capacitate de funcţionare a bunurilor, cu deosebire a celor de folosinţă îndelungată şi de capital, fără defecţiuni, în siguranţă pentru o perioadă anumită de timp prin respectarea normelor tehnice
societate comercială de sine-stătătoare care are personalitate juridică. Este constituită de societatea primară (numită şi societate-mamă) care deţine majoritatea capitalului său social, cauză pentru care, deşi subiect de drept distinct,
concept al epistemologiei (economice) cu ajutorul căruia se realizează ordonarea, ierarhizarea şi succesiunea ideilor, teoriilor şi sistemelor de gândire economică care au existat şi există. În plus, f. de i.(e) se foloseşte şi
(v. FINANŢARE) Finanţare la nivelul întreprinderii (v. FINANŢARE) FINANŢE, (1) fluxuri economice, exprimate în bani, prin care se formează, se repartizează şi se folosesc resurse băneşti necesare
fluxurile financiare în cadrul cărora se formează resursele băneşti la dispoziţia statului (a administraţiei de stat, centrale şi locale), destinate finanţării cheltuielilor publice; ele se concretizează în bugetul
(v. SOCIETĂŢI MULTINAŢIONALE) FISCALITATE, sistem de percepere a impozitelor; ansamblul legilor, regulilor şi practicilor privind fundamentarea, calcularea şi perceperea impozitelor. F. deţine locul tradiţional cel mai important în prelevările
IRVING (1867-1947), economist american, profesor universitar, considerat de Schumpeter unul dintre cei mai mari economişti ai Americii. A jucat un rol principal în crearea Societăţii Econometrice
modalitate de determinare a cursului valutar oficial prin participarea marilor bănci care acţionează pe piaţa valutară. Prezenţa în cadrul f. a celor mai puternice bănci constituie o puternică
efecte generate de activităţi ale căror costuri private sunt mai reduse decât costurile sociale, acestea din urmă cuprinzând şi costurile externe suportate de o terţă
procedeu de cunoaştere ştiinţifică în domeniul economic, care constă în aplicarea la scară restrânsă a unor elemente de noutate oferite de ştiinţă, a unor măsuri
termen (locuţiune adjectivală) care se foloseşte pentru a desemna o analiză previzională a faptelor economice, respectiv, pentru a caracte- riza programele de reglare (dirijare) a
sistem valutar apărut în perioada imediat următoare primului război mondial şi consfinţit oficial în 1944, la Conferinţa monetară şi financiară a Naţiunilor Unite de la
ştiinţă relativ tânără care realizează studiul interdisciplinar al relaţiei dintre om şi mediul său de muncă. Apare din necesitatea practică de a soluţiona numeroase aspecte
operaţiune de lansare de împrumuturi de stat care se face prin vânzarea-cumpărarea de titluri de stat în vederea asigurării mijloacelor băneşti necesare finanţării deficitului bugetar.
relaţia dintre efectele sociale obţinute şi eforturile făcut de societate. În categoria de eforturi sociale sunt incluse: măsuri sociale sub formă de mijloace sau obiective
caracteristică a activităţii economice, la nivel micro şi macro- economic, aflată pe orice punct de pe frontiera posibilităţilor de producţie, când este imposibil să se
expresie a inter- dependenţei care se manifestă în economie, în raport de conexiunile care se formează între două sau mai multe fenomene, sau procese economice.
proces microeconomic care se caracterizează prin creşterea dimensiunii, a volumului producţiei şi scăderea costului mediu pe termen lung. E. de s. pot fi cu caracter
totalitatea activită- ţilor economice nedeclarate instituţiilor însărcinate cu stabilirea impozitelor şi cotizaţiilor sociale, care scapă înregistrărilor statistice şi din contabilitatea naţională. I se mai spune
capacitate de funcţionare a bunurilor, cu deosebire a celor de folosinţă îndelungată şi de capital, fără defecţiuni, în siguranţă pentru o perioadă anumită de timp prin respectarea normelor tehnice
societate comercială de sine-stătătoare care are personalitate juridică. Este constituită de societatea primară (numită şi societate-mamă) care deţine majoritatea capitalului său social, cauză pentru care, deşi subiect de drept distinct,
concept al epistemologiei (economice) cu ajutorul căruia se realizează ordonarea, ierarhizarea şi succesiunea ideilor, teoriilor şi sistemelor de gândire economică care au existat şi există. În plus, f. de i.(e) se foloseşte şi
(v. FINANŢARE) Finanţare la nivelul întreprinderii (v. FINANŢARE) FINANŢE, (1) fluxuri economice, exprimate în bani, prin care se formează, se repartizează şi se folosesc resurse băneşti necesare
fluxurile financiare în cadrul cărora se formează resursele băneşti la dispoziţia statului (a administraţiei de stat, centrale şi locale), destinate finanţării cheltuielilor publice; ele se concretizează în bugetul
(v. SOCIETĂŢI MULTINAŢIONALE) FISCALITATE, sistem de percepere a impozitelor; ansamblul legilor, regulilor şi practicilor privind fundamentarea, calcularea şi perceperea impozitelor. F. deţine locul tradiţional cel mai important în prelevările
IRVING (1867-1947), economist american, profesor universitar, considerat de Schumpeter unul dintre cei mai mari economişti ai Americii. A jucat un rol principal în crearea Societăţii Econometrice
modalitate de determinare a cursului valutar oficial prin participarea marilor bănci care acţionează pe piaţa valutară. Prezenţa în cadrul f. a celor mai puternice bănci constituie o puternică
efecte generate de activităţi ale căror costuri private sunt mai reduse decât costurile sociale, acestea din urmă cuprinzând şi costurile externe suportate de o terţă
procedeu de cunoaştere ştiinţifică în domeniul economic, care constă în aplicarea la scară restrânsă a unor elemente de noutate oferite de ştiinţă, a unor măsuri
termen (locuţiune adjectivală) care se foloseşte pentru a desemna o analiză previzională a faptelor economice, respectiv, pentru a caracte- riza programele de reglare (dirijare) a
sistem valutar apărut în perioada imediat următoare primului război mondial şi consfinţit oficial în 1944, la Conferinţa monetară şi financiară a Naţiunilor Unite de la
ştiinţă relativ tânără care realizează studiul interdisciplinar al relaţiei dintre om şi mediul său de muncă. Apare din necesitatea practică de a soluţiona numeroase aspecte
operaţiune de lansare de împrumuturi de stat care se face prin vânzarea-cumpărarea de titluri de stat în vederea asigurării mijloacelor băneşti necesare finanţării deficitului bugetar.
relaţia dintre efectele sociale obţinute şi eforturile făcut de societate. În categoria de eforturi sociale sunt incluse: măsuri sociale sub formă de mijloace sau obiective
caracteristică a activităţii economice, la nivel micro şi macro- economic, aflată pe orice punct de pe frontiera posibilităţilor de producţie, când este imposibil să se
expresie a inter- dependenţei care se manifestă în economie, în raport de conexiunile care se formează între două sau mai multe fenomene, sau procese economice.
proces microeconomic care se caracterizează prin creşterea dimensiunii, a volumului producţiei şi scăderea costului mediu pe termen lung. E. de s. pot fi cu caracter
totalitatea activită- ţilor economice nedeclarate instituţiilor însărcinate cu stabilirea impozitelor şi cotizaţiilor sociale, care scapă înregistrărilor statistice şi din contabilitatea naţională. I se mai spune
