exprimă absolut şi relativ. Absolut, acesta se determină ca diferenţă între cererea solvabilă
acţiunea de impunere a cedării dreptului de proprietate asupra unor bunuri imobile, aparţinând persoanelor fizice sau juridice, precum şi a celor aflate în proprietate privată a comunelor,
formă de eşec al pieţelor constând în nereflectarea corespunzătoare la nivelul preţului pieţei a unora dintre costurile sau beneficiile asociate producţiei/consumului. Aceste elemente au un caracter
efect ce apare atunci când consumatorul influenţează direct producţia sau consumul unui alt agent economic.
efect ce apare atunci când posibilităţile de producţie ale unei întreprinderi influenţează alegerile altei întreprinderi sau ale unui consumator.
efecte generate de activităţi de producţie sau consum care aduc avantaje unei terţe părţi. Dacă se consideră cazul unor externalităţi pozitive în consum, atunci beneficiul social este
creşterea cantităţii cerute dintr-un anumit bun ca urmare a reducerii preţului unitar, ceilalţi factori rămânând neschimbaţi. (v. Cerere, Curba cererii).
creşterea cantităţii oferite dintr-un anumit bun ca urmare a creşterii preţului unitar, ceilalţi factori rămânând neschimbaţi. (v. Ofertă).
ansamblul activităţilor economice care se desfăşoară în spaţiul rural. S-a format în procesul diviziunii teritoriale a muncii, într-o strânsă legătură cu delimitările administrative dintre urban
ştiinţă fundamentală, componenta teoretico-metodologică a sistemului ştiinţelor economice. Problema delimitării domeniului de studiu al e.p. s-a pus în termeni diferiţi, în funcţie de epocă, de
ansamblul activi- tăţilor economico-sociale, privite în unitatea şi interdependenţele lor dinamice, care se desfăşoară în cadrul naţional-statal, istoriceşte constituit, pe baza economiei naţionale. E.n. exprimă
ansamblul activi- tăţilor economico-sociale, privite în unitatea şi interdependenţele lor dinamice, care se desfăşoară în cadrul naţional-statal, istoriceşte constituit, pe baza economiei naţionale. E.n. exprimă
formă de existenţă a economiei de schimb, care corespunde perioadei de trecere de la economia centralizată, de comandă, bazată pe monopolul proprietăţii sociale socialiste asupra
acel sistem care funcţionează efectiv în diferite ţări şi care nu realizează integral caracteristicile modelului ideal; există o mare diversitate de modele de e. de
acea parte a ştiinţei economice care abordează în mod normativ actele, faptele şi comportamentele participanţilor la activităţile economice, activităţi desfăşurate la diferite niveluri şi structuri
ştiinţă care studiază interrelaţiile dintre organismele vii şi mediul înconjurător, respectiv, ansamblul factorilor naturali şi al celor creaţi de om, aflaţi în interdependenţă. Ecologia ca
stare carac- terizată prin egalitatea dimensiunilor intertemporale a ofertelor şi cererilor agenţilor economici pentru toate bunurile din economie, prezente şi viitoare. Cel mai cunoscut exemplu
criteriu şi indicator de măsurare (aproximare) a intensităţii procesului inflaţionist. E.i. se exprimă absolut şi relativ. Absolut, acesta se determină ca diferenţă între cererea solvabilă
acţiunea de impunere a cedării dreptului de proprietate asupra unor bunuri imobile, aparţinând persoanelor fizice sau juridice, precum şi a celor aflate în proprietate privată a comunelor,
formă de eşec al pieţelor constând în nereflectarea corespunzătoare la nivelul preţului pieţei a unora dintre costurile sau beneficiile asociate producţiei/consumului. Aceste elemente au un caracter
efect ce apare atunci când consumatorul influenţează direct producţia sau consumul unui alt agent economic.
efect ce apare atunci când posibilităţile de producţie ale unei întreprinderi influenţează alegerile altei întreprinderi sau ale unui consumator.
efecte generate de activităţi de producţie sau consum care aduc avantaje unei terţe părţi. Dacă se consideră cazul unor externalităţi pozitive în consum, atunci beneficiul social este
creşterea cantităţii cerute dintr-un anumit bun ca urmare a reducerii preţului unitar, ceilalţi factori rămânând neschimbaţi. (v. Cerere, Curba cererii).
creşterea cantităţii oferite dintr-un anumit bun ca urmare a creşterii preţului unitar, ceilalţi factori rămânând neschimbaţi. (v. Ofertă).
